«Crezul», de Radu Gyr

In genunchi rugaciune

Puneți-mi lanțuri și cătușe

să sune scrâșnetul hain

și mii de lacăte la ușe,

eu cum am fost, așa rămân.

 

Surpați asupra-mi munți și ape,

puteți chiar să mă spânzurați.

Cu grele, negre târnăcoape,

credința nu mi-o sfărâmați.

 

Târâți-mă, de vreți, sub șanțuri

și îngropați-mi trupul stins.

Eu simt ca Făt-Frumos, din lanțuri

puteri adânci de neînvins.

 

Puteți să năpustiți tot iadul

ca să mă frângă până-n miez.

Eu stau în viscole ca bradul

și tare, tare ca un crez.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.