Urătorii adevărați

Strumfi canta la uratjpg„E lung judeţul!”,
Spune Bichineţ drumeţul.
„Ba e lat!”,
Răspunde preşedintele adevărat.
Şi, cum Buzatu tot mai bine ştie,
Că de-asta-i preşedinte de-o vecie,
Judeţu’-i cam slăbuţ, e-adevărat,
Dar lat în dărnicie şi-n… mânat.

Povestea-i că în ziua-n care anul s-a încheiat
Doi vici şi preşul la un loc s-au adunat
Şi-au aprobat ca-n Anul Nou, dinspre votare,
La vasluieni să meargă toţi cu o urare.

Că de mai vor să stea-n Consiliul Judeţean,
E decisiv ca pentru noul an
Ei trei să se întreacă-n colindat
S-adune cât mai mult electorat.

Doi filosofi şi-un inginer, prin vorbe culte,
Nu vor putea să nu obţină voturi multe.

Aşa că, neformalizând defel,
Le spunem urătorilor astfel:
Mitică şi Vasâli, şi Cornel.

Echipa de colindători completă:
Dotată cu o capră mai discretă,
Ramona din Muzeul Judeţean,
Pe social, un urs bătrân armean,
Iar slovele, frumos însăilate,
Din bibliotecă, al lui Cornel frate.
Dar cel din urmă-i cel mai bine însoţit:
Fanfara de la Valea Mare, negreşit!

Aşa plecat-au prin judeţ vreo zece
Şi nimeni, zău, n-avea inima rece.
Iar dacă planul lor e reuşit,
Vedeţi în continuare ce-a ieşit:

Mitică:
„Aho, aho, copii şi fraţi,
Nu staţi, mergeţi şi votaţi!
Şi voi, mândre gospodine,
Să votaţi cum vă convine!
Dar să nu votaţi ca proştii,
De ieşit, ies tot a noştri!”

Vasâli:
„Aho, aho!” …Ho! Ho!
Uăi, Miticî, te-ai ţâcnit?
Şi spui tu?! Şi ţ-o vinit?!

Mitică:
Nu ştiu. Nu mă simt prea bine.
Asta a ieşit din mine?!
Hai că am făcut-o lată!
Să mai încercăm o dată!

Vasâli:
Tu bazeazî-ti pi mini
Îţî zîc io, îi şel mai ghini!
I-auzi aişişa:
„Sorcova, vesela,
Sî trăim, nu-mbătrânim,
Peste vară, electorală,
Ie un par şî îi omoară.
Sî ni aliem cu toţii
Fraţii, finii şî nepoţii,
Peneleu’, pedeleu’,
Pesedeu’, unepereu’.
Şi-atât ni mai codim?!
Şi vrem noi? Ca sî trăim!
Nouî sî ni hii ghini.
Scula sus, cât ni mai ţâni!

Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
La anu’ şi la mulţi bani!

Hai, hai, hai cu pensioara,
Pânî-n deal la Mărioara!

La dosare NUP-ulei,
Pensioare cu mulţi lei,
Să strigăm cu toţii…!”

Cornel:
…Hei! Hei!
Asta nu ni-i urătura!
Vasîli, de-acu’ ţine-ţi gura!
Eu partide am schimbat
Dar tot n-am confuzionat.
Ia să mă lăsaţi pe mine!
Bag-o sârbă! Iaca-mi vine:
„Mâine anul se-nnoieşte,
DNA-ul se porneşte
Şi începe a aresta
Case a percheziţiona
Ancheta-i grea, dosaru’ mare.
Semne bune anul are!
Pe Mitică de-l străpung,
Preşedinte eu ajung!
Mânaţi, măi!”

Mitică:
…Hai! Hai!…
Tovarăşi, ca tot noi să fim în floare,
Ne mai trebe-organizare.
Deci să păstrăm algoritmul,
Tu, Vasile, ai cuvântul!

Vasâli:
„D’ apoi io vă zâc la toţî
Cî am copchiii şî nepoţî
Şî di-acu’ io-s pensionat
Cu pensii di-mpărat
Una suta milioane
Sî li cumpăr ş-avioane
Şî la anu’, di-oi tăşea,
Poati cî nu m-or sălta”.
Corneli, dacî mănaţî măi tu striji,
Ti pălesc di nu ti vez’!
Nu mai dirija din mânî
Cî mă fași sî-mi ies din… rimî!

Mitică:
Dragi colegi, constat concret
Că ceva nu e corect.
Pân’ acum şi fiecare,
N-am făcut nicio urare.
N-am vorbit despre progrese,
Proiecte şi palmarese,
Nu ne-am lăudat defel.
Fiecare pentru el.
Experienţa mi-o indică:
Bre, sinceritatea strică!
Eu mă concentrez puţin,
Mandatul vreau să-l obţin!
Deci: glas dulce, zâmbet fin:
„Eu sunt al vostru Mitică
Şi în lupta politică
Nici de Dragnea nu am frică.
Preşedinte vrea să fie?
Să facă opoziţie!

Cu guvern de tehnocraţi,
Noi rămânem …neuraţi!
Nimeni n-o să ne mai ceară
Vreun contract, până prin vară,

Cu primarii speriaţi,
Secretari de stat plecaţi.
Ei, cu Ponta, bucurie!
Tot se duce pe pustie!

Aşa că veniţi colea
Ş-explicaţi cât aţi putea:
Guvernare proastă, rea!
Tot mai bună e a mea!
Mânaţi, măi!
Hăi şi, respectiv, hăi!”

Vasâli:
Uăi, Miticî, şi-ai făcut?!
Undi eşti tu prefăcut,
Când vorgheşti dispri contracti
Şi li povesteşti di toati?!
Uăi, şeva-i cu noi, sî ştii,
Nu-i nici popă, nişi beţâi
Tre’ sî hie cu Crăşiunu’,
Di tot vorghesc ca nebunu’.
C-am ajiuns di-acu’ mai bun
Di numa’ adevăr spun.

Spiritu’ ista şi mai implică?
Nii di-acu’ ni-i cam frică!

Cornel:
Pesedişti, mânca-mi-aţi c…
Să nu vă aud pe vreunul!
Ce ştiţi voi comunicare?!
Bichineţ e cel mai tare!
Când mă duc la Bucureşti
Fac politică, băieţi!
M-adresez de prin tocşoaie
Şi v-arăt că eu am c…
Petraru şi Stoiceasca,
Grecu şi cu Creţuleasca,
Eu pe toate le-am avut
Şi din vorbe le-am făcut.
Tot vasluianul mă ştie
Că-s cu verb şi veselie.
Aşa că staţi potoliţi
Şi-nvăţaţi când auziţi:
„Dragi români, vin c-o urare:
România, la mai mare!
Pentru unii mă abţin.
Lui Ciurariu Florin,
Că face pe vechi liberalu’,
Beli-i-ar săgeata calu’,
Uite, nu-i urez nimic,
Nu că-s rău, da’ să-l oftic!”
Dom’ Vasile, tu zici drept,
Vorba nu pot să-mi îndrept
Decât doar spre ce mă doare.
Ce se-ntâmplă cu noi oare?!

Mitică:
Dragi colegi, nu panicaţi,
Când urarea abordaţi!
Raţional privind problema,
Eu nu văd deloc dilema.

Pân-acum noi ce am făcut?
N-am minţit când am tăcut.
Tre’ să aşteptăm oleacă!
La anul o să ne treacă!

Nu-i nimic, niciun mister!
Eu-s Mitică? Leru-i ler?
Doar ne-am rătăcit niţel.
Să o luăm uşurel!

Ne spunem rapid urarea
Şi ne căutăm cărarea:
„Şi la anul care vine,
Nouă să ne fie bine!
Să avem hectare mii,
Să scăpăm de puşcării,
Niciunul să nu fim trişti,
Liberali şi socialişti,
Să ne-nvârtim tot noi,
Funcţii, tractoare, nevoi.

Leru-i ler şi iarăşi ler,
Vin iertare să vă cer.
De-ar fi să nu m-auziţi,
Aţi fi tare fericiţi.
N-aduc stelele din cer,
Nu vă dau, eu doar vă cer!”

Vasâli:
Mitică, sî hiu iertat!
Ista nu-i lucru curat!
Cî di când eu ti-am ştiut,
Aşa nu ti-am auzît!
Sî mai facem o-ncercare,
Iesî, stăm, nu, fujim tare:
„Câtă şindrilă pe casă,
Atâţia euroi pe masă.
Cât grâu pe ogor,
Atâtea vite-n obor.
Câtă frunză pe umbrar,
Atâţia bani în buzunar.
Câte pietre sunt la munte,
Atâţia porci, vaci, cornute!
Toate să-mi ajiungă mie,
Doamne-ajută aşa să hie!
Ia mai mânaţi, măi!
Hăăăi, hăăăi!” …Ăiii di capu’ meu!!!

Mitică:
De-abia asta-i criză mare:
Să nu minţi într-o urare.
Câtă politică-am făcut
Aşa n-am mai pomenit!

Ia să încheiem cu totul,
Pân’ n-om pierde şi votul!
„De urat am mai ura,
Da’ tre’ să fim şi p-aci, şi colea
Să ne vadă electoratul,
C-acuş vine cu votatul.

Departe de fermele noastre,
Ne aşteaptă şapte case,
Şi palatele frumoase,
Cu scaune calde, pufoase!
La anul şi la mai mulţi bani!”

Cornel: Mânaţi, măi!
Mitică: Hai! Hai!
Vasâli: Fujiţi, uăi!

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.