«Tiranul și poporul», de George Baronzi

Tiranul„Frați, frați, frățiori,
Descuiați ale usciori,
Că v-aduce neica pâine
Să v-ajungă și pe mâine;
Cașcaval în pozunar,
Lapte acru-n călimar;
Tufă-n pungă, brânză-n bete
Și-alte muște pe perete,
Moși
Pe groși,
Progres de ploscă
Și negoci de piei de cloșcă;

Libertăți de pușcărie,
Drepturi mari la sărăcie,
Privilege la hoție
Și brevete de sclavie…”

Bieții oameni îl credea,
Ușile îi deschidea
Și tiranul când intra
Începea a fluiera,
Mândru printre ei trece
Și stăpân mi se făcea;
Lucrurile încurca,
Jurământul și-l călca,
Lumea o batjocuora,
Țărișoara turbura.

Tigva merge-atât la apă
Până când o dată crapă,
Și ființa ce-am ales-o
A-ngriji să nu se strice,
Astăzi vine și ne zice:
Na-ți-o frântă că ți-am dres-o!”

Publicata în volumul «Satire», București, 1867 

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.