Idealul politicianului român

Supunere ServilismEu când aud cuvintele elogioase despre perioada interbelică sau „vârsta de aur a democrației românești” îmi vine să pun mâna pe pistol, și tot despre cultură e vorba*. Când aud odele care se aduc Brătienilor sau lui Iuliu Maniu, „părinților fondatori” ai țărăniștilor sau liberalilor, sau politicienilor din perioada interbelică îmi vine să pun mâna pe pistol, și din același motiv: ca să apăr cultura.

Înțeleg prea bine că, din când în când, „partidele istorice” sau neistorice au nevoie de câte ceva pentru a-și justifica existența, în afara luptei orbe pentru putere, privilegii și îmbogățire, pe care o recunoaștem cu toții, dar să apelezi la asemenea mituri total lipsite de substanță parcă e prea mult nu numai pentru bunul-simț, dar și pentru cultura unuia care a citit mai mult de 5 de pagini despre perioada interbelică sau ”marii oameni politici” ai trecutului.

Înțeleg prea bine și de ce „demitizatorii șefi” ai istoriei au ezitat să se apropie cum se cuvine și sunt obișnuiți, adică cu ranga de mecanici auto sau toporul de tâmplari, de această perioadă, pe care o găsesc doar „cel mult sensibilă”. De acolo își trag ei înșiși „fundamentele”, odată cu regimul care le permite azi să-și facă toate „scamatoriile” profitabile cu istoria.

De exemplu, Lucian Boia găseşte doar într-un  contrast o justificare pentru „idealizarea” interbelicului, survenită în postcomunism: „Explicabilă în consecinţă tendinţa de după 1989 de raportare la vechiul model democratic românesc, sensibil idealizat. În fapt, e greu de caracterizat România dintre cele două războaie ca fiind democratică sau nedemocratică. Era o îmbinare de democraţie şi autoritarism”. „Astăzi, democraţia este bună, iar naţionalismul a încetat de a mai fi. Pentru mulţi intelectuali ai anilor ’30, naţionalismul trecea însă înaintea democraţiei”. Și, bineînețeles, asta era cel puțin detestabil pentru un intelectual(ist) de astăzi.

Nimeni nu ar putea să se îndoiască însă de adevărul rostit de Pamfil Șeicaru despre „vârsta de aur” a democrației românești, și nici dacă ar spune-o astăzi: „Această minoritate reprezenta ţara minciunii constituţionale. Această minoritate zădărnicea orice acţiune menită să folosească ţării. Confiscase conducerea Statului şi, rând pe rând, treceau pe la guvern ca adevărate trupe de ocupaţie, grăbite să-şi facă provizii, nepăsătoare de ce s-ar putea să se întâmple a doua zi. Ce valoare au delimitările dintre partide, etichetele, presupusele deosebiri de ideologie – când în compoziţia lor, în metodele lor de lucru erau de o deprimantă asemănare? Însăşi uşurinţa cu care migraţiunile dintr-un partid într-altul erau posibile indică o similitudine de climat politic. De fapt, am avut un singur partid care a stat nemişcat la guvern de la Unire şi până azi: partidul nepăsării naţionale”.

Nimeni nu se poate îndoi de adevărul rostit de Constantin Argentoianu: „Cu începutul anului 1915 s-au deschis întradevăr pentru cei cu trecere la guvern atâtea posibilităţi de îmbogăţire peste noapte prin exportuirle şi importurile de favoare, prin furniturile armatei şi prin lucrări publice, încât numai cei tari de înger sau cei proşti nu s-au pricopsit”.

„Toamna trecută, într-un vagon în trecere prin Polonia, se vorbea despre România ca: Ţara lui bacşiş – bacşiş. Expresia, cât ar fi fost ea de umilitoare, nu mi s-a părut prea aspră” – Mircea Eliade.

Ar trebui să o spunem și să reținem clar: perioada interbelică a fost una a corupției generalizate, a minciunilor politicianiste și a indiferenței crase față de nevoile unui popor care se zbătea în sărăcie.

Unii preferă să vorbească despre producțiile mari de petrol sau în alte industrii, „omițând” să precizeze că nu aveau nicio legătură cu cei 80% dintre locuitori care trăiau la sate. Laitmotivul este că, prin simplu fapt că li s-au dat câteva hectare de pământ, sărăcia istorică a acestei categorii sociale a dispărut, pur și simplu. Realitatea este că pentru marea majoritate s-a menținut sau chiar s-a adâncit. Iar atunci când a venit seceta…

Politicienii români, atât de larg și academic apreciați astăzi, aveau aceleași ocupațiuni precum cele de astăzi. Corupția, și nimic altceva, este motivul pentru care, două războaie mondiale au fost, și amândouă ne-au prins pe picior greșit, adică pe piciorul mare pe care trăiau „părinții spirituali” ai politicienilor de astăzi.

Terminați cu prostiile!

Acesta este adevărul istoric și este cât se poate de ușor de documentat. Începuse deja Primul Război Mondial, armata română era foarte prost echipată, iar Carol al II-lea a dat ordin să se fabrice batiste pentru soldați cu chipul său. Fratele său, prințul Nicolae al României, s-a supărat pe inițiativă, s-au certat și, în timpul discuției, Nicolae i-a cerut lui Carol o batistă. „De ce?”, l-a întrebat Carol. „Ca să îmi șterg mucii pe fața ta!”. Carol al II-lea a fost probabil cel mai corupt șef de stat din România, iar asta este, într-adevăr, o mare performanță.

Pe lângă marea afacere de corupție Skoda, în care au fost implicați o sumedenie de politicieni, în 1924 avem afacerea Siskin: România plătea o sumă uriașă, 500 de milioane de lei, pentru a cumpăra 250 de avioane britanice care nu respectau normele de siguranță și mulți piloți români și-au pierdut viața la manșa lor.

Poate ar trebui totuși măcar în treacăt să fie amintit și cum s-a ajuns ca Iuliu Maniu să nu mai fie „marele om politic” cunoscut astăzi, cel puțin pentru o perioadă: și-a dat demisia din fruntea PNȚ în urma unui scandal de corupție. De altfel, astăzi este dovedit că „ilustru” politician țărănist era agent al serviciului secret britanic. Spre asta se îndreapta nostalgia unor alți „iluștri” țărăniști precum Corneliu Coposu sau Ion Diaconescu. Dar ce să mai spui când un „președinte de onoare” al liberalilor de astăzi, Mircea Ionescu Quintus, este dovedit ca un informator și colaborator al Securității: „Nu am avut puterea să refuz Securitatea”.

Astăzi cum să ne mai mirăm?! La așa modele, așa politicieni. Dar avem destule informații și posibilități de a afla cum a fost, în realitate, perioada interbelică și ce a fost cu acești „mari politicieni” români, încât atunci când exaltații și idolatrii din oficiu se apucă să cânte ode să le putem răspunde clar și concis dintr-un început: „Terminați cu prostiile!” Nu au fost la fel de corupți precum cei din prezent doar pentru că nu au avut posibilitățile avansate de astăzi. Iar asta poate fi considerată o adevărată tragedie istorică pentru acești „mari înaintași” în ochii „demnilor urmași”.

Iar faptul că perioada interbelică a fost urmată de comunism nu o poate face mai bună sau mai rea decât a fost în realitate, asta, bineînțeles, pentru niște oameni întregi la minte și capabili să judece lucrurile în sinea lor.

 

Așa că, atunci când auziți cuvintele elogioase despre perioada interbelică sau „vârsta de aur a democrației românești”, când auziți odele care se aduc Brătienilor sau lui Iuliu Maniu, „părinților fondatori” ai țărăniștilor sau liberalilor, sau politicienilor din perioada interbelică, spuneți cât se poate de răspicat și perfect argumentat: „Terminați cu prostiile!”.

„Eu când aud cuvântul cultură îmi vine să scot pistolul!” – Joseph Goebbels, ministrul Propagandei Publice în guvernul german din anul 1933 până în 1945.

Citește și:
Proiectul de țară I
De ce nu sărbătorim Ziua Independenței
Deviza unui politician veritabil
Odă bucuriei de a fi ultimii europeni
Loading...
loading...

5 COMENTARII

  1. Da…intradevar, lucruri pe care nu le-am stiut. In conditiile astea, stiut fiind faptul ca si comunismul a fost tot impus, este uimitor cum românii au putut sa preia conducerea din mina alogenilor infiltrati si a tradatorilor autohtoni, reusiind sa reconstruiasca din temelii o tara ca cea descrisa in articolul de fata. Asta este riscu schimbarilor de ideologie, risti sa pierzi controlul. De aceea cred ca doctrina actuala, bazata pe puterea suprema a banului, nu va mai fi schimbata niciodata cu acordul papusarilor.

  2. OMANIA INTERBELICA – BURGHEZ-O MOSIEREASCA =-SARACIE-‘ruina satul – ruina comuna – ruina orasul – ruina TARA – si de-a supra acestor ruini – o haita de bogatasi – mosieri – bancheri si curve au huzurit si trait in lux orbitori si vulgar _ JAFURI – ABJECTE – – CRIME – SI DEPRAVRE – “parttide politice” =bordele – si centre ale crimei si tradarii nationale -asta a fost “mostenirea ” lasata TARII de regimurile – burghez-o – mosieresti -= haite de raufactori -bogatasi – mosieri – bancheri – criminali si jefuitori ai averii mobile si imobile a TARII –Au gresit – grav – LEGIONARII IN SEPT.- 1940 SI COMUNISTII IN 1948 CA AU LASAT SUPRAVIETUITORI – – GRESALA CARE NU SE VA MAI REPETA AM ZIS !

  3. In sfarsit! Oamenii cu dragoste de tara au inceput sa spuna lucrurilor pe nume… Au inceput sa spuna adevarul despre ,,marii patrioti” din perioada interbelica. Tot ce am citit acum, stiam din cartile de istorie…

  4. Cert este ca si in perioada interbelica politicienii nostri au primit si executat ordine din exterior cam de la aceleasi puteri si acum si atunci :Germania,SUA Marea Britanie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.