Președintele de aur

TerminatorDe jumătate de an mă străduiesc să-mi fac o părere despre președinte, despre Iohannis, să cred ceva despre el, orice, măcar un singur lucru, să spun: Iohannis este… cumva. Uite ce… e Iohannis. Uite cât de… e Iohannis. Deci, ceva. Am încercat în discuții, să improvizez, am zis că-mi vine spontan, să mă iau prin suprindere: Iohannis e… și m-am oprit. Eu sunt un cetățean activ și implicat, eu nu mai pot trăi așa! Să nu am nicio părere despre președinte, despre primul om al țării. Ce fel de om sunt eu?! Și mă străduiesc în continuare, îmi bat capul. Nu mă păcălesc cu ce spune în comunicate sau ce citește de pe hârtii în discursuri. Ăsta nu-i el, ăștia sunt consilierii! Nici măcar în interviuri, acolo recită. Așa că nu am nicio părere. I-am întrebat pe alții: Domnule, ce părere ai despre președinte? Mi-au spus că-i serios și că-i mare, că-i neamț. Asta nu-i părere, asta-i constatare.

E prea serios. Nimic în România nu se potrivește cu… fața lui. Dacă vrei să-i pui tabloul undeva, ca în vremea lui Ceaușescu, umbli cu tabloul prin tot orașul și nu ai unde să-l agăți. Nu ai unde, niciun loc nu e destul de serios în România pentru fața lui. Nici în școli nu poți să-l pui. S-au speriat copiii de Isus pe cruce, d-apoi de asta. Îi traumatizezi. Cu Băsescu nu era așa, tabloul lui Băsescu puteai să-l pui oriunde, și în piață, și în crâșmă, mai ales în crâșmă. În barurile de la periferii ar fi existat cel puțin unul în fiecare oraș în care, după numai două pahare, cineva l-ar fi confundat cu cel care închide spelunca în fiecare noapte și ar crede că tabloul e un premiu de fidelitate. – Parcă avea mai mult păr Costică. – Așa se întâmplă după ce încurci votka cu țigara… de două ori la rând.

În țara cea mai neserioasă, cel mai serios președinte. Asta-i tot lipsă de seriozitate! E mare, serios, de două cuvinte și e neamț. Păi, asta-i Arnold Schwarzenegger în Terminator. L-am ales pe Terminator președinte. I by back! I-am și găsit sloganul electoral pentru alegerile din 2019: „I by back înapoi!” Pe un afiș mare, îmbrăcat în haine de piele negre, cu ochelari de soare negri, cu un deget ațintit către tine. Și-l votezi, de frică, că oricum se întoarce! Terminator președinte. Nici nu știu cum să interpretez asta. Ar putea fi bine dacă ar fi de partea noastră, a rezistenței, dar nu cred, niciunul nu a fost până acum. L-am putea trimite așa în America: Give me viza, mother fuckers! Și ăia se execută, că au văzut filmul toți și știu ce se poate întâmpla…  

Cu Băsescu am avut prea multe păreri. În fiecare zi aveam o altă părere: e beat, e treaz, e mahmur, e treaz, e beat, e beat, e beat, a fost beat, cât de beat a fost…

Între Băsescu și Iohannis eu l-aș fi ales pe Băsescu. Între ăla scorțos cu care nu ai ce să vorbești și ăla cu care poți să stai la un șpriț la cioce și te bagă sub masă, îl alegi pe ultimul …și un prim-ministru de opoziție care promite să-i ascundă toată băutura. Orice ar face, ce ți-ar face, l-ai pedepsit deja. Îl vezi cinci ani cum se chinuie!

Când am auzit că are un interviu Iohannis m-am lipit de televizor și am stat așa. Și el vorbea și eu mă rugam, la fiecare frază pe care o termina mă bucuram ca un copil: A reușit! A reușit! La fiecare pauză pe care o făcea eu ziceam: Da! Da! Da! Dî! Dî! Dî! A fost un fel de lung suspans cu scurte surprize. Ați văzut copiii aceia în reportaje, copiii „cu nevoi speciale”, care stau turcește și se balansează dându-se cu capul de pereți. Așa eram eu.

Sunt mereu uimit când aud vorbindu-se despre Iohannis, nu că ar fi președinte, bun sau rău, dar când aud despre el, că se vorbește despre el, că cineva are ceva de spus, adică că ar exista. Despre ăia care spun că ar fi un președinte bun mă întreb câtă nevoie disperată au ei să vadă sau să audă pe unul despre care să poată crede că le este președinte… ca să creadă că Iohannis le este președinte …Sau cât au fumat sau cât au băut, sau ce au fumat sau ce au băut. Omul tre să fie ca să le fie, nu? 

Nu spun că Ponta ar fi fost mai bun. Să fim serioși! Când ai intrat în cabina aia, ștampila îți era lingura și aveai de ales între două castroane de rahat. Că-s dulceață de trandafiri nu a putut spune nimeni.

Dar, dacă am probleme să cred că Iohannis există ca președinte, când îl văd și îl ascult totuși nu mai am probleme să cred că democrația există în România și chiar o pot vedea. Se întâmplă pentru câteva secunde, dar se întâmplă. Atunci chiar cred că trăiesc într-o societate atât de liberă și deschisă încât toți putem ajunge președinți, toți, chiar și „copiii cu nevoi speciale”. Depinde doar de câteva chestii: cine și ce treabă are cu tine, dacă ți-a venit timpul ție în fața șefilor adevărați și nu altuia, ce vor să demonstreze unii scoțându-te prin lume. În rest, detalii, te descurci: ce consilieri ai și ce hârtiuțe îți vor pune sub nas, să dai interviuri de 15 minute învățate de derost, zâmbești și ești serios în sincron cu realitatea, de astea. Nu contează dacă ai înțeles măcar ceva din ce ți se întâmplă.

Iohannis e atât de puțin președinte încât mie mi se pare nedrept să-i spun așa. E ca și cum i-ai spune unui… „copil cu nevoi speciale” după ce a făcut o prostie …Geniule! Zău, nu se face! A vrut și el să… fie președinte!

Când vorbește Iohannis vrei să nu se oprească, nu de alta dar dacă te-ai plictisi și mai mult decât atât nu știi dacă mai există viață dincolo de asta și chiar ți-e puțin frică. Te simți așa, dincolo de ultima frontieră. Ești aproape de o experință de aia de după moarte, când totul e frumos în jurul tău, da’ parcă te-ai întorce să vezi ce mai face mă-ta sau dacă nevastă-ta nu te-a înlocuit deja cu patronul de alimentara de la colț care-i făcea ochi dulci.

Pentru alegerile viitoare eu cred că ar trebui să mergem mai departe, și după un președinte inexistent să alegem un președinte mort. Da, un președinte mort! La câți morți au votat până acum în România ar merita și ei măcar un președinte. Ar fi un fel de dreptate, de restaurație istorică, îi pui în drepturi.

Imediat ce moare Iliescu îl punem președinte. Nu e la al patrulea mandat, că ăsta chiar nu se pune. Și așa ne răzbunăm și pe el pentru mineriadă și toate celelalte. A zis că iese din politică cu picioarele înainte… Ha, ha! Nu-i când vrei tu! Îl punem președinte pe viață, sau, mă rog, pe moarte.

Doar așa am avea respectul lumii întregi, altfel cu ăștia… Cum poți să te porți cu un mort, chiar și cu Iliescu?!

Cine s-ar mai pune cu noi? Gândiți-vă! Am fi spaima planetei. Ne amenință rușii. Ce puteți să ne faceți?! Noi avem un președinte mort. Noi suntem dincolo de asta, de toate. Și cu cât se descompune mai mult, cu atât mai bine. Ne amenință sau ne surprinde Putin cu ceva …Hmm, poate vrei să vorbești cu președintele nostru! Vorbim cu Statul Islamic: mă, copii, ce-i cu mizeria asta? De ce nu vă jucați frumos? Cucerim Rusia numai ca să ne căutăm tezaurul și să le bem băutura, asta doar de-a dracului.

…Nu am înțeles niciodată problema cu tezaurul ăsta. De ce nu se duce nimeni în Rusia să le spună: Băi, ne-ați furat tezaurul. Dați-l înapoi! Băăăăi! Ați avut cloșca cu puii de aur și nu v-a folosit la nimic. Pe noi doar ea ne-ar putea salva. O cloșcă care să facă pui de aur. Pentru toată lumea… Îl dăm la amanet, avem bani. Pe urmă găsim altul pe jos. Numai pui de aur peste tot. Să-i facă direct pui. S-a întâmplat în istoria noastră, s-ar mai putea întâmpla. Noi îl avem pe Cristoiu. Și noi știm cum să facem cu găina ca să producă, suntem singurii care avem un basm popular pe tema asta, și i-am înțeles toată înțelepciunea adâncă demult. Știm cum să procedăm. Știți găinele alea roșiatice, vineții, care se vând în piață, sunt peste tot. O cumperi, o tai, o mănânci. Alea schilodite și deșirate, vinete. Alea au fost albe, s-au născut albe. Noi am făcut asta.

Stand-Up. I.

Loading...
loading...

5 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.