Oameni legați de fostul regim comunist conduc și astăzi România

Sunt peste tot: în Parlament, în presă, în administrație. Au fost informatori, au scris rapoarte, sau, mai rău, au făcut parte din aparatul de represiune. „Am identificat peste 400 de suspecți de tortură și asasinate. Niciunul nu a fost pedepsit. În România, condamnarea comunismului a fost folosită doar prin prisma rațiunilor politice”, explică, în «Le Monde», istoricul Marius Oprea, care conduce Institutul de Cercetare a Crimelor Comunismului. Ziarul francez publică, la sfârșitul lui 2009, sub titlul «Otrava din vene», un amplu articol despre teroarea din epoca Ceaușescu, condamnarea comunismului și oameni suspectați de legături cu fostul regim, care conduc și astăzi destinele țării.
Metastazele fostului regim comunist au fost, în România, de o anvergură incomparabilă în Europa, în afara celebrului Stasi est-german. Securitatea a pătruns până în fiecare element al societății, sprijinindu-se pe informatori zeloși sau pur și simplu constrânși (al căror număr este estimat la câteva sute de mii).

«Le Monde» scrie că, cu Nicolae Ceaușescu, autoproclamat „Geniul Carpaților”, teroarea în Romania a devenit invizibilă, dar prezentă peste tot: în total, 10.000 de persoane au fost executate în perioada comunistă, fără niciun fel de proces.

Povestea unui disident: „Am aflat, după moartea soției mele, că m-a turnat la Securitate”

Vasile Gavrilescu, pe atunci un tânăr electrician de 20 de ani, arestat pentru 22 de ani la venirea comunismului în România, după ce pusese bazele unei rețele clandestine, le-a povestit jurnaliștilor francezi experiența sa din temniță: „Am avut posibilitatea de a beneficia de o educație frumoasă în închisoare, unde am cunoscut foști miniștri, aristocrați, intelectuali, oameni veniți de la Sorbona sau Oxford”.
Ieșit din închisoare în 1964, a continuat să fie hărțuit de ofițerii Securității, care i-au făcut viața imposibilă. A încercat să fugă din țară, traversând Dunărea, însă a fost prins pe malul iugoslav și predat autorităților române contra unui vagon de sare, sfârșind prin a suferi a doua condamnare, de data aceasta pentru 7 ani.
La ieșirea din închisoare, își cunoaște fiica născută la puțin timp după ce fusese închis și începe să scrie, pentru a se elibera de ura față de regim.
În noiembrie 1972, ofițerii Securității îi percheziționează apartamentul și găsesc manuscrisele ascunse pe fundul dublu al unui sertar, pentru ca, în 1985, după ce îi este retrasă cetățenia română, să se mute la Paris, împreună cu soția Aurora și cei doi copii.
După Revoluție și moartea soției sale, în 1991, revine în România, unde, după ani de solicitări, reușește să își vadă dosarul de la Securitate, însumând 22 de volume și are un nou șoc:
„Niciun adjectiv, nicio metaforă nu poate descrie cu precizie ce a simțit Vasile Gavrilescu în acea zi. După doar o jumătate de oră de răsfoit acel dosar, scriitorul a primit lovitura în plin: Aurora, soția sa, semnase un angajament cu Securitatea în 1961, în timpul detenției sale. După eliberarea lui Vasile Gavrilescu din închisoare, soția sa a informat constant Securitatea în legătură cu deplasările, scrierile și chiar gândurile și intențiile lui Vasile Gavrilescu”, scriu ziariștii francezi.
„Nu pot ierta și nu pot uita asta. Din fericire, soția mea murise deja când am aflat lucrurile astea”, a marturist Vasile Gavrilescu. Dosarul conţinea lista a 43 de persoane – prieteni, cunoştinţe, colegi și vecini ai lui Vasile Gavrilescu: „Toată lumea din jurul meu colabora, iar eu eram ca un pește în acvariu”, spune acum Vasile Gavrilescu.
El a publicat 17 cărți, unele autobiografice, iar altele de poezie, pentru a descrie natura malefică a fostului „sistem torționar”.

Iliescu, vechi cadru al Partidului Comunist, ales președinte după Revoluție

Dupa Revoluție, scrie «Le Monde», puterea i-a revenit unui vechi cadru al Partidului Comunist, Ion Iliescu, ales președinte între 1990 și 1996, dar și între 2000 si 2004. „Iliescu nu a mers pe transparență privind crimele fostului regim, ci a vrut ca acestea să fie uitate. Fără a ține vreun discurs nostalgic, el a vrut pur și simplu să întoarcă această pagină, să o ardă”, noteaza «Le Monde».
„El poartă o mare responsabilitate. Nu avea niciun interes să deschidă Cutia Pandorei” – Alexandru Gussi, istoric și consilier al președintelui Traian Băsescu. „Din contra, Iliescu susținea ideea unei democrații originale, care să se bazeze pe liniște”.

Crimele comunismului, în dezbatere publică abia dupa 10 ani de la Revoluție

După 10 ani de tăcere, trecutul s-a impus, în cele din urmă, în dezbaterea publică. În 1999 a fost creat Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care nu a obținut, însă, și dreptul de a gestiona integral arhivele fostei Securități, ce fuseseră încredințate Serviciului Român de Informații.
Traian Băsescu, ales președinte în 2004, a luat două decizii majore: a creat Comisia prezidențială pentru studierea dictaturii comuniste, coordonată de Vladimir Tismăneanu, care a elaborat un raport de 800 de pagini despre crimele comunismului. În 2006, raportul a fost prezentat în Parlament, pentru condamnarea crimelor comunismului.
Ulterior, arhivele fostei Securități au fost transferate la CNSAS, și așa au ieșit la iveală primele nume de foști colaboratori, ajunși să conducă destinele României.
Ziarul francez amintește de răsunătorul scandal în care a fost implicată Mona Muscă, fost ministru al Culturii, acuzată că ar fi colaborat cu Securitatea, oferind informații despre studenții străini, cărora le preda la Universitatea din Timișoara.

Comunismul, condamnat doar de forma in Romania

Întârzierea enormă și lipsa dorinței de a deschide arhivele fostei Securități este explicată de continuitatea acelorași persoane din fostul regim la conducerea României, după Revoluția din decembrie 1989, conchide «Le Monde».
Oamenii aceștia sunt în Parlament, în presă și în administrație. Au fost informatori, au scris rapoarte sau, mai rău, au făcut parte din aparatul de represiune, scriu ziaristii francezi. „Am identificat peste 400 de suspecți de tortură și asasinate”, explică istoricul Marius Oprea, care conduce Institutul de Cercetare a Crimelor Comunismului. „Niciunul nu a fost pedepsit. Condamnarea comunismului a fost folosită doar prin prisma rațiunilor politice”.

Dan Voiculescu: „Nu ne interesează trecutul”

Articolul din «Le Monde» se încheie cu o referire la Dan Voiculescu, „om de afaceri și politician, unul dintre cele mai controversate personaje ale României”. Proprietarul mai multor posturi de televiziune, personaj foarte bogat și influent, el a făcut obiectul unei anchete a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, însă a contestat în instanță verdictul de colaborare cu fosta Securitate dat de CNSAS.
Contactat de «Le Monde», atașatul de presă al lui Dan Voiculescu a oferit un răspuns concis: „Subiectul nu ne interesează, nu corespunde strategiei noastre. Trecutul nu ne interesează, nu e preocuparea noastră”.