«În fiecare zi», de Romulus Vulpescu

Romulus Vulpescu

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire și de mare, 
Și nu băgăm de seamă că, în loc, 
Rămâne un deșert de disperare.

Ne amăgește lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o șovăire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne răsucim pe-un așternut posac, 
Însingurați în doi, din lașitate, 
Mințindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutările uzate;

Ne pomenim prea goi într-un târziu, 
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:
Prea sceptici și prea singuri, prea-n pustiu, 
Ca să mai știm că dragostea există.

În fiecare zi, ne batem joc

De păsări, de iubire și de mare, 
Și nu băgăm de seamă că, în loc, 
Rămâne un deșert de disperare.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.