Agenția de turism Statul Islamic și Hotel Europa

Pe 3 octombrie 2013, una dintre „covețile” plutitoare ce formau structura mobilă a podului naval pe care imigranții clandestini musulmani traversează Mediterana din Libia în Italia s-a scufundat la doar doi kilometri de destinația sa, insula Lampedusa. Din cei peste cinci sute de pasageri, trei sferturi au pierit în valurile mării, restul fiind salvați de Garda de coasta italiană.

Un val de durere și revoltă a cuprins Bruxelles-ul, mainstream media și „opinia publică”, zguduindu-i totodată pe internaționaliști, socialiști, progresiști și umaniști. Toți acuzau faptul că Mediterana se transformă treptat, sub ochii nepăsători ai autorităților italiene, ai liderilor politici europeni, într-un veritabil mormânt al dezmoșteniților soartei. Dar toți se fereau să remarce ceva ce era evident: imigranții clandestinii veneau să ceară adăpost, mâncare, îngrijire și o viață mai bună tocmai acelora pe care liderii lor îi acuzau de jaf, sclavaj și exploatare colonială. „Puhoiul” venea să-și caute refugiul sub haina și la pieptul foștilor colonialiști, de a căror ”cruntă asuprire” scapase, degeaba, cu peste jumătate de secol în urmă. ”Opinia publică” era prea ocupată să ceară rezolvarea urgentă a situației. Indiferent cine și cât trebuia sa plătească, invadatorii trebuiau salvați! Bogații europeni trebuie să-și împartă averea cu imigranții continentului african care, inexplicabil, sunt săraci și mor de foame și după ce au ajuns stăpânii uriașelor bogății ale acestuia.

Nimeni nu pomenea de vorbele lui Muammar Gaddafi, pe care le rostise cu doar trei ani înainte: „Mâine poate că Europa nu va mai fi europeană, ci neagră, pentru că sunt milioane de africani care vor să vină… Nu știm dacă Europa va rămâne un continent avansat și unit, sau va fi distrus ca atunci când au avut loc invaziile barbarilor”.

Mari lideri politici s-au dus în Italia pentru a-și exprima compasiunea și a-și declara ajutorul. Însuși Sfântul Părinte a binevoit să părăsească cetatea Sfântului Scaun, prima oară de la alegerea sa, pentru a se deplasa în insula Lampedusa. Ajuns acolo, Papa a ținut o slujbă și a aruncat pe valuri o uriașă coroană de crizanteme în culorile Vaticanului (galbene și albe), i-a mângâiat cu vorbe bune pe somalezii și eritreenii supraviețuitori și a rostit o rugăciune în amintirea musulmanilor morți în valuri. A ținut apoi o predică în care a biciuit indiferența celor care nu se ocupau îndeajuns de soarta imigranților. El a cerut țărilor de primire să le acorde acestora protecție și să le garanteze drepturile!

De ceva vreme, lumea civilizată nu mai acordă protecție și distribuie drepturi așa, la discreție, oricui, ci doar acelora ce se roagă lui Allah. Așa că, exact când Papa se erija în postura de Mare Imam, protejându-și credincioșii musulmani, necredincioșii, adică creștinii sirieni, egipteni și nigerieni – uciși cu miile de adepții Islamului în țările stăpânite de aceștia – continuau să fie îngropați în grabă, mormintele lor nefiind acoperite de crizantemele Sfântului Scaun. Iar cei rămași în viață urmau drumul calvarului, fără a mai spera să audă glasul mai marilor lumii cerând și pentru ei protecție sau apărându-le drepturile. Mulți aveau să moară ca niște martiri – împușcați, decapitați sau arși în casele și bisericile lor – în indiferența generală. Socialiștii de la Bruxelles aveau altă prioritate. Să pună presiune pe Roma.

Guvernul italian s-a pus și el pe treabă, cu o operativitate și eficiență ce putea stârni invidia nemților. A fost declanșată, la începutul lui 2014, operațiunea navală de protecție și salvare «Mare Nostrum». Patru nave militare (două fregate și două nave de patrulă), o navă spital ultramodernă, cu un echipaj de 250 de oameni, patru elicoptere echipate cu instrumente optice în infraroșu și un avion de supraveghere nocturnă brazdau și monitorizau non-stop Mediterana, între coastele Libiei și cele italiene. Au fost mobilizați permanent 1500 de oameni! Toată această armadă, care i-a costat pe italieni în 2014 peste un miliard de euro, nu invada pe nimeni, ci acorda ajutor și protecție invadatorilor – celor care forțau frontierele maritime ale Italiei și Uniunii Europene!

Astfel, fructoasa colaborare dintre milițiile islamiste libiene – care îi imbarcau contra cost pe clandestinii proveniți din Africa subsahariană – și  marina militară italiană, care îi trecea „lacul”, a făcut ca în cursul lui 2014 în Italia să ajungă peste 200.000 de imigranți, în marea lor majoritate musulmani din Eritreea, Somalia, Sudan, Mali, Coasta de Fildes și Nigeria. Dintre ei, o sută de mii au fugit din centrele de plasament pentru a-și căuta norocul în țările vecine. În 2011, după „primăvara arabă”, intraseră în peninsulă, traversând marea, 61.000 de clandestini. Un record care, se credea atunci, nu putea fi doborât.

Între timp, trecerea frauduloasă a frontierei italiene fusese legalizată! Pentru a nu fi acuzată că tocmai ea (care a intrat în Italia clandestin) nu se implică, Cecile Kashetu Kyenge – fost ministru al integrării în guvernul italian – s-a grăbit să-și ofere ajutorul. Italo-congoleza – unul dintre cei 38 de copii ai unui tată poligam – a înaintat o inițiativă legislativă de decriminalizare a imigrației clandestine. Corect! Dacă nu ea, cine? Senatul italian a votat „pentru” în ianuarie 2014, iar Camera deputaților i-a urmat exemplul în aprilie! Lucru normal într-o țară metisată și multi etnică, după cum definea Italia doamna Kashetu Kyenge, a cărei mare dorință rămâne ca țara de adopție să aibă cât mai repede un președinte negru! Dacă ne gândim că demografia italienilor de origine este la pământ, un Congo înconjurat de mare din trei părți și având la nord Alpii (visul lui Cecile) pare mai degrabă o realitate decât un miraj.

„Sunt clandestin și fac ce vreau” spunea unul dintre cei veniți să-i salveze pe macaronari de la extincție, după ce bătuse un cuplu de octogenari italieni ce tocmai ieșise de la un film. Alții ca el, mulți, s-au revoltat în repetate rânduri, au incendiat centrele de plasament sau au blocat străzile orașelor pentru că nu primeau hrană halal! Pastele, mortadella și pizzele, ce tocmai le aruncaseră în capul voluntarilor ce le deveniseră servitori, le ofensau cultura și religia! S-au revanșat jefuind, ucigând și violând. În timpul acesta, guvernul italian investea în viitorul Italiei cheltuind câte 30 euro/zi pentru fiecare imigrant găzduit! Și aceștia au continuat să vină, formând un tsunami imigrațional imposibil de oprit.

Sosesc acum, trimiși de Statul Islamic! La Forumul mondial economic de la Davos, Ali Tarhouni – fostul ministru de finanțe libian – afirma că UE neglijează total riscul infiltrării militanților ISIS în Europa, ascunși printre imigranți. El a avertizat că zonele de îmbarcare sunt în mâinile milițiilor islamiste din Derna și Benghazi, care au jurat credință Statului Islamic. Gilles de Kerchove – coordonatorul UE pentru lupta împotriva terorismului – avea să-i dea dreptate după câteva luni. La o reuniune internațională destinată combaterii terorismului acesta a recunoscut că este foarte ușor ca jihadiștii să patrundă ascunși în mijlocul uriașei mase de refugiați – în 2014, 500.000 de imigranți au cerut azil politic în UE, cu 40% mai mulți decât în 2013.

Confruntate cu dureroasa realitate a invaziei și cu exorbitantele costuri financiare pe care aceasta le cere, autoritățile italiene au abandonat operațiunea «Mare Nostrum». În 2015, acesteia i-a luat locul operațiunea «Triton», care monitorizează doar zona de coastă a Italiei. Ministrul de externe italian a îndrăznit să ceară chiar rezolvarea pe cale politică a situației din Libia. Politică, și nu militară, pentru că peninsularii n-au mai rezolvat ceva pe calea armelor de pe vremea romanilor. Lucrul acesta a deranjat Statul Islamic, care a avertizat guvernul italian că-i va trimite pe cap peste jumătate de milion de refugiați în următoarele 2-3 luni.

Pe 5 și 6 aprilie, 42 de ambarcațiuni venind din Libia, având la bord peste 6.500 de imigranți proveniți din Africa subsahariană și-au abandonat „încărcătura” în apele teritoriale ale Italiei. În doar 3 zile, 8.500 de imigranți au ajuns în Italia, alți 400 pierind în valurile Mediteranei. Primul-ministru a dat ordin prefecților să rechiziționeze urgent toate locurile disponibile de cazare din centrul și nordul Italiei!

„Podul naval” dintre Libia și Italia a continuat sa funcționeze non-stop, în ciuda vremii proaste. Deși un bilet de traversare costă 1.500 de euro, cererea este uriașă, așa că jihadiștii Statului Islamic se confruntă de ceva timp cu lipsa de ambarcațiuni – sute și sute de „coveți” plutitoare s-au scufundat sau au fost reținute de garda de coastă italiană. De curând, ei au tras asupra „salvamarilor” italieni, obligându-i să le înapoieze navele golite de pasageri. Aceștia s-au conformat!

În apele teritoriale ale Libiei, s-a scufundat o șalupă încărcată cu peste 800 de musulmani somalezi, sirieni, libieni, eritreeni; unii chiar din Bangladesh! Doar 28 de supraviețuitori! Mass-media anunță că „un val de indignare a cuprins întreaga lume”. Bineînțeles, indignarea nu este orientată împotriva traficanților islamiști – în islamo-socialism aceștia beneficiază de imunitate ideologică. Nu „agenția de turism” a Statului Islamic e vinovată, ci „hotelierii europeni”. Culmea, aceștia sunt de acord! N-au înlocuit la timp vechea flota islamistă „de croazieră”!

„Mediterana mare a civilizațiilor sau cimitir marin?” – întreabă acuzator umaniștii și progresiștii europeni. Si, pentru că totul s-a întâmplat la sute de kilometri depărtare de țărmurile Europei, crizantemele din florăriile Vaticanului se ofilesc în glastre.

În condițiile acestea, Donald Tusk  s-a simțit obligat să convoace de urgență un summit extraordinar al Consiliului Europei. Asta pentru că Statul Islamic își neglijează total responsabilitățile ce-i revin în buna funcționare a podului naval ce aprovizionează cu clienți „Hotelul Europa”. Este ocupat să-i vâneze și să le taie capetele puținilor creștini ce se aventurează să treacă Mediterana cu mareea musulmană.

Acum, emoția și indignarea a cuprins, iar, comunitatea europeană! De înțeles! Când musulmanii au aruncat peste bord în apele Mediteranei 15 creștini africani ce fugeau de glonțul kalașnikovului și tăișul macetei, sau când islamiștii libieni tăiau capetele creștinilor copți pe malul Mediteranei, ciocu’ mic! Cu toții! Nu a fost convocat de urgență niciun summit. Mediterana era atunci marea civilizațiilor și nu cimitir marin!

Recentul naufragiu, „cel mai mare din istoria Mediteranei”, va permite, fără îndoială, ca recordurile stabilite în 2014 să fie spulberate în 2015. Iar cele din 2015 vor fi doborâte, la fel de sigur, în 2016. În Grecia, radicalul socialist Tsipras a mai deschis o  ușă, așa că peste 12.000 de imigranți au debarcat în ultimile trei luni. În schimb, naivi, bulgarii ridică un zid la frontiera cu Turcia! N-au aflat că atunci când mâna lasă sabia și apucă mistria, pentru a ridica un zid de apărare, înfrângerea este aproape. Nu știu încă, dar vor afla în timp, că „Hotel Europa” își va schimba nu numai propietarii, dar și numele. Se va numi „Casa Islamului” – Dar al Islam!

Preluare: Bogdan Calehari