Presa locală în anul electoral 2012. Studiu de caz: Județul Vaslui I

Revista presei1. Introducere

Situația și evoluția presei scrise locale din România nu a fost studiată detaliat, acest subiect fiind abordat sumar, fără o analiză minuțioasă a condițiilor de activitate a ziarelor  din provincie, a problemelor de care se ciocnesc redacțiile și a posibilelor soluții. Lipsa unei documentări anterioare serioase pe acest subiect extrem de complex îngreunează, în mod evident, o abordare disciplinară, teoretică.

Intrând în subiect abrupt trebuie spus că, tocmai pentru că presa locală este extrem de diversă, nu pot exista abordări comune, precum nu există o platformă cu obiective generale ale ziariștilor de provincie.

Este destul de precizat că cea mai mare parte a ziariștilor locali nu fac parte din nicio asociație profesională care să îi reprezinte și să le apere interesele.

Prima funcțiune a presei este, în mod evident, cea de informare, funcție pe care cea mai mare parte a ziariștilor de provincie o înțeleg și căreia i se subordonează. Asta nu înseamnă că aceștia nu sunt constrânși de aceleași tipuri de determinisme care acționează mai ales la nivelul presei centrale.

Presa locală nu este departe nici de atacurile asupra unui judecător (precum în cazul «Antenei 3» a patronului Dan Voiculescu). Jurnaliștii din presa locală nu își pot da frâu liber întotdeauna pentru a trata un subiect în mod obiectiv, și nu tabloid (precum «România TV»). Presa locală nu folosește întotdeauna știrea pentru informarea profundă a populației, cu subiecte reale, și nu numai cu știri despre patroni de cluburi de fotbal, accidente și crime, violuri și jafuri (precum știrile «Pro TV»). 

În plus, libertatea unui ziar și a unor ziariști este alterată nu numai de interesele patronului, ci și de interesele subiective ale unui redactor-șef care, prin comportamentul său profesional, poate face ca, de multe ori, echipa din subordine să nu reușească să își facă corect și până la capăt meseria.

În plus, asupra presei locale acționează într-un mod mult mai profund, mai pronunțat ceea ce generic se numesc „raporturi personale”, ale patronului cu unul sau un grup de politicieni, ale redactorului-șef cu un grup de afaceri sau politicieni prieteni din mai multe organizații politice locale, dar chiar și ale celor care „culeg” și interpretează știrile la prima mână, redactorii și reporterii de teren.

Dar, peste toate acestea, mai ales într-un context de adâncă criză economică, precum a fost anul electoral 2012, constrângerile și necesitățile financiare sunt cele care influențează de multe ori și în mod profund conținutul editorial al micilor ziare de provincie.

Prin urmare, o păstrare și apărare cu o anumită consecvență a unei linii politice, de stânga sau de dreapta, de către un anumit produs media de acest tip poate fi calificată mai degrabă ca o întâmplare fericită decât ca o regulă. Ziarele locale, mai ales cele de sorginte comunistă, apărute pe structura și chiar în sediile celor de dinainte de 1989, dar si cele „moderne”, s-au predat de multe ori cu hârtie și suflet politicienilor sau oamenilor de afaceri cu interese locale, au capitulat de multe ori, în detrimentul principiilor.

În județul Vaslui, județ care va fi tratat din punctul de vedere al mass-mediei tipărite, s-au evidențiat trei ziare locale puternice, atât în ceea ce privește rezistența în timp pe piață, dar și în ceea ce privește capacitatea lor de influență asupra opiniei publice, prin numărul de exemplare de pe piață și numărul de accesări pe care le au în spațiul online. Acestea sunt «Obiectiv de Vaslui», «Vremea Nouă» și «Monitorul de Vaslui».

Dacă istoric, teritoriul județului Vaslui se poate considera că a avut o mare însemnătate, prezentul nu oferă aceleași date.

Istoricii încă se mai ceartă asupra timpului în care Vasluiul a fost capitala Țării de Jos: câțiva ani sau câteva decenii.

Asupra legăturii dintre domnitoul Ștefan cel Mare și târgul Vaslui există însă anumite certitudini.

„Cu toate că își avea reședința principală la Suceava, Ștefan cel Mare a acrodat o atenție aparte Vasluiului, prezența sa fiind menționată aici de mai multe ori decât în toate celelalte reședințe domnești secundare, unde construise curți domnești” 1

De fapt, domnia lui Ștefan cel Mare a marcat profund acest spațiu și pentru zilele noastre, Vasluiul ajungând să fie cunoscut opiniei publice naționale, în afară de echipa de fotbal locală care s-a luptat pentru titlul de campioană, pentru marea bătălie care a avut loc la Podul Înalt la 10 ianuarie 1475.

Urmașii lui Ștefan cel Mare au considerat Vasluiul o moștenire de la părintele lor. Astfel, domnitorul Bogdan își fixează reședința la Vaslui, de unde va emite acte domnești, iar Ștefăniță Vodă va supraveghea de la Vaslui mișcările tătarilor. Petru Rareș, în 1528, dă și el de la Vaslui numeroase acte juridice și-și cheamă oastea să-i atace pe secui. Sub Ștefan Vodă Lăcustă, Ilieș Vodă și chiar sub domnia lui Vodă Alexandru Lăpușneanu Vasluiul va deveni „Civitate Nostra Vaslo”.

Importanța strategică și, odată cu aceasta, dezvoltarea economică nu au mai fost aceleași pentru teritoriul de astăzi al județului Vaslui. În raport cu restul României, dar chiar și cu restul Moldovei, județul Vaslui se va dezvolta cu o viteză aparte, mult mai mică.

Astăzi este recunoscut, inclusiv de către autoritățile locale, că economia judeţului Vaslui are un caracter predominant agrar, datorită, în primul rând, suprafeţei mari de teren agricol şi numărului ridicat de persoane care locuiesc în mediul rural şi se ocupă cu agricultura.
În perioada comunistă zona a cunoscut industrializarea forţată, pentru a reduce decalajul faţă de celelalte judeţe ale ţării. Au fost construite unităţi industriale, iar forţa de muncă a fost instruită pentru diverse domenii: industria textilă, industria alimentară, a lemnului, industria de maşini şi utilaje.

După căderea comunismului, întreprinderile din zonă au fost scoase la vânzare, iar cea mai mare parte a unităţilor industriale au ajuns în proprietate privată. Acest lucru nu a înseamnat rezolvarea problemelor din industria vasluiană.
Multe dintre întreprinderi au avut dificultăţi de adaptare la noile cerinţe ale economiei de piaţă, au necesitat investiţii în echipamente performante şi un management de calitate.
Cea mai importantă ramură industrială este industria uşoară: ţesături, confecţii, tricotaje, încălţăminte. În industria uşoară lucrează majoritatea femeilor din zonã. 2

De Vaslui și locurile din zonă sunt legate nume sonore în cultura, politica, știința, dar și ceea ce se poate numi jurnalistica românească. Nicolae Mileascu, Dimitrie Cantemir, Alecu Beldiman, Alexandru Vlahuță, N. D. Cocea, Corneliu Moldovan, Elena Farago, Ion Adam, Victor Ion Popa, Vorgil Caraivan, George Tutoveanu, Mihai Ralea, Constantin Tănase, Ștefan Ciubotărașu, Valer Mitru sunt numai câteva nume. Ca oameni de știință pot fi menționați: Emil Racoviță, Dimitrie Bagdazar, Alexandru Philippide, Vasile Pârvan, Ștefan Procopiu, Nicolae, Hortolomei, Nicolae Gheorghe Lupu, Gheorghe Vrânceanu, Ion Juvara, Nicolae I. Profiri, Constantin C. Balmuș și alții.

Un nume care trebuie menționat aparte în acest context este cel al lui Mihai Eminescu, care, în perioada în care a fost inspector școlar, și-a desfășurat o bună parte a activității în județul Vaslui. Cunoscut mai mult pentru poeziile sale, Mihai Eminescu a fost însă un foarte prolific, respectat și influent ziarist până la moartea sa, care a survenit la 15 iunie 1889.

De Vaslui sunt legate și numele unor personalități politice care au jucat un rol important și în viața spirituală a țării: Dimitrie Cantemir, Nicolae Iorga, Vasile Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu.

De la «Vocea Rahovei», care se pare că ar fi primul ziar apărut în Vaslui, în 1882, și până la «Monitorul de Vaslui», «Obiectiv de Vaslui» și «Vremea Nouă», pe teritoriul actualului județ Vaslui au desfășurat o diversă activitate socială, politică, economică și culturală multe publicații. În 1875 apărea «Albina Vasluiană», publicație care, dintr-un bun început își sintetiza profesiunea de credință și scopurile: „Credința noastră politică este limpede. Nu suntem nici pentru a tămâia toate faptele guvernului, ori din ce partid s-ar compune el, nici pentru a-i face opoziție sistematică. Intenția noastră este pură: voim a înlesni pe onorabilii noștri lectori cu o mică parte din scrieri, de informații săptămânale în interesul județului și cu o foaie periodică, în care să se poată publice trebuințele indispensabile societății vasluiene”. 4 

Dacă înainte de 1989 la un asemenea ideal de independență politică și dedicație față de public presa vasluiană nu a putut aspira, începând din 1990 aceste aspirații sunt reafirmate chiar cu un și mai mare entuziasm. Se poate spune că presa vasluiană și-a recăpătat atunci toate funcțiile sale intrinseci, așa cum au fost acestea definite de teoria contemporană: funcția informativă; funcția corelativă – de stabilire a unor relații între evenimente, de socializare, de creare a consensului, de stabilire a priorităților; funcția continuativă – de continuare și perpetuare a valorilor existente în societate; funcția de divertisment și amuzament; funcția mobiolizatoare. 5

Chiar pe 22 decembrie 1989 în municipiul reședință de județ apare cotidianul «Adevărul», care se proclamă „organ al Consiliului Județean Vaslui al Frontului Salvării Naționale”. 6 Pe 26 decembrie 1989, publicația va titra pe prima pagină „Revoluția democratică a învins, începe vremea faptelor”, pentru ca în paginile sale să publice un ,Cuvânt către cititori” în care „Comitetul redacțional provizoriu” se angajează sub „jurământ de inimă și conștiință să slujească cu abnegație poporul”. 7 

În cei 23 de de ani, până în 2013, entuziasmul întru adevăr și abnegație față de public s-a mai estompat în mod firesc, iar independența față de politic revendicată de «Albina Vasluiană» la 1875 de asemenea.

În raport cu piața politică, în decursul timpului, cele trei publicații vasluiene consacrate pe care le-am menționat au cunoscut frecvente repoziționări, în funcție de patronatul pe care l-au avut și interesele financiare.

Anul 2012, a găsit însă aceste publicații bine ancorate în zona politică, fără de care nu ar fi putut exista, sau, mai bine spus, supraviețui.

___________________________________________________________

1 – Alexandru Andronic – «Mărturii arheologice privind continuitatea de locuire pe meleagurile vasluiene», în Anuarul Muzeului Județean «Nicolae Milescu Spătaru», 1979

2 – cjvs.eu – Site-ul Consiliului Județean Vaslui

3 – Ion N. Oprea, «Vaslui – Capitala Țării de Jos în presa vremii – 1875 – 2005», Editura Tipo Moldova, Iași, 2005.

4 – idem

5 – Doru Pop, «Mass-media și politica. Teorii, structuri, principii», Institutul European, 2000.

6 – «Adevărul», anul I, nr. 1

7 – «Adevărul», anul I, nr. 3

Citește și:
Presa locală în anul electoral 2012. Studiu de caz - Județul Vaslui
Libertatea 3preseiEvoluția presei locale în context național
Între tipăritură și online
Între informare și tabloidizare
Limbaj și formulare
Între interese obiective și subiective
Poziționarea politică, o necesitate financiară
Politica și planul personal
Între profit și deontologie profesion
Libertatea condiționată a presei locale
Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.