Lucian Boia, un impostor aplaudat din ignoranță!

Lucian Boia

În eseul «Istorie și mit în conștiința românească», Ed. Humanitas, ISBN 973-50-0055-5, la pagina 37 autorul scrie „Fac, la rândul meu, următoarea remarcă… de la 1700 până la 1948 ortodocșii au fost minoritari în Transilvania…”!? Dincolo de misticismul ce presupune o astfel de afirmație în sine „de la 1700…” ar mai fi de remarcat esențialul că în „Transilvania” la 1700 nu a avut loc niciun recensământ. Ar mai fi de subliniat faptul că autorul, probabil, nu cunoaștea frontierele provinciilor românești Transilvania, Banat, Crișana, Sălaj, Sătmar-Ugocea și Maramureș. Și nu e clar ce înțelege eseistul prin Transilvania sau ce înțelegea Gusztáv Molnar* pe care-l continuă, de fapt, în citatul de la pagina 37. Conform excepționalului dicționar «Astra» (vol. III, pg 491) la 1762, erau 128 de mii de familii ortodoxe și 25 de mii greco-catolice. În 1857, conform volumului «Transilvania între Revoluția de la 1848 și Unirea din 1918», ed. CST Cluj Napoca, 2000, ISBN 973-577-240-X (pg. 215) de I. Bolovan în Transilvania (strict) și în comitatul Sălaj erau 31,3% ortodocși și 31% greco-catolicii. La 1900 conform dicționarului «Astra» (vol. III, Sibiu – 1904, pg. 1162) în teritoriile administrate de fictivul regat Hungariae erau 1.699 de mii de români ortodocși și 1.196 de mii de români greco-catolici! În fine, am putea găsi o ieșire pentru impostură doar trunchind/amendând citatul de mai sus numai că îl băgăm pe autor într-o belea și mai mare sau dacă mai e nevoie să i se vadă arama pe față.

Tot în volumul citat, «Istorie și mit în conștiința românească», la pagina 274, dar și în alte scrieri, eseistul ne informează: „În Transilvania (teritoriile de peste munți, în ansamblu lor), potrivit recensământului din 1910, românii erau cotați cu 53,8%, maghiarii cu 31,6%…”. Chiar fără să fie istoric, oricine s-a interesat de istoria Transilvaniei știe că recensămintele ungurești se contrafăceau folosind 3 metode de falsificare în cascadă; nu și eseistul nostru. O parte din rezultatul final al cascadei de falsuri ale recensămintelor ungurești se poate corecta ținând cont de structura confesională. Adunând astfel ortodocșii și greco-catolici în comitatul Târnava Mare obținem 6% în plus pentru românime față de procentul unguresc oficial. Dacă luăm cazul comitatului Bihor (o parte a rămas în afara graniței) după recensământul din 1890 avem 219.940 de români și 283.806 de unguri («Astra», vol.I pg 484) și dacă faci corecția după structura confesională atunci în comitatul Bihor erau 233.419 români și 210.359 maghiarofoni. Corect maghiarofoni și nu unguri – vezi în acest sens două studii edificatoare ale Institutului de Genetică al Academiei ungare. 1 Corecția după structura confesională poate repara numai parțial cascada de falsuri menționată.

Același scriitor, în eseul «Două secole de mitologie națională» (Ed. Humanitas 1999, ISBN 973-50-0000-8), la pg. 101 alătură România de grupul Polonia, Cehia, Iugoslavia, Ungaria, țări care și-au expulzat cetățenii germani după capitularea Germaniei în 1945. Un fals și altă mare impostură!

Același personaj, în eseul «Primul război mondial», ed. Humanitas, 2014, ISBN 978-973-50-4305-6 la pagina 102 deplânge că Aradul, Oradea și Satu Mare n-au rămas Ungariei. Să nu fi auzit scribul de succes de fenomenul de epurare rasială practicat de minoritarii maghiarofonii la adresa majorităților române, germane și slovace – adică etnocidul, maghiarizarea, colonizarea și expulzarea? Să nu fi răsfoit nici măcar «Enciclopedia României», 1938, vol. I., la pg. 148 și să vadă că hinterlandul Aradului, Orăzii și Sătmarului era covârșitor românesc la 1930, adică 67,5%, în ciuda a două secole de maghiarizare turbată, în ciuda colonizăriilor de la finele secolului XIX și începutul secolului XX? Să nu fi auzit deloc de fenomenul de maghiarizare 2? Să nu știe că opidul german Buda&Pesta n-avea la 1715 nici 19,5% maghiarofoni 1,2? Majoritatea fiind germană, maghiarizarea Budapestei făcându-se direct cu bâta, așa cum scrie și Johann Weidlein! 3 Revenind acasă, în opidumul Devei între 1880 și 1910 maghiarofonii și proaspăt maghiarizații au crescut oficial cu 239,9%, în timp ce germanii au scăzut în aceiași perioadă cu 67,7%. 2

Eseistul nu se lasă, mai lovește lăutărește și prin lingvistică! Se bazează pe DEX. DEX la rândul său se bazează pe dicționarul unui alt impostor, din secolul al XIX-lea, Alexandru Cihac! În înțelepciunea populară germană ce a făcut Cihac se traduce cu un avertisment: „să te ferească Dumnezeu de cretinul binevoitor”. În eseul «România țară de frontieră a Europei» (Humanitas, ISBN 978-973-50-3203-6); la pg. 56 autorul susține că „neam” l-am împrumutat din maghiară, numai că «Dicţionarul istorico-etimologic al limbii maghiare», Ed. Academiei Ungare, 1970, în vol. II, la pg. 1034, scrie că „nyám” apare în texte maghiare prima dată la 1881 și provine din română. În română „neam” apare în «Codicele Voroneţian», în «Tetraevanghelul» lui Coresi, în «Palia» de la Orăştie, în Noul Testament de la Bălgrad, la Neculce șamd. Și cât de ridicol trebuie să fii ca să înghiți gogomănia DEX-ului Cihacului după care etimologia românescului „neam” vine din ungurescul „nem”! Adică din nu-ul unguresc rezultă cu necesitate și univoc neamul românesc!

Aberațiile talentatului eseist nu se opresc aici, eseurile sale sunt pline de alegații de genul celor devoalate, dar și numai după acestea puține relevate mai sus întrevedem un plan (un ΓΟСПЛАН – sugestia unui prieten)!

Cerc. Şt. Pr. Octavian Căpăţină

4 iunie 2015, Cluj Napoca

* Acest G. Molnar – este condus de R. Șorban prin anii ’70, ca invitat al Academiei Române, prin nordul Moldovei, ocazie cu care acesta se destăinue cam așa: „voi aveți ceva al vostru, propriu, noi n-avem nimic al nostru”. Logic. 1

Referințe

1 «Cultură, confesiune, etnie și rasă în Transilvania, Câmpia Tisei și Panonia», ed. Casa Cărți de Știință, ISBN 978-606-17-0618-1

2 «The towns of Transylvania», ed. Negoiu, 1995, ISBN 973-96830-1-0

3 «Imaginea germanului în literatura ungară» (Das Bilddes Deutschen in der Ungarischen Literatur), ed. F.C.R. 2002 , ISBN 973-577-257-4

Preluare: ziaristionline.ro

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.