«În ţara mea», de Ion Pribeagu

0

În ţara mea sunt văi şi munţi şi flori, 
Şi diamante, 
Şi sunt sticleţi atât de mulţi în capete savante!…
Poeţii ritmului sărac slăvesc albastrul zării, 
Şi creşte-atât de mult spanac pe lanurile ţării.

În ţara mea sunt tei şi plopi, 
Şi zarea-i diafană, 
Şi-n ţara mea jandarmi şi popi iau lefuri de pomană;
Şi-n ţara mea sunt flori de myrt, 
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt, expuse prin muzee.

Din larg de crânguri vin zefiri şi tuturor dau veste
Că-n ţara mea sunt trandafiri şi fete
Ca-n poveste, 
Idile nasc şi se desfac subt luminiş de lună, 
În ţara mea onoarea-i fleac şi dragostea
Minciună.

Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi ce plâng morminte

Multe…
Şi pribegesc scrâşniri din dinţi…
Dar cine să le-asculte, 
Când e minciuna pe amvon şi nedreptatea-i lege, 
Când guvernanţii-s de carton
Şi nepăsarea Rege?

(«Vârfuri de spadă», 1915) 

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.