Povestea unui popor condamnat să-și uite originile și tradițiile formate în mii de ani

0
124
Tablitele de la Tartaria

Tablițele de la Tartaria, prima scriere din lume.

Cred că deja toată lumea a auzit depre Tăblițele de la Tartaria; acest subiect e deja mediatizat foarte mult în mediul online, dar nu foarte mulți au și înțeles care-i treaba cu aceste trei plăcuțe incizate și de ce sunt ele importante.

Povestea începe în 1961, când Nicolae Vlassa descoperă în județul Alba, la Tartaria, trei plăcuțe incizate din lut. Nicolae Vlassa era o „legendă” vie în lumea arheologiei românești, așa că descoperirea lui nu putea fi contestată. Anii au trecut, subiectul devine din ce în ce mai viral și apar chiar și aspecte de fraudă în acest episod al faimoasei descoperiri.

Povestea de fapt e mult mai veche. Astfel, în 1885, baroneasa Szofia von Tormacare a studiat în a doua jumătate a secolului XIX situl arheologic de la Turdas, descoperă mai multe tăblițe cu același tip de înscrisuri, dar faptul că era femeie, iar perioada respectivă nu era chiar favorabilă pentru astfel de descoperiri, artefactele rămân înregistrate și depozitate în subsolul muzeului din Cluj, soarta lor fiind condamnată uitării.

Mai trec cam 60 de ani și apare renumitul Nicolae Vlassa care, măcinat de situația respectivă, își pune în joc cariera excepțională, angajându-se să comită un fals (ceva de nedescris în lumea arheologiei). Acesta însușește trei tăblițe și în ultima zi de șantier arheologic, cu o ora înainte de strângerea taberei temporare, renumitul arheolog anunță descoperirea acestor piese. Toată lumea e fericită și entuziasmată. Piesele fiind recoltate, ușor umezite, sunt băgate la cuptorul de ardere de pe șantier pentru a fi uscate. În urma procesului de ardere, dispare și orice urmă de probă biologică, ceea ce împiedică verificările ulterioare de datare cu Carbon 14; greu de înțeles de ce un arheolog experimentat ar proceda în modul acesta.

Imediat desoperirea se propagă la nivel național și apar, desigur, contra-argumentele. Descoperirea este pusă la îndoială de arheologi dar în același timp sunt extrem de rezervați în a face publicații oficiale datorită reputației acestuia. Alții, mai ingenioși, dorind să-i salveze pielea, aruncă pe piață acuze la adresa studenților de pe șantier, cum  că aceștia i-au făcut o farsă. Greu de înțeles cum ar fi putut studenții să aibe acces la arhive, să le sustragă să-i facă o farsă celui mai respectat arheolog la acea vreme, iar acesta să nu realizeze că a fost păcălit…

Chiar dacă Nicolae Vlassa nu a procedat tocmai etic și legal, acțiunea dânsului merită aprecierile noastre și ar trebui să ne pună pe gânduri: de ce a făcut asta, ce dorea să obțină, cine l-a pus?

Au trecut peste 50 de ani de la eveniment și românii tot n-au înțeles despre ce e vorba și cum îi poate ajuta această descoperire. Mulți aduc acuze că nu e adevărat, că e fals sau, oricum ar fi, miroase dubios și nu ne băgăm nasul.

Nu multă lume știe despre Harald Haarman sau despre documentarul lui Old Europe. Acest olandez este cel care a cercetat timp de 30 ani civilizația sumeriană. Tot el este cel care le-a descifrat limbajul și datorită lui avem ocazia să citim Epopea lui Ghilgamesh. Acest personaj este actualul Indiana Jones al arheologie planetare, după ce și-a publicat cercetările. Sumerul a devenit prima civilizație de pe glob și poate una dintre cele mai dezvoltate civilizații de la care moștenim: matematica, muzica, instrumentele muzicale, arhitectura, etc.

Poate vă întrebați de ce îl menționez în această poveste a tăblițelor. Acest individ face ceva asemănător cu acțiunea lui Vlassa, adică, după 30 de ani de muncă și renume, își pune cariera în pericol, declarând că Tăblițele de la Tartaria sunt, de fapt, dovada primei forme de scriere de pe planetă și s-a întâmplat cu 1500 de ani înaintea Sumerului. Declarația dânsului i-a adus numai necazuri pe plan profesional și, ca drept dovadă, nici documentarul lui nu se mai găsește pe piață. Arheologii români încă dorm prin muzee obscure, așteptând să-și primească salariul mizer de care tot se plâng. Nimeni nu a făcut cercetare în acest sens și garantez ca nicio instituție a statului român nu l-a contactat pe H. Haarman să-l felicite, să-i mulțumească sau să-l întrebe dacă are nevoie de ajutor.

Tot ne plângeam că avem nevoie de confirmarea altora. Uite că a venit și trecem pasivi pe lânga ea, cum am făcut și în alte cazuri. Tăblițele de la Tartaria reprezintă un simbol al Istoriei Planetare, piatra de căpătâi a oricărui arheolog ce vrea să studieze evoluția societății iar faptul că toate cercetările conduc la ideea că teritoriul actual al României a fost cu adevărat leagănul civilizației, cel putin din punct de vedere social, nu face decât să aducă un plus de valoare țării noastre și, de ce nu, beneficii financiare în urma turismului, pe această temă.

Preluare: Blastingnews / Autor: Ovidiu Slătineanu

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here