Măruță a decedat și a divorțat

Ziare Presa„Andra Măruță este plină de durere. Cătălin Măruță a decedat într-un grav accident rutier (VIDEO). Pentru a vedea vide-ul apasă butonul Distribuie”. „INCREDIBIL! Andra şi Măruţă DIVORŢEAZĂ: ştirea care a PUS PE JAR pe toată LUMEA!”.

M-am obișnuit de jumătate de an să găsesc cea de-a doua știre pe Facebook sau prin ziare când nu mi-era lumea deloc dragă, adică când dădeam de Libertatea, Can-Can, Spy sau cine mai știe ce mizerii, dar și în ziarele consacrate. Nu am accesat-o niciodată, pentru că știam că e o făcătură, iar dacă era reală, tot nu mă interesa. Cea dintâi însă a fost cu efect scontat, și pentru mine, care am apăsat, cu un singur gând: „Asta le întrece pe toate!”.

Intri pe un site, „aflasitu.ro”, care te trimite pe al doilea site, „stiri.likeuri.com”, care are în cap un previzibil de bombastic „Breaking news”, pentru ca, deasupra unui video care îți cere să îl distribui ca să-l poți vedea, pornind de la o imagine cu Andra care plânge de-i sare cămeșa, să ai aceeași poveste: Andra în durere, Măruță decedat de tot. Vezi filmarea, tragedia e cât țara, nu mai sta, fă ceva, apasă, află și tu, toți au aflat și comentează! O accesare, două accesări. A treia accesare? …Nu cred! A treia accesare, pe distribuirea filmării, a „vide-ului”, cum scriu agramații chiar în titlu, te face parte a scamatoriei, distribuind gogorița internaută pe contul tău pentru păcălirea altor „nevinovați”.

Așa se fac știri, așa se fac accesări, așa se face „viralpenet.ro”, un alt site pe care am văzut ”știrea” ceva mai târziu, informația, „informațiata.ro”, un alt site care dă marea noutate.  

În afară de nume sonore astăzi precum Leo de la Strehaia și Loredana Chivu, unul dintre site-uri are printre etichete, scrise cu majuscule, cum altfel: la litera b: „ BARBAT, BARBAT INSELAT”, la litera f: „FATA VIOLATA, FEMEI, FEMEIE, FIICA”, la i: „INCHISOARE, INTERLOP, INTERLOPI”, la v: „VASLUI, VIOL, VIOLATORI VASLUI”.

Nu sunt site-uri care se vor prestigioase, asta-i sigur, sunt chiar site-uri care nici măcar nu vor să fie ținute minte. Ba, dimpotrivă, dacă cel care apasă își va aminti cum a fost indus în eroare, nu va mai apăsa și a doua oară. Sunt site-uri care trăiesc în derizoriu, în uitare, pentru a fura o accesare, încă o dată, și încă o dată, prin păcălire deliberată. ”Ziariștii”, sau ce or fi, nu au nici cea mai mică pretenție de la ei, sunt „la furat”, la modul cel mai propriu. 

„A fost sublim totul. Dar s-a năruit…”, spune Andra în titlul unui articol de pe un astfel de site, pentru ca în text Măruță să vină cu „detalii”: „S-a ajuns prea departe cu minciunile, mai ales că cei care au publicat știrea știau cu bună știință că e o mare minciună. Păcat că își bat joc de cititorii lor!” …Și o fac în continuare cu intenție, sunt prea proști ca să-și dea seama când își dau cu barda, sau, pur și simplu, nu le pasă. Accesările curg, și distribuirile, odată cu titlul și imaginea lacrimogenă. „Nu citiți aceste așa-zise ‘articole’ pe site-uri de calitate îndoielnică. Nu merită”, spune Măruță în aceeași ”știre”.

Păcăleala merge și spre nivele mult mai ridicate, cu pretenții, cel puțin, mult mai mari. Expunere.com este un site quality, s-ar spune, care nu își propune nimic altceva decât să prezinte „adevărul despre România”. Nu se străduiește prea mult în sensul acesta, pentru că la dispoziție îi stau articolele altora (politic, economic, social, un adevărat bazar) cărora foarte rar se întâmplă să le precizeze sursa și autorul. Articolele sunt extrem de serioase. De exemplu, chiar acum putem cite despre „Cum ne distruge Monsanto creierul și sănătatea”, un articol semnat de Ovidiu Drobotă. Articolul și-a făcut datoria pentru site: are sute de like-uri mult-dorite, distribuiri și comentarii. Are și o istorie, însă. Aparține celor de la trezirealarealitate.ro, care s-au străduit să-l traducă de pe un site în limba engleză, pe care îl și precizează ca sursă. Expunere.com expune, într-adevăr, ceva: unde s-a ajuns cu furaciunea și înșelătoria și pe internet. Era inevitabil, de altfel, în România, la fel de inevitabil precum realitatea în care Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe să nu se aplice până la capat, în toate prevederile sale. În România legea e ceva relativ, o știm prea bine.

De la Scânteia la Adevărul, și înapoi

Chiar acum se lucrează la câteva tratate și zeci de doctorate despre presa din România, sunt fixate deja câteva zeci de conferințe, la o dezbatere s-a consumat ultima cafea, iar Ion Cristoiu a intrat din nou în bibliotecă, de data asta pentru a-și scrie memoriile. Se fenomenologizează și se conceptualizează din greu până când pare că nu ar mai rămâne nimic de spus.

„Realitatea istorică” e că imediat după revoluţie circula o vorbă: avem mai multe ziare decât jurnalişti. Și s-au fabricat, și mai multe ziare, dar mult mai mulți ziariști. Aceeași realitate ne mai spune nouă că pe 22 decembrie «Scînteia», ziarul oficial central al PCR, îi condamna pe „fasciştii de la Timişoara“, pe 23 a apărut cu numele «Scînteia poporului» (pentru că nu mai putea fi al PCR, cu cei 4,5 milioane de membri, dispăruți instantaneu și fără urmă, a devenit al poporului!) şi saluta Revoluţia, condamnându-l pe Ceauşescu, pentru ca pe 24 decembrie, ziarul să devină «Adevărul» și un (alt) fel de „oficios”, al FSN. Acesta este… adevărul. Au rămas aceeași ziariști, care au făcut… pui vii, precum activiștii comuniști în politică. Și cum în politică tonul mizeriei l-a dat de sus „tovarășul” Ion Iliescu, care vorbea de marxista „acumulare primitivă a capitalului” pentru a explica corupția, în presă mizeria, despre care am vorbit mai devreme, a fost inițiată de Ion Cristoiu prin „teoria puiului născut viu”, adaptare pentru o altă acumulare, la fel de primitivă. Ce se întâmplă astăzi, inclusiv pe internet, e nimic altceva decât continuarea firească, așa cum în politică arestările exemplifică „primitivismul” lui Iliescu. În presă însă… puiul, puiul lui Cristoiu, a zburat cu ața, mai ales după apariția internetului.

Dacă îi întrebări pe ipochimenii care fură sau lansează știri false, îţi vor spune că „asta vrea publicul” și ei livrează. E un alibi jenant, penibil, demn însă de mințile lor înguste. Publicul vrea ceea ce îi dai, ceea ce eşti, de fapt, în stare să-i oferi, publicul ia din ceea ce i se oferă, nu cere. Iar realitatea de care ei nu ar putea scăpa, pe când publicul ar reuși-o foarte bine este că ei atât sunt în stare să dea, să ofere.

Spun că asta vrea publicul, dar nu își pot refuza, în același timp, mai ales în cadre formale sau oficiale, calitatea generală și indestructibilă de „formatori de opinie”… Fără să se aplece, bineînțeles, asupra contradicției.  

Pe site-ul unei televiziuni naționale, România TV, se putea citi într-o zi: „A murit un mare actor”, un titlu de articol având fotografia lui Florin Piersic. În realitatea de după accesare, în articol, decedatul era alt actor, iar Florin Piersic avea câteva vorbe despre acel coleg. E una dintre mostrele memorabile pentru mine, e nesimțirea și desconsiderarea finală… a oricăror reguli.

Ar trebuie să spună totul despre nivelul presei din România, dar nu o face, mai sunt o „infinitate” de exemple care nu reușesc să o facă, pentru că mizerie nu e exterioară, mizerie e interioară, și nu se expune, se devoalează.

Pe ei nu-i interesează adevărul știrilor, ci… scânteia lor, care să ia ochii. Pentru ei adevărul e scânteia, și scânteia e adevărul. Iar adevărul și scânteirea lor,  precum în comunism și astăzi, stă într-o singură regulă: cameleonismul, adaptarea profitabilă, conformarea. Pe vremea Scînteii la dogmă și limba de lemn, azi la economia de piață și libertățile ei scandaloase și scandalizatoare.

Prin Occident, presa quality se vinde la chioşcurile de ziare, iar cea tabloidă la supermarketurile alimentare. Teancurile stau pe lângă casele de marcat şi cumpărătorii îşi pun în coşuri, pe lângă brânză şi zarzavaturi, și tabloidul preferat sau pe toate laolaltă. E doar un fel de fast-food, pentru creier… Acolo ar fi locul unei mari părți a presei din România, printre brânză și zarzavaturi.

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.