Vasile Barba: Scrisoare către nepoţi

0
863

Harta lingvistica ElvetiaDragi nepoţi, în munţii Alpi din Elveţia, în cantonul Graubunden trăiesc 44.000 de retoromani. Sunt rude de limbă şi, poate de sânge, cu sutele de mii de macedo-români care trăesc în Pind. În Alpi şi în Pind limba romană se vorbeşte de peste 2.000 de ani. Muntele este casă şi pentru reto-romani şi pentru macedo-români.

De 42 de ani, din anul 1938, limba reto-romană din Alpi este a patra limbă recunoscută ca limbă de stat în Elveţia unde trăiesc 6.500.000 de locuitori. Celelalte trei limbi sunt: germana (72%), franceza (22%) şi italiana (5,3%). Pentru 44.000 de retoromani (mai puţini de 1% din toţi elveţienii) Elveţia are şcoli, biserici, jurnale, reviste, programe la radio şi televiziune etc. în limba reto-romană. Tot ce se scrie oficial pentru elveţieni se scrie în cele patru limbi.

Deoarece elveţienii de limbă reto-romană sunt puţini (0,7%), sunt înconjurati de elveţieni care vorbesc limba germană şi sunt vecini cu două state de limbă germană (Austria şi Germania) unde pot să circule şi să lucreze, ei învată la şcoala primară (patru clase) şi limba germană de două ori pe săptămână. Dar, la toate celelalte lecţii învaţă în limba părintească, limba reto-romană. La şcolile mai înalte, învaţă în limba germană care este pentru ei limba pâinii. Dar şi la aceste şcoli guvernul elveţian le plăteşte dascăli care ţin lecţii de limbă şi literatură reto-romană de două ori pe săptămână.

Cu germana, retoromanul îşi câştigă mai uşor pâinea; cu limba romană îşi cinsteşte înaintaşii/strămoşii şi dă hrană inimii.

Deoarece reto-romanii sunt mult mai puţini decât noi, nu au un stat numai al lor, vrând-nevrând trebuie să înveţe, pe lăngă limba lor, încă o limbă, aceea care se vorbeşte de cei mai mulţi din statul lor: limba germană. Cu această a doua limbă pot să se înţeleagă cu milioanele de germani din Elveţia şi din celelalte state de limbă germană. Dar, limba lor n-au lăsat-o şi guvernul îi ajută ca s-o păstreze curată şi s-o lase mai bogată la nepoţi şi strănepoţi. Astfel, retoromanii au ajuns să fie bilingvi. Toţi învaţă, încă din copilărie, două limbi. N-au lăsat să se piardă limba părintească, limba inimii, ca să înveţe numai limba străină cu care pot să-şi câştige mai bine pâinea.

Noi, care suntem macedo-români – vlahi, cum ne zic străinii – (vlahi le-au zis străinii: goţi, vizigoţi, greci, slavi etc. tuturor care erau cetăţeni romani şi vorbeau limba latină; ceilalţi de alte limbi erau doar „romei”/doar cetăţeni romani) ar(o)mâni cum ne zicem noi, trebuie să învăţăm de la reto-romani. Aşa cum fac ei, să facem şi noi. Trebuie să cerem ca în fiecare stat în care trăim (în anul 1913 am fost împărţiţi la 4 state unde suntem cei mai vechi/ băştinaşi) şi unde au venit lângă noi, mult mai tărziu, şi altii de alte limbi, fiecare stat să facă ceea ce se face în Elveţia pentru reto-romani. În şcoala primară (dascălii să-i înveţe, pe tinerii vlahi, carte cu limba lor macedo-română care este limba părintească, limba inimii). De două ori pe săptămână, câte un dascăl să-i înveţe şi limba statului (limba greacă în Grecia, limba albaneză în Albania, o limbă slavă în Iugoslavia şi Bulgaria). Liceele unde învaţă tineri vlahi, să fie licee cu limba statului dar, acolo unde învaţă mai mult de 10 tineri vlahi să li se dea şi profesor care de două ori pe săptămână să-i înveţe limba şi literatura macedo-romană.

Să cerem să ni se dea voie (drepturi) ca să scoatem jurnale, reviste cu limba macedo-română. Să cerem să ni se facă programe în limba noastră la radio şi televiziune. Cu bani de la stat trebuie să fie întreţinute case de culturi unde tinerii vlahi să înveţe cântecele şi jocurile care ne sunt lăsate de străbuni ca scumpă avere.

Aşa cum ne învaţă fraţii noştri din Alpi – fără un guvern numai al lor – trebuie să fim şi noi bilingvi, să învăţăm din copilărie, pe lângă limba noastră maternă, încă o limbă străină, limba statului, ca să putem să trăim mai bine. Fraţii noştri din Alpi, fiindcă sunt foarte puţini, îşi câştigă pâinea numai cu limba străină (germana). Pentru noi, fiindcă suntem mai mulţi decât ei şi fiindcă suntem răspândiţi în toate statele din Balcani, va veni ora ca şi limba noastră – dacă nu o pierdem – să fie şi limba pâinii. O pâine mai bună decât vor putea să scoată aceia care vor şti numai o limbă. Fiindcă, nu va trece mult timp şi lumea va putea să circule fără piedici dintr-un stat în altul, iar noi ne vom putea înţelege cu toţi vlahii din toate statele din Balcani.

Să nu uităm vechea zicală: „cere şi ţi se va da”. Să cerem ca statele pentru care noi lucrăm cinstit să ne dea drepturile care s-au dat tutulor popoarelor: cu bani de la stat să învăţăm nu numai limba guvernanţilor, dar şi limba noastră macedo-română.

Cu multă dragoste, al vostru bunic.

Vasile Barba

Profesorul Vasile Barba din Freiburg. Născut în Grecia, în Megali Livadhia, s-a stabilit în perioada interbelică împreună cu familia în România, de unde a emigrat în Germania. Vasile Barba a contribuit la adoptarea Recomandării 1333/1997 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind limba și cultura aromânilor, document care în Grecia a fost criticat ca „o nouă iradea (decret) a Sultanului din 1905” și care a recunoscut la timpul respectiv vlahii ca etnie separată de greci în cadrul Imperiului Otoman. Într-un interviu din martie 2006, Barba a declarat că „România e singura patrie a aromânilor”.

Comentarii Facebook

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ