«Eu sunt microcosmos», de Giordano Bruno

Giordano BrunoCe flăcări, oare mă înaripară
Şi cine mi-a spart lanţuri şi cătuşe
Şi spaima morţii şi cumplita uşă
Prin care rari sunt cei ce ies afară?

Ani, luni şi zile, ora jucăuşă
(Copiii vremii), curtea temerară
În care – oţel, comori nu m-apărară
Şi nici vrăjmaşa n-o făcu mieluşă…

Cu aripi sigure străbat înaltul,
Zăgazuri de cristal nu mă-nspăimântă,
Iar zboru-n infinit nu mi se curmă…
Şi de pe globul meu mă-nalţ spre altul,
Un câmp eteric dincolo îmi cântă
Şi ce văd alţii-abia, eu las în urmă!

 

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.