7 motive de ce nu vei face nimic extraordinar în viața ta

Unul din randDa, tu, m-ai auzit bine. Vorbesc cu tine. Te provoc să ieși din starea ta de confort și să înțelegi unele lucruri!

Să știi că dacă poți citi acest articol și parcurgi cu ochii lista ce urmează spunând că ea nu te reprezintă, ar trebui să fii puțin îngrijorat. De fapt, ar trebui să fii foarte îngrijorat. Ar trebui să găsești o oglindă, să te privești în ochi, să-ți ridici mâna și cu ea să-ți tragi o palmă peste față. Te-ai prins? Acum repetă acțiunea până când îți revii în simțire și continuă să citești oricând te simți gata să citești.

Vorbesc despre aptitudini de viață, băiete!

Și nu spun o vorbă despre: învață din greu, mai las-o cu distracțiile, absolvește ca fruntaș al clasei/grupei. Nici măcar despre aptitudini de-alde: lâncezeală, absențe de la lecții, iarbă, băutură și petreceri – ca să zici apoi că ai ars-o din greu da’ tot ai absolvit cu o diplomă, și aia plătită, și care te face să crezi că poți mare brânză.

„Eu vorbesc despre: ieși după ușă, fă ceva mișcări, și obține rezultat – iată despre asemenea aptitudini! De genu’, mută-te din casa lu’ maică’ta, lasă serviciul, zi „mi-ajunge” – și apoi chiar să-ți ajungă, iată cam de astea aptitudini”.

Genul de aptitudini pe care ți le dezvolți în lumea reală, în afara bulei de protecție a părinților tăi sau a îndoctrinării ideologice care a învăluit întregul nostru sistem de învățământ.

Aptitudini pe care le poate avea oricine e gata să plătească prețul ca să le obțină. Aptitudini care sunt pe cale de dispariție și în mod rapid. Vorbesc de aptitudini care nu pot fi predate în sala de clasă sau într-un manual. Aptitudini pe care le înveți numai acționând, învățând cum să zbori după ce ai sărit de pe vârful stâncii. Aptitudini pe care le dezvolți doar atunci când îți găsești adevăratul sine. Când te pui pe linia întâi a focului sau te expui altfel la posibilitatea eșecului.

Aptitudinile pe care le poți dezvolta numai atunci când ești gata să riști totul ca să faci acel lucru extraordinar. Aptitudini pe care până acum credeai că le ai.

În fond, ceea ce încerc să-ți comunic este că, în acest joc numit viață, n-ai nicio șansă să câștigi…

Pentru că nu ai greșit destul de des

Pentru că te simți confortabil să fii mediocru; pentru ca alegi să nu încerci. Pentru că ți-e mai ușor să vorbești despre cum vrei să studiezi o limbă nouă în loc să te apuci și s-o înveți.

Pentru că crezi că totul e prea greu sau prea complicat așa că mai bine aștepți până trece furtuna sau poate lași pe mâine, că tot nu fuge nicăieri!

Pentru că-ți urăști serviciul dar nu vei căuta altul în locul lui; pentru că dacă te dai bătut o dată, nu te mai poți opri după asta.

Pentru că, în timp ce bați pasul pe loc eșuând să încerci, eu sunt undeva unde încerc să eșuez, să mă întrec cu mine însumi, învățând lucruri noi și greșind cât de repede pot.

Pentru că îți pasă de ce cred alții despre tine

Pentru că-ți trebuie să te potrivești lumii din jur.

Pentru că ești convins că a fi diferit e cool doar dacă ești cool în același fel în care alții sunt și ei diferiți.

Pentru că ți-e frică să-ți asumi propriul sine de teama cum te va vedea lumea. Te gândești astfel pentru că îi judeci întruna pe alții, de unde rezultă că ceilalți trebuie, la rândul lor, să te judece și ei pe tine.

Pentru că îți pasă mai mult de lucrurile pe care le deții și nu de lucrurile pe care le-ai făcut.

Pentru că în timp ce ieși în lume să-ți cheltui banii pe ținute noi, mașini noi, mâncăruri la preț mărit sau prin baruri, eu voi investi în mine. Și în timp ce tu încerci să te potrivești lumii, eu voi face ca lumea să mi se potrivească.

Pentru că eu îmi voi abandona neîncrederea și îmi voi expune adevăratul sine lumii. Voi deveni imun la impactul opiniei tale și voi sta gol într-o mulțime de idei; confortabil cu gândul că în timp ce tu te-ai căsătorit cu banalul, eu am explorat excepționalul.

Pentru că te crezi mai deștept decât ești

Pentru că ai făcut ceea ce faceau și alții; tu ai studiat ceea ce ei au studiat și ai citit ceea ce ei au citit.

Pentru că ai învățat că trebuie să înveți pentru a trece testele lor și crezi că acest amănunt te face mai deștept.

Pentru că crezi că învățatul e ceva cu care se ocupă doar copiii la școală.

Pentru că, în timp ce tu ardeai timpul la universitate, eu studiam viața; pentru că, în loc să învăț despre lume într-o sală de clasă, eu am ieșit afară și am studiat-o trăind.

Pentru că știu mai mult decât orice hârtie de pus în ramă pe care ai primit-o de la universitate. Pentru ca „deștept” nu e despre ceea ce înveți, ci despre cum trăiești.

Pentru că eu nu am studii academice, dar chiar hai, găsește-mi un subiect la care să nu pot discuta coerent!

Pentru că eu aș putea trece testele tale dacă ar fi nevoie, dar tu nu ai putea sta o singură secundă în fața testelor pe care mi le-a aruncat mie viața. Teste care nu-s notate după o curbă Gauss sau după procentaj, ci teste care sunt notate după un singur criteriu: supraviețuirea!

Pentru că nu citești

Pentru că citești ceea ce ți se cere sau nu citești în genere.

Pentru că ești convins că istoria e plictisitoare iar filosofia e o prostie.

Pentru că mai degrabă te uiți la niște căcat la televizor în loc să explorezi ceva nou, în loc să te afunzi cu capul în creierul altui om, într-o încercare de a cunoaște mai bine lumea din jurul tău.

Pentru că refuzi să accepți că toată puterea de pe această lumea vine din cuvintele celor ce au trăit înaintea noastră. Că orice îți dorești poate fi obținut prin explorarea mulțimii de cuvinte care ne sunt disponibile într-o abundență mult mai mare decât oricând altă dată în istorie.

Pentru că probabil nu citești acest articol, deși știi că ar trebui.

Pentru că oamenii care îl citesc deja știu aceste lucruri.

Pentru că poți duce un cal la apă, dar nu-l poți pune să bea.

Pentru că nu-ți ajunge curiozitate

Pentru că afli știrile de la meșteri copy-paste din sursele media controlate de stat.

Pentru că nu dorești să-ți pui întrebarea: „dar dacă totul este o minciună?”, și să admiți posibilitatea că așa și este; pentru ca mass-media îndeplinește ordine: să te țină distras.

Pentru că mă numești un „le-știe-pe-toate”, dar refuzi să te numești pe tine un „nu-știe-nimic”.

Pentru că am o sete de cunoaștere, indiferent de subiect.

Pentru că, în timp ce tu ești ocupat cu Candy Crush sau Megapolis, eu citesc despre teoria coardelor sau mecanica cuantică.

Pentru că, dacă m-aș confrunta cu tine în dezbateri, te-aș zdrobi. M-aș pregăti prin combaterea propriului argument, din toate punctele de vedere, pentru a înțelege totul ce ai putea folosi împotriva mea.

Pentru că m-aș dedica înțelegerii ambelor părți ale dezbaterii într-atât de meticulos, încât aș putea să apăr punctul tău de vedere și să câștig; chiar și după ce tocmai te-am înfrânt în aceeași dezbatere.

Pentru că tu nu pui întrebări

Pentru că tu nu pui la îndoiala autoritatea.

Pentru că tu nu te pui la îndoială pe tine însuți.

Pentru că nu înțelegi rostul întrebărilor puse corect în viață, al dezacordurilor respectuoase și al luptei pentru ceea ce știi că e corect cu cineva care susține contrariul. Incapabil să pui la îndoială realitatea; împotmolit într-o strategie de împotmolire autoimpusă, într-o monotonie pe care o iei drept normalitate.

Pentru că știu că-mi vei oferi toată informația de care am nevoie ca să te distrug prin simplul fapt că te las să vorbești.

Pentru că eu studiez comportamente umane iar tu-i ignori pe toți în afară de tine.

Pentru că eu mă uit la cum tu spui ceea ce spui la fel de atent precum ascult ceea ce spui; iar tu continui să spui din cale-afară de multe!

Pentru că eu studiez premisa argumentului tău și o distrug din față, înainte ca tu să ai măcar șansa să-ți formulezi ideile.

Pentru că tu nu știi ce să faci cu adevărul

Pentru că tu refuzi să admiți că nu cunoști ceea ce nu cunoști.

Pentru că nu există un articol pe internet care să-ți compenseze tot timpul pierdut în viață.

Pentru că chiar dacă ți-aș spune că mâine totul va fi diferit, tu ai aștepta până mâine ca să începi să faci ceva.

Pentru că mergi cu capul în nori, complet detașat de ceea ce se întâmplă în jur. Orb la realitatea ce se afla atât de aproape de fața ta, încât dacă ai scoate limba afară, măcar o dată, ai gusta-o și ți-ai da seama cât de gustos este de fapt adevărul.

Pentru că ai devenit instantaneu dependent. Incapabil să te debranșezi de la țâța adevărului. Finalmente capabil să înțelegi cât de puțin înțelegi, și atunci ai fi în stare să vezi; atunci ai ști că singurul lucru care te ține pe loc de la realizarea a ceva cu adevărat spectaculos, adică tu.

Preluare: novapost.ro

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.