«Snobul», de Alexandru Andy

Îmi pare bine că v-am cunoscut, că sunteţi o intelectuală… Ce poate fi mai plăcut pe lumea asta decât să ai o conversaţie la un nivel mai relevat…
De altminteri, tot din conversaţii mi-am însumat şi cultura. De la unul un „bonjour”, de la altul un „o tannenbaum”… uite-aşa ajungând să posed vreo patru-cinci limbi materne! Pot spune, fără să mă laud, că am devenit un bun poligam! Au vrut să mă angajeze la ONT că tranzistor, dar n-am vrut… ştii…
Luaţi, vă rog… serviţi…! E o băutură foarte bună, tare reconfortabilă… coniac «Hennessey Williams»… coniac excepţional! Nu beţi alcool? Foarte bine faceţi! După mine băutura e un viţiu şi ar trebui să fie penibilă de pedeapsă!
Luaţi mai bine un pahar cu apă portabilă, că apa portabilă e cea mai bună băutură de izvor. Eu mă pricep foarte bine, că doar sunt apicultor!
Mă rog… Nişte murături, nu doriţi? Murăturile sunt la indiscreţie. N-or să vă facă rău, pe garanţia mea! Mă pricep foarte bine, pentru că am şi vreo doi ani de „medicină pe înţelesul tuturor”, aşa că sunt oarecum semidoctor! Şi pe băiatul gazdei tot eu l-am vindecat. Ştii… toţi se speriase, de credeau că a făcut o concluzie intestinală… Și când băiatul, n-avea nimic. Mâncase ceva gras şi avea arsuri pe sarcofag… Înţelegeţi…? A două zi însă l-am chemat pe frate-miu, c-am un frate care e soră la un spital… I-a făcut o injecţie intraveninoasă şi a scăpat baiatu`!

Vă rog, luaţi… Serviţi…! E foarte drăguţă gazda… ospitalieră, primitivă… Ce-mi place mie foarte mult la dânsa e că nu e posacă, are o fire veselă, vorbăreaţă, solubilă, foarte solubilă. Şi mobilă aranjată cu gust… Ce lămpi, ce ilustre!… Şi-mi place lumina confuză… Asta procrează o atmosferă intimistă. Pentru noi, intelectualii, ăsta este un lucru foarte de preţ.
Ştiţi… Creierul are o mulţime de unde electromagnifice, pe care le omite în toate direcţiile! De aceea noi, care muncim mai mult cu psihicul, cu inconştientul, avem nevoie de un relaxativ! Odihnă, sau o carte mai uşoară… poliţistă… Ştiţi… De ce să nu recunoaştem? Mie-mi plac foarte mult cărţile poliţiste. Chiar aseară am citit una foarte frumoasă: «Câinele din Bascketball». Este o bună epopee! Acţiunea se întâmpla într-un mic orăşel de lângă Scotland Yard. Cine vrea s-o citească, i-o dau imediat, pentru că o am în bibliotecă mea pentru toţi. Eu mai am şi alte cărţi… De pildă: «Mama lui Gorki» ! Mama lui Gorki… păcat că nu-mi amintesc numele autorului… Da` cine-a scris-o frate…? Că am un lipsus acum, am un lipsus… Măi să fie!… Tolstoievski, sau cam aşa ceva. Mai am şi un «Larousse». Nu l-am citit chiar pe tot, că ruseşte nu ştiu încă atât de perfect! Şi pe urmă… E şi prea gros, frate!
Îmi plac acum serialele astea de la televiziune, cum a fost ăla… serialu` ăla englezesc… ăla cu «Offsaid saga»… Bun! Buuun!
Vă rog să luaţi… Să serviţi…! Nişte icre, foarte delicioase… De peşte! Prin acestea peştii se şi înmulţesc! Ce, nu ştiaţi ? Asta, la fel e că şi broaştele… Prin metempsihoză!
Tadam… tadam… Tudi… tadam… tadam… Vă place muzica? Şi eu. Să ştiţi că sunt un foarte mare megaloman. La toate concertele am abonament…. Dus-întors ! Ooooo… ooo… Ăsta este un vals! Oooooo… E minunat. Un vals al lui Schopenhauer ! Foarte frumos. Mie-mi place mai ales partea de la urmă: Ooooo… „Alegro Ma-no-les-co”!

Ce de mai întâmplări şi-n viaţa compozitorilor ăstora… Aţi auzit de «Fuga lui Bach»? A fugit, săracu`…! De frica inchiziţiei, fiind acuzat de calviţie! Asta s-a întâmplat când cu… papa de la Roma… I-au mutat scaunul la Avignon şi-a murit de durere că nu mai avea scaun!… Nu e însă un lucru sigur! Eu cred că s-a omis numai o ipotenuză! În realitate, cred că avea ceva la vezică jubiliară! Sigur!
Dans… dans… Tadam… ta… tadam… Şi dansurile astea… Ah, câtă debandare la tineretu` ăsta. N-au nici un fel dans chant. Eu am unul, dar nu-i găsesc bateriile.
Şi cucoanele care-şi pierd ore-ntregi la coafor…! Cu capul prin diferite vase capilare… Şi-şi delapidează şi părul de pe picioare, dom-le!? Vorba poetului: Où sont les neiges… d`anţărţ?