Proiecte de mucava III – Miliarde aruncate pe apa Iordanului

Saracie copil la taraProgramul guvernamental de alimentare cu apă la sate și locuințe sociale a adus mult bine în comunele vasluiene, acolo unde nu a stricat ceea ce se putea face sau nu a distrus și ultima speranță a multora dintre bătrânii satelor vasluiene într-o viață decentă. Pentru unii dintre locuitorii celor 17 localități rurale din județ prinse în ”grandiosul” program, care a costat, la nivel național, nu mai puțin de 510 milioane de dolari americani, implementarea a reprezentat un pas înainte. Pentru alții, doi pași înapoi. Aplicarea acestui program, cunoscut sub numele de «Solel Boneh», poate fi rezumată scurt și fără nicio temere de a greși: unele investiții viabile și multă, foarte multă risipă.

Primăria Costești din județul Vaslui, spre exemplu, se poate lăuda cu peste 300 de abonați la sistemul de alimentare cu apă potabilă în Costești, în condițiile în care satul are aproape de trei ori mai multe gospodării. Regula alimentării cu apă în acest sat, precum și în celelalte, este: Ai bani, ai apă! Proiectarea sutelor de cișmele din cele 17 localități, care au funcționat numai câteva luni, nu numai că nu are nicio legătură cu primăriile, dar, așa cum se spune prin satele respective, s-a făcut din satelit. După modul în care au fost amplasate, se vede cu ochiul liber că situarea acestor cișmele trebuia să se facă la o anumită distanță una de cealaltă. Și acest lucru s-a respectat, indiferent de situația din teren: dacă la Costești o cișmea se află la capătul unui drum care duce spre un teren agricol, la Muntenii de Jos o asemenea sursă de apă a fost amplasată într-o pădure. Banii pentru aceste cișmele, devenite obiecte inutile de decor stradal, se calculează în miliarde de lei vechi.

Programul «Solel Boneh»: investiții și multă, foarte multă risipă

Pentru a judeca corect succesul programului guvernamental de alimentare cu apă la sate trebuie să vorbim despre sute de gospodării în care curge apa, mii lăsate pe dinafară din cauza lipsei de bani a locuitorilor, dar și despre mii și mii de cișmele seci, pentru care s-au cheltuit miliarde de lei vechi numai în județul Vaslui. Mai trebuie să vorbim despre rețeaua de canalizare care lipsește și despre lucrări la care nu s-a făcut recepția finală nici la 10 ani după finalizare. Situația este aceeași în toate cele 17 localități înscrise în programul guvernamental de alimentare cu apă la sate și locuințe sociale aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 687 din 1997 și Hotărârea de Guvern 1.036 din 2004. Localitățile ”privilegiate” din județul Vaslui sunt: Crivești și Sălceni (comuna Tutova), Vizureni și Borodești (Pochidia), Muntenii de Jos, Zorleni, Vutcani, Cârja (Murgeni), Dragomirești și Poiana Pietrii (Dragomirești), Lipovăț și Corbu (Lipovăț), Berezeni și Satul Nou (Berezeni), Fălciu și Costești.

Poate exemplu cel mai bun este comuna Costești. Suntem în 2009 și primăria se poate lăuda cu peste 300 de abonați la sistemul de alimentare cu apă potabilă în satul centru de comună. Pare un lucru extrem de îmbucurător, într-adevăr, dar asta numai dacă reușim să trecem cu vederea peste faptul că satul Costești are aproape de trei ori mai multe gospodării. Restul sunt condamnați să nu își permită decât să aducă apa chiar și de la sute de metri distanță, în ciuda faptului că au câte o cișmea „plantată” chiar și în fața porții.

Este situația în care se află Genoveva Bădărău, o femeie de 71 de ani, cu un soț de 76 de ani care aduce apă în gospodărie cu căruța cu cai „cât o să mai poată și el…”.

„Noroc că avem cai și căruță, că se duce omul meu și aduce apă în butoaie tocmai de pe deal. Da’ când n-o mai putea… Noi plătim 300 de mii de lei pe an și nu primesc niciun strop de apă. Așa-i pe toată ulița asta și suntem numai oameni bătrâni, de peste 60 de ani. Ar trebui să ne dea drumul la apă”, spune bătrâna privind spre cișmeaua seacă de pe partea cealaltă a drumului.

„Ar trebui să ne dea drumul la apă. Noi am avea grijă să nu se joace copiii. Nici nu mai știu cât a mers. A mers vreo câteva luni după ce au pus-o. Era tare bine. Cum să nu fie bine?! D’apoi veneau oamenii de pe toată ulița și își luau apă. Și nu se făcea risipă, să știți”, a mai spus bătrâna.

„La dânșii curge apa, așa că nu-i mai interesează. Da’ ce, m-a întrebat cineva ceva pe mine?! Cică costă vreo patru milioane ca să-ți aducă apa în curte și tre’ să mai dai și pentru țevi ca să ți-o tragă de la conducta de sub pământ. Da’ de ce?! Că doar conducta trece la câțiva metri. Păi eu nu am patru milioane pensie. De unde să dau?!” – Genoveva Bădărău.

Cel puțin din punctul de vedere al alimentării cu apă a gospodăriilor, în satul Costești funcționează un soi de stratificare socială pe baze geografice: în rândul celor care au gospodăriile la șoseaua principală care traversează satul, apa care curge în gospodării este o regulă, pe când printre cei cu gospodăriile așezate pe ulițele adiacente, alimentarea cu apă este o excepție. Cauzele ar fi costurile de instalare, interesul scăzut al autorităților, dar și „nomenclatura”.

„Acolo stă viceprimarul. Acolo stă primarul, mai la deal. Ăștia au apă. Uite, ăsta oprește apa la el, când nu mai plouă. Ce poți să-i faci?! El are și nu-l mai interesează. Și-i viceprimar…”, spune Gheorghe Nistianu, arătând spre vila viceprimarului, situată la câteva case distanță de gospodăria sa.

„La mine nu mai merge. Da’ eu am două fântâni. Nu iau apă de la ei. Am săpat la 20 de metri după apă”, a spus, cu mândrie, Taulică Neștian, un alt locuitor din Costești.

Un program făcut din satelit

CismeaUn alt „privilegiat” al soartei este Dumitru Oprescu, morarul satului, care vine să confirme regula alimentării cu apă în Costești: Ai bani, ai apă!

„Eu eram consilier local când se discuta acest proiect. Totul e de la București. Noi nu am avut nimic de spus. Nouă ne spunea primarul că o să vină unii să lucreze pe la noi pentru aducțiune de apă. Primăria nu s-a implicat cu absolut nimic. La început a fost trasă apa numai pentru cișmelele astea stradale. S-a adus hidrofor, au luat pompe și au construit o stație de tratare. Eu mi-am adus apă cu 500 de mii (lei vechi -n.r.). Era o sumă mare pe atunci, în 2004” – Dumitru Oprescu.

Tot morarul satului a spus că proiectul nu numai că nu are nici o legătură cu Primăria Costești, dar a fost făcut „din satelit”: „Instalația a fost proiectată de la București. Au zis că s-a făcut din satelit”.

După ce s-au terminat lucrările și apa a început să curgă prin cișmele de la marginea drumului, a apărut, inevitabil, marea problemă: cine suportă costurile? Consliliul Local Costești a decis că nu are bani pentru întreținerea cișmelelor, astfel încât, în doar câteva luni, acestea au devenit niște inutile piese de decor stradal.

Gheorghe Nistianu a integrat-o perfect în decor pe cea din fața curții sale. A vopsit-o în aceeași culoare cu care și-a vopsit gardul și poarta. Nu a folosit-o niciodată. Nimeni nu a folosit-o, cel puțin din ce a putut vedea el. „Eu nu am folosit-o. De ce s-o folosesc?! Eu știu? Ar fi fost bună acolo, ar mai fi băut  trecătorii”, a spus Gheorghe Nistianu. Care trecători?! Pe drumul respectiv, unul destul de lung, cu numeroase case, există o singură cișmea și aceasta în capătul acestei ulițe, care duce spre… nicăieri. Drumul se oprește într-un teren agricol și într-o cișmea despre care nimănui nu i-a păsat vreodată dacă funcționează. Singura concluzie ar putea fi că satul Costești nu se vede prea bine din satelit…

Dar programul are și alte „curiozități” în afară de amplasarea unor cișmele la capătul unor drumuri. În satul Muntenii de Jos de lângă municipiul Vaslui, zonă de șes, apa se găsește doar la câțiva metri sub pământ, în satul Costești de apă dai chiar și la zeci de metri. În Munteni sapi după apă, în Costești trebuie să forezi. Câte cișmele, acum inutile, credeți că are Costeștiul? Câteva. Una pe uliță și vreo trei pe strada principală. În Munteni, în schimb, de cișmele dai la tot pasul. La o sută de metri una față de alta, cișmele abundă în Muntenii de Jos. Nu numai pe marginea drumului, dar și în fața primăriei, dar și… în pădure. Una dintre acestea este așezată în mijlocul unei mici păduri, domeniu al statului, situată la marginea drumului. Pentru cine a fost construită aceea cișmea? Cine a băut apă de acolo vreodată în timpul scurt, de patru luni, cât au funcționat aceste cișmele în anul 2004? După modul în care au fost amplasate, se vede cu ochiul liber că situarea acestor cișmele trebuia să se facă, prin proiect, la o anumită distanță unele față de altele. Și distanța s-a respectat, indiferent de situația din teren.

Vasluiul a salvat Muntenii de Jos

Așa cum recunoaște primarul comunei Muntenii de Jos, Dănuț Crețu, satul reședință a fost salvat pentru că este situat în apropierea municipiului Vaslui, altfel alimentarea cu apă ar fi existat aici numai în documente oficiale, cum se întâmplă în alte localități, precum Lipovăț. Și aici alimentarea cu apă la cișmele a funcționat impecabil… jumătate de an.

„Au funcționat vreo jumătate de an. La nivelul comunei s-au prevăzut 36 de cișmele stradale, dar nu s-a avut în vedere cine va plăti. Există un contor general la ieșirea din Vaslui și veneau cei de la Goscom, citeau și spuneau ‘Primăria Muntenii de Jos va plăti atât’. Atunci, pentru a ne acoperi cheltuielile, consiliul local a hotărât instituirea unei taxe de 10.000 de lei vechi pe familie. Oamenii din sat au fost de acord și au semnat. Când a venit vorba de încasat au spus însă că au fântâni în curte, nu au de ce să plătească, așa încât am decis să închidem cișmele” – Dănuț Crețu.

Pentru alimentarea cu apă în gospodării, primăria a găsit soluția concesionării, pe o perioadă de 48 de ani, a întregii rețele către SC Goscom SA, societatea care gestionează acest serviciu în municipiul Vaslui.

280 de milioane de dolari pentru alimentare cu apă

Bani gaura neagraProgramul Guvernamental privind alimentarea cu apă la sate și locuințe sociale conform H.G. nr. 687/1997 cu modificările și completăile ulterioare:

Obiectivele programului: Construirea a 1.820 locuințe sociale în 26 localități din 18 județe; introducerea sistemelor centralizate de alimentare cu apă, în vederea asigurării de apă potabilă pentru cca. 1.200.000 locuitori din 855 localități din spațiul rural; asigurarea nevoilor stringente de apă potabilă în mediul rural; conștientizarea comunității cu privire la necesitatea folosirii apei potabile din surse de alimentare în sistem centralizat și educarea populației pentru a folosi rațional sursele de apă; asigurarea surselor de alimentare cu apă a agenților implicați în dezvoltarea localităților rurale; crearea condițiilor de bază necesare unui trai decent și revitalizarea unor zone defavorizate; gestionarea și utilizarea rațională a surselor de apă.

Scop: Îmbunătățirea calității vieții prin construirea de locuințe sociale și prin asigurarea alimentării cu apă a peste 1.200.000 locuitori din 855 localități, instituții locale și unele activități economice locale din comune, în condiții tehnice corespunzătoare și la calitatea cerută de normele în vigoare corelate cu cerințele europene.

Eligibilitate: Titularul contractelor de antrepriză generală încheiate cu antreprenorii străini este Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței (MDRL). Consiliile locale sunt titularele de contracte pentru obiectivele din administrarea acestora. Listele cu portofoliul de lucrări se constituie prin nominalizări ale consiliilor județene.

Beneficiari: Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuințelor – în calitate de Investitor; Consiliile județene și locale ce urmează a prelua locuințele sociale și sistemele de alimentare cu apă cu titlu gratuit și nerambursabil.

Valoare program: 510 mil. USD.

Surse de finanțare: Credit extern rambursabil – 440 mil. USD; Bugetul MDRL – echivalentul în lei a 70 mil. USD; Bugetele proprii ale consiliilor județene pentru plata avizelor, autorizațiilor, racordurilor electrice și a altor utilități.

Durata programului: Perioada 2000-2011, care cuprinde trei etape de finanțare din credite externe rambursabile și din bugetul MDRL, astfel:

Etapa I aprobată prin H.G. nr. 687/1997 și finanțată din credite externe în valoare de 340 milioane USD, din care:

60 milioane USD pentru realizarea a 1.820 apartamente (locuințe sociale) finalizate, recepționate final și predate autorităților locale până la sfârșitul anului 2006;

280 milioane USD pentru sisteme de alimentare cu apă a 617 localități terminate, puse în funcțiune și predate autorităților locale până la sfârșitul trimestrului II al anului 2007, cu perioada de garanție până în anul 2009.

Etapa II aprobată prin H.G. nr. 1036/2004, finanțată din credite externe în valoare de 90 milioane USD pentru alimentarea cu apă a încă 137 localități, terminate, puse în funcțiune și predate autorităților locale până la sfârșitul lunii august 2007, cu perioadă de garanție până la sfârșitul lunii august 2009.

Etapa III, în valoare de 80 milioane USD, cuprinsă în Memorandumul MTCT aprobat în ședința Guvernului României din 26.01.2006, pentru alimentarea cu apă a încă 101 localități până în luna iulie 2009, aflată în derulare. 10 milioane USD au fost finanțate din credite externe, iar după intrarea în vigoare a OUG nr. 64/2007, finanțarea se asigură de la bugetul de stat.

Proiectarea și execuția lucrărilor a fost încredințată antreprenorilor Mivan Kier JV Ltd și Solel Boneh Internațional – Tahal JV, câștigători ai licitației internaționale din 1997.

Până în sfârșitul lunii martie 2009, au fost recepționate la terminarea lucrărilor, puse în funcțiune și predate Consiliilor județene 514 obiective de investiții pentru 829 localități. Dintre acestea, 153 obiective de investiții se află încă în perioada de garanție, restul fiind recepționate final. (sursa: site-ul MDRL, www.mdrl.ro)

Nimic sfânt din Țara Sfântă

Și acum niște informații și date care or să hrănească poate antisemitismul unora, dar… ce să-i faci?, măcar de data asta putem să lucrăm cu adevărul istoric.

Guvernul Romaniei a continuat neabătut „operațiunea cișmeaua”, deși la tot pasul programul s-a dovedit nefuncțional. Numai în județul Maramureș, spre exemplu, marele program de alimentare cu apă în mediul rural a înghițit între valurile sale succesive aproape 11 milioane de dolari! Un credit guvernamental în valoare de 340 de milioane de dolari s-a dus pe apa sâmbetei pentru a ajunge în Marea Moartă, și la propriu, și la figurat… mai mult la propriu. Acum este momentul să spunem că cele două firme care au executat… banii sunt din Țara Sfântă, întâmplător sau nu. Prin ”abilitatea” și legăturile a trei guverne succesive către acestea a fost girată o sumă care a ajuns la 510 milioane de dolari.

În realitate, este vorba mai degrabă de o întreagă strategie de îndatorare a României. În teorie și contracte, era vorba de a aduce beneficii pentru 1,7 milioane de locuitori din mediul rural din 894 de localități.

Istoria uitatului program de alimentare cu apă în mediul rural a început in 1997. Atunci, Guvernul României garanta un credit extern în valoare de 220 de milioane de dolari pentru aducțiunea de apă în mediul rural, printr-un sistem „european”: cișmele stradale. Printr-o licitație „românească” s-a stabilit că banii vor fi împărțiți în sistem „join venture” între două firme israeliene: «Solel Boneh» și «Tahal». De atunci, suma alocată prin program aproape s-a dublat, fără a se mai organiza o altă licitație. În timpul lucrărilor, au apărut alte evenimente cu specific românesc: lucrări prost executate, altele supraevaluate, costuri suplimentare de 41,3 milioane de dolari cauzate de redimensionarea rețelelor. La sfârșitul întregii „lucrări” pe marginile drumurilor, drumeagurilor și potecuțelor au rămas niște cișmele ruginite, albastre, adică europene, nu?, cele mai multe multe nefuncționale. 

Loading...
loading...

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.