Presa locală, limbaj și formulare

ZiaristÎn abordarea unei asemenea problematici precum limbajul mass-mediei locale și în special a celei vasluiene ni se pare potrivit a începe cu o introducere în acest subiect care aparține politicianului și filologului român George Pruteanu și se găsește pe site-ul personal:

„Jurnalismul este unul dintre fenomenele cu cea mai spectaculoasă dezvoltare după 1989. Spectaculos nu înseamnă însă şi perfect. Aş spune că  presa şi, în general, mass-media s-au dezvoltat ‘româneşte’, reflectând, adică, fidel, în devenirea lor, toate calităţile şi cusururile societăţii româneşti, aflate de vreo 10 ani în fierbere, ba chiar cu momente când dă în clocot.

A constata că, ieşite din încorsetarea şi închistarea  la care le obliga regimul comunist, mass-media s-au adaptat azi masiv la ‘cerinţele’ publicului – nu este suficient. Din două motive clare: Primul, că nu există un public, un singur public, omogen,  prestabilit şi imuabil. Şi al doilea: că, fără a pune nicio clipă la îndoială suveranitatea deplină, democratică, a publicului, e cuminte să observăm că e supus şi el legilor evoluţiei; cu alte cuvinte, că un public receptor de mesaj mediatic se formează. Dacă tatăl meu a avut bunul obicei ca, în timp ce mă jucam fascinat cu trenuleţul electric pe care abia mi-l adusese, să pună la picap Mario del Monaco sau Enrico Carusso sau Toti dal Monte, cu Questa o quella sau La donna e mobile sau Una voce poco fa, rezultatul a fost că puştiul care eram s-a impregnat pe nesimţite cu gustul pentru acest gen de muzică şi adultul de azi e un iubitor de operă. Aţi înţeles ce vreau să spun cu această măruntă evocare personală. Dacă presa de azi nu s-ar mulţumi să ‘elogieze’, doar, cultura, ci ar şi FACE cultură – în timp, rezultatul ar fi similar. Nu sunt un nostalgic al comunismului, n-am niciun motiv. Dar nu pot să nu-mi amintesc de pagina a doua a României libere din perioada când o conducea Octavian Paler, pagină pe care se găseau cu regularitate cronici literare semnate de criticii cei mai prestigioşi şi mai creditabili, cronici muzicale, cronici teatrale, eseuri pe teme accesibile vizând relaţia dintre artă şi viaţa cotidiană şi… alte asemenea delicatese, al căror efect se vădea în cozile de la uşile librăriilor când se punea în vânzare Cel mai iubit dintre pământeni al lui Marin Preda sau în eforturile îndârjite pe care le făceau cetăţeni simpli (şi fără legătură cu ‘meseria literară’) de a-şi procura Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui Călinescu”. 1

George Pruteanu răspunde astfel unei dileme persistente printre analiștii și comentatorii mass-mediei românești: mass-media este formată de public sau este formatoare a acestuia?

De cele mai multe ori și mai ales în cazurile cele mai „populare” responsabilii din mass-media românească au un singur răspuns pentru situațiile scandaloase sau reprobabile în care ajung de multe ori organele de presă: asta cere publicul! George Pruteanu contrazice această teorie: „un public receptor de mesaj mediatic se formează”.

„Un prim palier al culturii şi, în partea ‘cealaltă’, al comportamentului este limbajul.

O mare parte a mass-media româneşti de azi (în special televiziuni şi ziare) cultivă limbajul excesiv – ‘colocvial’, degenerând de fapt în grobian, ‘şmecheresc’, golănesc, de la ton şi până la vocabular. (Este, desigur, şi vina celor chestionaţi, intervievaţi, că nu ripostează energic şi tranşant; mulţi, prea mulţi oameni politici sunt timoraţi în faţa moderatorilor care practică o obrăznicie – acesta e cuvântul – de cel mai prost gust). Pe de altă parte, limba e vorbită prost până la mizerabil: accentele se pun anapoda (mi s-a urât câte ‘déja’, câte ‘aidóma’, câte ‘prevederi’ am auzit!), numele străine sunt pronunţate rareori corect [cel mai adesea se întâmplă, din cauza americanomaniei, că nume pur ruseşti sau franţuzeşti sunt grafiate şi rostite englezeşte: ‘Youryi’ în loc de ‘Iuri’ sau ‘silain’ în loc de ‘selin’ (Céline), ca să dau doar două exemple], proliferează expresii străine neurmate de traducerea lor, ca şi cum tot românul e ţinut să ştie ce-nseamnă ‘lohn’, ‘stand-by’, ‘holding’, ‘briefing’ etc., nenumărate cuvinte româneşti sunt victime ale unor confuzii elementare (şi nu e vorba doar de deja ‘clasicele’ fortuit sau specios): există zone mediatice în care ‘troiţa’ e considerată un fel de caleaşcă, ‘pertinent’ e socotit opusul lui ‘impertinent’, dându-i-se înţelesul de ‘politicos’ şi câte şi mai câte. Cât priveşte stilul din unele gazete, e puţin a spune că se tăvăleşte în trivialitate mahalagească: dolarii au devenit ‘parai’, prim-ministrul nu mai ‘mustră’ un subaltern, ci ‘îi dă peste bot’ sau ‘i-o trage’, cuplurile nu mai ‘fac dragoste’, ci ‘şi-o pun’, cutare potentat nu şi-a ‘procurat un Mercedes’, ci ‘şi-a tras un Merţan’ ş.a.m.d. Chiar şi ziare de calitate adoptă soluţii-hibrid, plasând deasupra unor ştiri, redactate sobru, titluri în registru ‘manelizat’, spre a forţa o largă atractivitate”. 2

Aleleași „reguli” de exprimare dezavuate atât de categoric de filologul George Pruteanu sunt respectate cu o mare consecvență, așa cum se va putea observa și presa locală vasluiană.

Mergând mai departe, nu credem că exagerăm câtuși de puțin dacă, în caracterizarea limbajului folosit de mass-media locală din județul Vaslui, ne vom îndrepta către sintagma „huliganism verbal”, care credem că oferă, de multe ori, cea mai bună etichetă de aplicat pentru anumite exprimări din cotidienele vasluiene. 

Sintagma „huliganism verbal” este utilizată de o reputată lingvistă, Mioara Avram, în articolul «Limbajul şi educaţia», pentru a caracteriza un anume tip de comportament verbal: „Educaţia morală şi civică a limbajului trebuie să ducă la deprinderea unei exprimări civilizate, la înlăturarea grosolăniilor de tot felul, care alcătuiesc adevărate acte de huliganism, chiar dacă este vorba numai de un huliganism verbal”. 3

Parcurgând presa românească a zilelor noastre, autoarea Ruxandra Cereseanu a decodat nouă registre ale limbajului violent, specifice mentalului românesc:

– registrul subuman, prin care se urmăreşte declasarea celui incriminat prin raportarea sa la un statut diferit de cel omenesc: nimicuri, retardaţi, pleavă, scursuri, handicapat, paralitic, pitic etc.;

– registrul igienizant, calificativele detectând întotdeauna în cel criticat un venin, o cangrenă, o molimă, care trebuie salubrizată, astfel încât societatea să se însănătoşească, să se purifice;

– registrul infracţional, unde cei incriminaţi sunt deconstruiţi până la stadiul delincvenţilor; declasarea lor este ridicată la rang instituţional, pentru a se demonstra un statut decăzut în mod public şi pentru a se anula prezumţia de nevinovăţie: golani, derbedei, contrarevoluţionari, bande de legionari etc.;

– registrul de tip bestiar, prin animalizarea adversarului în bovine, porcine, viermi, şobolani, ploşniţe, păduchi, căpuşe etc.;

– registrul religios-punitiv, desacralizant şi satanizator, incriminaţii fiind proiectaţi ca monştri ai Apocalipsei, eretici, practicanţi ai liturghiilor negre etc.;

– registrul putridului şi al excremenţialului (numit şi tehnica fecalizării), prin preschimbarea în ordură a adversarului: „Miasme pestilenţiale, dejecţii, putregaiuri încheagă viziuni ale haznalei ori latrinei ridicată la rang existenţial”;

– registrul sexual sau libidinos, prin care organele sexuale ale celor incriminaţi sau cutumele lor erotice sunt ironizate prin porecle denigratoare, anagrame licenţioase, jocuri de cuvinte cu efect libidinous, metafore şi metonimii jignitoare;

– registrul funebru, prin care este vizată senectutea celor incriminaţi, în scopul anihilării existenţiale;

– registrul xenofob şi rasist, vizând antisemitismul, antimaghiarismul sau antiţigănismul. 4

Saturat de exhibiţionismul cuvintelor şi al expresiilor tabu şi de violenţa atacurilor verbale, limbajul jurnalistic, formă a discursului public, reflectă realităţile sociale ale momentului istoric actual, dar şi ecoul la o seducţie lingvistică specifică, devenită „modă”, stând, deci, sub semnul vremelniciei. Nu trebuie însă pierdut din vedere faptul că mass-media (ziarul, radioul, televiziunea) conferă prestigiu „noutăţilor” lingvistice, le transformă în modele, devenind, după şcoală, cel mai important factor de educaţie lingvistică. Ca urmare, se cere „ecologizarea lingvistică a spaţiului public”, concluzionează Gligor Gruiţă. 5

Argoul este definit ca „limbaj convențional, folosit mai ales de vagabonzi, răufăcători etc. pentru a nu fi înțeleși de restul societății”. Comunicarea curentă a mass-mediei din județul Vaslui a împrumutat mai ales din argoul străzii, mai ales în perioada campaniei electorale, când jurnaliștii simt nevoia să comunice cât mai direct cu publicul.

De exemplu, pentru «Obiectiv de Vaslui», un polițist acuzat de braconaj este „zmeu” 6, un cetățean care a parcat neregulamentar a făcut o „parcare de șmecher” 7, iar un politician este „jmecher” 8, un primar acuzat că și-a însușit prin mijloace ilegale o casă este „jupân” 9, un alt primar acuzat de ilegalități este „jnapan” 10, un primar și un viceprimar acuzați că ar fi lovit un tânăr sunt „smardoi” 11, o delcarație publică a unui politician este „o vrăjeală” 12, un alt primar acuzat de violențe este „mardeiaș” 13.

Pentru a le da textelor mai multă oralitate, jurnaliștii au folosit mărcile ajutătoare identificate ca fiind „cuvinte, expresii şi locuţiuni populare, familiare sau argotice; proverbe, zicători, enunţuri reflexive de sorginte populară; diverse modalităţi de exprimare a afectivităţii; anacoluturi; elipse; vocative; forme deictice; preponderenţa raporturilor de coordonare şi a conjuncţiilor respective”. 14 

Folosind limbajul popular, cotidianul «Obiectiv de Vaslui» vorbește despre un polițist demis din funcție ca fiind „scos pe tușă” 15, iar despre ilegalitățile comise într-una dintre comunele vasluiene jurnaliștii spun că „s-a furat pe rupte”. 16 Același cotidian, ca și «Vremea nouă», folosește frecvent și proverbe sau ziceri populare, precum în exemplele „Romii și-au schimbat locul, dar năravul ba! ȚIGANIADA” 17 sau „Pe afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul” 18, iar „Primarul Ciocan supărat pe ziariști ca văcarul pe sat”. 19

___________________________________________________________

1 – www.georgepruteanu.ro

2 – idem

3 – Mioara Avram, «Probleme ale exprimării corecte», Bucureşti, Editura Academiei Române

4 – Ruxandra Cereseanu, «Imaginarul violent al românilor», Bucureşti, Editura Humanitas.

5 – Gligor Gruiţă, «Moda lingvistică 2007: norma, uzul şi abuzul», Piteşti, Editura Paralela 45

6 – „Zmeul braconier, audiat astăzi”, Obiectiv de Vaslui, 11 ianuarie 2011.

7 – „Parcare de șmecher”, Obiectiv de Vaslui, 29 mai 2012.

8  – „Complotistul-traseist Dan Marian face “cărțile” cu instituțiile statului. Pentru că e jmecher! Din dragoste…”, Obiectiv de Vaslui, 25 februarie 2012.

9 – „Cum a furat Ioan Cozma un conac boieresc: Jupânu’ primar”, Obiectiv de Vaslui, 1 iulie 2012

10 – „Fostul primar de Codăești, performanțe în ilegalități: Mitu, șnapanul”, Obiectiv de Vaslui, 18 aprilie 2013

11 – „Adolescent bătut golănește de primarul și vicele de la Negrești: Smardoii din primărie”, Obiectiv de Vaslui, 28 iunie 2013.

12 – „Nu se mai face blocul ANL de la Bârlad: Încă o mostră de “vrăjeală” pedelistă!”, Obiectiv de Vaslui, 24 februarie 2012

13 – „Cum sunt tratați alegătorii din Ferești: Primarul mardeiaș”, Obiectiv de Vaslui, 29 martie 2012

14 – Mihaela Popescu, «Dicţionar de stilistică», Bucureşti, 2002

15 – „EXCLUSIV: Incoruptibilul de la Rutieră trimis în judecată pentru fals intelectual: Zamfir, scos pe tușă”, Obiectiv de Vaslui, 26 noiembrie 2010

16 – „Anchetatorii au descoperit mari nereguli la Todirești: S-a furat pe rupte”, Obiectiv de Vaslui, 27 noiembrie 2012

17 – „Romii și-au schimbat locul, dar năravul ba! ȚIGANIADA”, Obiectiv de Vaslui, 3 noiembrie 2011

18 – „Pe afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul”, Obiectiv de Vaslui, 31 mai 2013

19 – „Bombă ecologică la Pochidia!”, Vremea nouă, 15 mai 2013

Citește și:
Presa locală în anul electoral 2012. Studiu de caz - Județul Vaslui
Ziarist platitiEvoluția presei locale în context național
Între tipăritură și online
Între informare și tabloidizare
Limbaj și formulare
Între interese obiective și subiective
Poziționarea politică, o necesitate financiară
Politica și planul personal
Între profit și deontologie profesională
Libertatea condiționată a presei locale
Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.