Copiii suferă de foame

Copil mancand

Malnutriție cronică. Extremă urgență! Suntem obișnuiți cu știrile și informațiile grave. Aceasta însă nu ar trebui să fie doar una dintre ele! La sfârșitul lui 2015, dinspre Ministetul Munci, dar și ONG-uri românești și internaționale vin studii și statistici tulburătoare, dar, în același timp… ”normale”: în România, dar, fiind vorba despre sărăcie, mai ales în județul Vaslui, se suferă de foame. Studiile sunt cu atât mai dramatice cu cât, de data aceasta, este vorba despre cei mici. Copiii vasluienilor suferă de malnutriție cronică, care le afectează greutatea și înălțimea, iar această situație necesită intervenția urgentă. Proporția fenomenului este aproape dublă față de media națională, iar efectele în timp sunt incalculabile. O arată cercetarea «Bunăstarea copilului din mediul rural» a World Vision. Studiul face „anormalul” pentru astfel de preocupări mature: îi întreabă și pe copii despre situația lor, iar aceștia, în inocența și sinceritatea lor, spun: este și vina părinților, este vina maturilor! Însă în 2016, pentru câteva luni, înainte de alegeri, toate se vor rezolva, în imaginația politicienilor lor și a unora dintre noi. Apoi vom reveni la normalitate. În județul Vaslui, 26,8% dintre copiii din mediul rural suferă de malnitriție cronică. Aceasta este… “normalitatea”.

Copilul vasluian din mediul rural nu mai ia în greutate sau începe să piardă din greutate comparativ cu copiii normali de talia și vârsta lui. Se întămplă de când a venit pe lume, pentru că nu este alimentat corespunzător. Nu mai puțin de 26,82 % dintre copiii care trăiesc în satele vasluiene au deficiențe grave de creștere, ei au o talie prea mică pentru vârsta biologică, iar 7,28% au greutate mică pentru talia lor. Sunt nimic altceva decât efecte ale malnutriției cornice de care suferă. Să avem în vedere că este vorba despre copii cu vârste de până în 5 ani! Măsurătorile antropometrice (sistem de măsurare a corpului uman sau a părților sale) care arată acest lucru sunt cuprinse într-o cercetare a World Vision România, «Bunăstarea copilului din mediul rural», organizația avertizând că indicatorii amintiți necesită o intervenție urgentă din partea autorităților în județ. Vasluiul este singurul care depășește procentul de 20%, dincolo de care UNICEF avertizează că este nevoie de măsuri urgente.

„În ceea ce privește prevalența taliei mici pentru vârstă, care indică malnutriție cronică, datele au înregistrat o valoare medie de 16%, sub limita de intervenție, dar au semnalat și situații pentru care trebuie să se intervină urgent – în județul Vaslui valoarea înregistrată pentru eșantionul studiat a fost de 26%”, se arată în studiu.

„Copilul cu un deficit nutrițional pe termen lung crește insuficient în înălțime față de copiii de aceeași vârstă. Deficitul este asociat unui aport cronic insuficient de proteine, micronutrienți și energie, practici nutriționale inadecvate și adesea asociate cu sărăcia, care au ca efecte secundare îmbolnăviri sau infecții frecvente. Dacă acest deficit nu se recuperează în primii 2 ani de viață, el va avea un impact pe termen lung asupra sănătății, dezvoltării cognitive și a productivității economice a copilului și ulterior a individului”, mai spune aceeași cercetare care are în titlu nepotrivita expresie „bunăstarea copilului”.

Ce se întâmplă astăzi, dar ce se întâmplă de fapt de zeci de ani în județul Vaslui va avea urmări incalculabile în viitor, mai ales că este vorba despre oameni.

Să reținem: dacă prevalența greutății mici față de talie la copiii sub 5 ani are o medie de 5,9% la nivel național, indicele este de 8,9% în județul Vaslui; dacă prevalența taliei mici față pentru vârsta copilului are o medie de 16%, la nivel național, pentru Vaslui procentul este 26,82%.

Este și vina părinților. O spun copiii

Pentru această stare de lucruri alarmantă suntem obișnuiți să găsim cauzele și responsabilitatea în situația socio-economică sau în politicile economice guvernamentale care au neglijat județul și mai ales satul vasluian. Pe bună dreptate, într-o bună măsură. Însă studiul amintit face practic nemaifăcutul și cei de la World Vision îi întreabă și pe copii. Ce cred ei despre situația lor, drepturile lor, despre educația lor, despre protejarea sănătății lor, despre… părinții lor.

În inocența și sinceritatea lor, copiii vasluieni vor scoate de sub preș adevăruri incomode despre care societatea maturilor preferă să vorbească printre altele, în șoaptă sau deloc. De vină sunt și părinții, de vină sunt și profesorii, de vină sunt și maturii.

„La unii părinți vorbește alcoolul în ei” (elev vasluian). „Am avut o colegă care a întrerupt școala la mijlocul anului. Părinții s-au despărțit, tata s-a recăsătorit, iar ea a fugit de acasă pentru că erau certuri mereu în familie, iar ea nu putea să învețe. Unii părinți sunt violenți pentru că beau, au orgoliu și își bat copiii” (elev de liceu dintr-un sat vasluian).

„Părinții, din cauza alcoolului, ajung în situații financiare critice și apoi recurg la violență, nu dau de mâncare copiilor”, „Sunt copii în clasă cu noi care nu au mai venit la școală pentru că nu i-au mai lăsat părinții, au spus ‘las că nu te faci profesor’” (alți copii vasluieni).

„În România, dacă nu ai bani, nu ești băgat în seamă. Nu este normal, dar se întâmplă. Când te duci la Vaslui, dacă ești mai grav bolnav, trebuie să te duci cu bani. Unii părinți fumează în prezența copiilor, le dau de băut”.

Modul în care se raportează, cum se comportă societatea, până la urmă, cu acești copiii nedreptățiți, lasă de dorit. „Sunt unii copii mai săraci, ceilalți râd și se poartă rău cu ei, îi jignesc sau îi umilesc. Când clasa se ceartă, cel care are dreptate este cel mai înstărit sau cel care are note mai bune. Uneori cel mai înstărit jignește pe cel mai sărac. Cei care au probleme sunt izolați, stau în banca lor, nu se bagă cu ceilalți” (elev de gimnaziu).

În mediul rural vasluian, în școlile de care fuge orice cadru didactic care a muncit pentru note mari la examene, profesorii nu sunt și dascăli: „Îți explică, dacă înțelegi, bine; dacă nu, să-ți fie de bine!”, „Sunt unii copii discriminați la școală. Dacă nu ai note mari nu te ascultă nimeni, iar unii primesc note mai mici pentru că așa s-a obișnuit” – copii de liceu.

Dreptul la hrană nu le este respectat: „Sunt copii pentru care părinții nu au ce să le dea de mâncare și îmbrăcăminte. Unii copii nu au ce le trebuie pentru școală, trei sferturi au ce mânca, un sfert nu au”.

Totuși, copii săraci vasluieni de la țară, poate mai ales ei, știu să aprecieze lucrurile pozitive: „Dacă părinții țipă la tine tu crezi că te obligă și nu vrei să faci ce spun ei, dacă vorbesc frumos, mai repede faci”, „Mama, ea e cea care m-a născut; chiar dacă stau cel mai mult cu tata, dar eu pe mama o respect cel mai mult” (elev de liceu), „Bunicii stau cel mai mult cu noi când suntem mici și ne învațăălucruri frumoase , ne-au învățat prima rugăciune”, „Suntem mulțumiți. S-a făcut un parc pentru concursuri și activități, a fost trasă apă, canalizare, în școală s-au făcut grupuri sanitare igienice, dar noi, copiii, nu am fost întrebați ce ne-am dori” (elev de gimnaziu).

În vremea asta, mulți bat câmpii

În România, costurile din sistemul de asistență socială sunt alocate preponderent pentru beneficii sociale/prestații, deși în lipsa completării lor cu serviciile sociale, nu reușesc să adreseze în mod eficient beneficiarilor sau să limiteze dependența lor de ajutorul financiar al statului. Săracii din zone precum Vasluiul sunt ajutați doar să supraviețuiască, ei vor rămâne săraci, în lipsa investițiilor guvernamentale. Iar realitatea este că în Transilvania și Banat numai pentru marile proiecte, în ultimii trei ani, au intrat un miliard de euro (primele 50 de mari plăți efectuate de CNADR), față de doar 100 milioane de euro în Moldova. Diferențele sunt strigătoare la cer. Numai pentru politicieni au trecut neobservate până acum.

Modova este destinată programelor sociale care să țină populația în viață, și nimic mai mult.

Cu toate acestea se găsesc destule vci de analiști și comentatori care să vorbească despre această întreagă regiune ca un fel de gaură neagră a României, care contribuie cu mult mai puțin la bugetul național decât primește.

Un comentator de duzină, specie de care este plină țara va încerca să argumenteze, de exemplu, că, la începutul lui 2015, statul a alocat sume importante de bani judeţelor Olt (167,822 mii lei), Vaslui (152,108 mii lei) Mehedinţi (145,082 mii lei), Teleorman (142,746 mii lei), Botoşani (142,215 mii lei), în timp ce judeţe precum Timiş, Brașov, Cluj, Constanţa, Arad sau regiunea Bucureşti-Ilfov, care contribuie semnificativ la formarea bugetului, au primit foarte puţini bani. Ajungând inevitabil la concluzia că se înregistrează discrepanţe mari între ce se cotizează la bugetul de stat şi ce se întoarce la bugetele locale. Ce nu le trece prin cap acestor ”mari gânditori” este să integreze în acest context și investițiile cu bani europeni sau guvernamentali, investiții care absorb forță de muncă, contribuie la buget, scot oameni din sărăcie.

Se insistă în schimb asupra „întreținutei” Moldova și tot binele și întrajutorarea pe care administrația centrală, prin contribuția celorlați, le subvenționează aici.

Ei, domnilor, acest mare efort se pare că nu se află decât în mințile domniilor vostre analitice.

«Raportul de analiză privind contractarea serviciilor sociale în context național și european» arată că în perioada 2010-2014 sistemul de servicii sociale din România a rămas slab finanțat. În condițiile unei medii europene de 2,2% din PIB alocat serviciilor sociale, România nu a cheltuit niciodată mai mult de 0,3% (2005) – 0,5% (2012) cu aceste servicii. În general, cheltuiala cu serviciile sociale și medicale din România (cumulat), nu depășea 5% din PIB în 2010, în condițiile unei medii europene de 10%. Nu ajutați Moldova decât să supraviețuiască cu greu. Nimic mai mult!

Loading...
loading...

6 COMENTARII

  1. Nici părinții nu o duc acolo mai bine…hărnicia nu ii scoate pe multi afara din casa… daca este vin și țuică ce mai contează. ..

  2. Spune asta si despre unul ca mine care a simtit pe propria piele perioada 1984-1989. Au fost mari greseli si in comunism, dar nu se compara cu ce traim astazi.

  3. Mişu Mihăiţă nu ne poti minti ca ai flamanzit. Greutatile avute atunci nu se compara cu ce e azi. Nimeni nu te sfida din masini de ultima ora si vile in timp ce a aparut subnutritia in RO. Azi chiar exista oameni care flamanzesc!

  4. Totul extrem de adevărat. Si noi ca popor ce facem? Ne plângem de oculta mondială sau facem ca polonezii punem bata pe spinarea lor?

  5. Asta va fi generatia viitoare. … :(((((( vom fi o tara de oameni bolnavi,neputinciosi, incapabili sa gandim singuri ….viitori sclavi romani intr-o Romanie stapanita de straini….cred ca ne meritam soarta … Santem lasi , fricosi…oi in turma politicului. :((

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.