Ultimul CAP din România

CAI Curtici 5Ultimul CAP din România plăteşte tractoriştii cu 2.000 de euro şi n-are an fără profit de măcar un million.

Cei de la Combinatul Agroindustrial Curtici din judeţul Arad, pe scurt CAI, nu au probleme cu seceta şi fac profit an după an, lăudându-se cu o cifră de afaceri de 10 milioane de euro.

Când toată România se plânge de culturi compromise, agricultorii din Curtici obţin cea mai mare producţie de grâu la hectar din toată ţara. Unii nu cred în minuni, aşa că au mai pus la îndoială producţia stahanovistă.

Pe lângă calităţile solului, profitul se datorează, în mare parte, managementului. Inginerul Dimitrie Muscă ştie cu ce e mai bine să populeze miile de hectare, pe baza unei prospecţiuni a pieţei şi, de mai bine de 20 de ani, nu a dat greş niciodată.

Mai ştie ceva: mizează pe soiurile autohtone. CAI Curtici are terenuri, ferme de animale, livezi şi magazine de desfacere. CAP-ul capitalist a devenit un exemplu de afacere de succes. Are o cifră de afaceri de 10 milioane de euro pe an, plăteşte asociaţilor anual câte 1.500 de kilograme de grâu la hectar – un record naţional – iar tractoriştii au ajuns să câştige şi 2.300 de euro pe lună în sezon.

În curtea sediului administrativ al holdingului, la oră fixă, sună în difuzoare „Noi suntem Români”. Se întâmplă de fix 24 de ori într-o zi, de 10 ani. Aceeaşi temă muzicală răsună şi în ferme sau printre grajduri.

Pentru distracţia copiilor din Curtici, dacă afacerea tot merge pe profit, directorul a deschis o mini-grădină zoologică, iar la una din locaţii cresc în libertate păuni, printre găini, pe un gazon care ar face orice englez să moară de invidie, flancat de trandafiri altoiţi, meri şi pruni care au dat în pârg. Şi e numai curtea fabricii de lactate a fostului CAP.

CAI Curtici 1Dimitrie Muscă urmăreşte, în biroul său, patru plasme imense, pe care se transmit live imagini din ferme şi din cele 29 magazine în care se vând produsele din carne şi lactate produse la Curtici.

Cum vede o neregulă, pune mâna pe telefon şi sună: „Am vorbit de două zile să aveţi mai multă marfă în vitrine”, apoi cere explicaţii şi dă alarmă de sancţiuni.

CAI Curtici s-a născut imediat după Revoluţie, pe bazele fostului CAP din oraşul arădean. Practic, cooperativa agricolă de producţie comunistă nu a fost închisă, ci s-a adaptat la capitalism.

Povestea începe în 1987. Inginerul agronom Dimitrie Muscă a fost numit preşedinte şi inginer şef la CAP «Lumea Nouă» din Curtici. În 1989, reuşea deja o performanţă: cooperativa a trecut de la cinci milioane de lei pierdere la nouă milioane de lei profit. Bonus, Muscă a dechis o brutărie în sat.

După Revoluţie, inginerul s-a trezit în curtea CAP-ului cu majoritatea proaspeţilor proprietari de terenuri, foşti agricultori cooperatişti.

„E păcat să se desfiinţeze CAP-ul nostru. Cu ce o să ne alegem fiecare? Cu o cărămidă din grajd pe care s-o ducem acasă? Vrem să rămânem în continuare în asociaţie, iar tu să ne conduci pe mai departe, că ai făcut treabă bună până acum”, i-au spus oamenii.

Cooperativa Agroindustrială funcţionează acum în sistem de holding, asociind două societăţi cu producţie vegetală, CAI Curtici şi CAI Olari, care lucrează 7.500 de hectare de teren.

Pământul nu e al cuiva anume, ci aparţine celor 2.300 de curticeni sau urmaşi ai acestora, care l-au pus la comun aşa cum era pe timpul CAP-ului comunist. Doar că acum primesc parte din câştig. În medie, fiecare are cam 3 hectare, niciunul 100.

CAI Curtici 3În plus există fermele de animale, fabrica de lactate şi abatorul, şi cele 29 de magazine de desfacere a produselor animaliere, din care 9 în Timişoara şi 20 în Arad.

În timp ce agricultorii din toată România se plâng că cel puţin o treime din culturi le-a fost compromisă, la CAI Curtici s-a recoltat cea mai mare producţie de grâu din ţară. „În fiecare an luăm decizia de a planta cea mai mare suprafaţă cu acea cultură cares se dovedeşte a fi cea mai rentabilă. Sezonul acesta, cel mai rentabil a fost grâul. Am plantat 4.000 de hectare cu grâu şi am obţinut 7.013 kg la hectar. Pentru însămânţări folosim exclusiv grâu românesc, produs de Staţiunea de cercetare Fundulea. Este un grâu cu o calitate de panificaţie excelentă, cu gluten 32 – 34%, proteină 14 – 15%” – Dimitrie Muscă.

Chiar dacă la Curtici se face cel mai bun grâu pentru făina de panificaţie, 3.000 de tone din producţie au fost oprită pentru hrana animalelor, ca să aibă carnea bună, să nu fie hrănite cu îngrăşăminte şi chimicale.
Pentru porci, dar şi pentru vacile de aici a mai plantat 125 de hectare de lucernă, 3.500 de hectare de porumb, floarea soarelui. În fiecare an, după recoltare, cei 2.300 de proprietari de teren primesc, pentru fiecare hectar, câte 750 kg de grâu şi tot atâta de porumb.

Citește și:
„O mână criminală vrea distrugerea zootehniei. Devenim piață de consum, 
Romania - EuropaEuropa și-a atins țelul”
Dimitrie Muscă, președintele Combinatului Agroindustrial 
Curtici, vorbește despre „o mână criminală care vrea dis-
trugerea zootehniei”. Disperarea fermierului vine după ce 
a văzut cum, sub ochii producătorilor români, o întreaga 
industrie a cărnii de porc este distrusă peste noapte, 
încât zootehnia românească să dispară, iar românii să devină doar consuma-
tori și piață de desfacere pentru marile țări producătoare din Europa
(Citește mai departe...)

Cei care nu vor roadele pământului iau 260 de euro pe hectar sau, în loc de grâu, îşi asigură pâinea pentru tot restul anului. Cantitatea de o tonă şi jumătate la hectar nu se dă nici în ţară, nici în Europa şi nu se dă nicăieri în lume.
„Anual, profitul se redistribuie pentru dezvoltare” Dimitrie Muscă. Pentru lucrul pământului, Muscă mizează pe calitatea germană. 17 tractoare Fendt, 14 combine Class, 5 semănătoare Horsch, 5 prăşitoare – aşa arată o parte din parcul motorizat.

Toate sunt nişte maşinării computerizate, au sute de cai putere şi sunt capabile să lucreze 300 de hectare zilnic. În plin sezon, cei care lucrează pe combine sunt remuneraţi cu câte 100 de euro pe zi.
CAI Curtici 4Tractoriştii primesc şi ei câte 70 de euro pe ziua de muncă în plină campanie agricolă. „Maşinile au valoare mare. Oamenii care lucrează cu ele trebuie să fie responsabili. Trebuie să fii plătit corect ca să exploatezi corect utilajele” – Dimitrie Muscă.

La CAI Curtici funcţionează întregul circuit al unui business bine pus la punct: pe pământul oamenilor intraţi în cooperaţie se produc cerealele, din acestea se fac furajele pentru animale, abatorul şi fabrica de lactate sunt tot ale holdingului, iar produsele se vând doar în magazinele proprii.

„Eu ştiu ce am aici şi nu mă compar cu alţii. La fel de adevărat este că în niciun an nu am avut profit sub un milion de euro. România ar putea arăta aşa, dacă cei din domeniul acesta ar înţelege să lucreze serios. Să muncească, să fie corecţi cu toţi cei care intră în circuit” Dimitrie Muscă.

Directorul îşi permite luxul de a-şi „creşte” ingineri din rândul tinerilor care se angajează la CAI la terminarea şcolii, ca să îşi facă bani de vacanţă. Iar oamenii dau de bine şi nu mai pleacă.

„Aşa cum se prezintă el acum, combinatul este rezultatul unei iniţiative de la începutul anilor ’90. Am fost în vizită la asemenea combinate din Europa, am fost o dată şi în Germania, însă cel mai de amploare proiect cu care am avut contact este un combinat agroindustrial din fosta Iugoslavie. Acesta a inspirat, într-o mai mică sau mai mare măsură, întreaga noastră activitate. Pentru noi a fost o revelaţie. Avea şi zootehnie, avea şi industrie alimentară, avea şi pământ, avea de toate şi suprafaţă mult mai mare decât noi” – Dimitrie Muscă

„Am făcut o mică analiză, iniţial pentru mine, dar care s-a dovedit relevantă pentru mai multe aspecte ale activităţii noastre. Am luat un hectar de pământ şi l-am cultivat cu porumb. Am obţinut 10.000 kg de porumb boabe la un hectar. La un preţ mediu acest porumb nu se vinde cu mai mult de 2.000 de euro. Dar cu acest porumb poţi creşte 25 de porci la un consum de furaj de 400 kg pentru un porc de 100 kg. Noi reuşim să obţinem un kilogram de porc chiar şi cu trei kilograme de furaj.

CAI Curtici 2Dacă vindem porcii cu 7,5 lei la kilogram obţinem aproape 4.000 de euro din acelaşi hectar de pământ. Dacă facem mezeluri, deja discutăm despre un cu totul alt profit. Facem 50 kg de mezeluri pe cap de porc. 25 de porci sunt transformaţi în 1.250 kg de mezeluri. La un preţ de 27 lei/kg, vindem mezelurile pe aproximativ 7.500 de euro. Carevasăzică, acelaşi hectar poate aduce venituri de peste 7.000 de euro. Sigur, costurile de producţie cresc, însă obţinem un profit considerabil mai mare decât în cazul în care am vinde direct producţia de cereale”.

„Vrem chiar în această perioadă să creştem salariile inginerilor noştri. În general, ei câştigă în jur de 1.000 de euro, câţiva dintre ei depăşind considerabil chiar şi această sumă. Aceşti oameni în mod cert îşi merită banii, fiindcă aportul lor este semnificativ în unitate. Un alt motiv pentru care sunt foarte bine plătiţi este acela că aceşti specialişti nu trebuie să fie preocupaţi de altceva decât de munca lor bine făcută, atât timp cât se află în unitate grijile legate de traiul de zi cu zi fiind astfel mult diminuate. Ei trebuie să aibă tot ce le trebuie pentru a crea alături de mine” – Dimitrie Muscă la sfârșitul lui 2014.

Citește și:
„Să faci milogi ai statului 9 milioane de români este un act de 
trădare naţională!”
Profesorul Avram Fiţiu a studiat la Facultatea de Ştiinţe 
Agronomice din Gembloux, Belgia. Este doctor în ştiinţe 
agricole şi laureat al Premiului Academiei Agricole, pen-
tru cartea «Bazele Agriculturii Ecologice». Cee îl preocu-
pă în mod deosebit în ultima vreme este soarta ţăranilor 
români. Câtă vreme, între 20% şi 70% din pământul agricol al ţării a fost 
vândut străinilor, clasa ţărănească s-a redus de la 4,3 milioane de familii, 
la mai puţin de un milion de familii. Condusă de o clasă politică lipsită de 
patriotism, România a ajuns, la sărbătorirea unui secol de la Marea Unire 
(1918-2018), ca un stat părăsit (Citește mai departe...)
Loading...
loading...

5 COMENTARII

  1. de fapt in realitate, musca a preluat cu japca acest cap, cu tot cu teren, utilaje, oameni, a distrun pe oricine a vrut sa aiba initiative in zona, a cumparat pe nimic daca nu a putut lua cu japca, nu mai laudati acest fost tovaras, dar uite ca soarta surade, se intoarce roata, cica intra in faliment bolsevicu, abia astept sa spele gemanurile la bariera acolo la curtici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.