Partidul! Iliescu! România?

0
238

 

Ion Iliescu PSDVorbim despre Ion Iliescu și o declarație de-a dreptul fabuloasă. Pentru mine, cel puțin. Este și lămuritoare pentru viața politică românească. ”Părintele spiritual” al democrației românești vorbește în noiembrie 2014, după ce ”pesedistul” Ponta a pierdut alegerile prezidențiale în fața ”liberalului” Klaus Iohannis. Mă rog, așa își spun ei, ca să se deosebească…

Declarația: „Eu mă aştept la o judecată matură într-un for de partid, care să tragă toate concluziile şi în privinţa activităţii de partid şi a funcţionării partidului şi structurilor de partid în teritoriu şi concluzii în legătură cu conducerea partidului”. Asta a spus Ion Iliescu. Din care reținem următoarele…

Ofer sprijin pentru o citire corespunzătoare, cu sublinierea expresiei pe care însuși autorul o întărește mereu în exprimare, dacă ați observat:

„Eu mă aştept la o judecată matură într-un for de partid, care să tragă toate concluziile şi în privinţa activităţii de partid şi a funcţionării partidului şi structurilor de partid în teritoriu şi concluzii în legătură cu conducerea partidului”.

În aceste condiții, m-am pornit pe numărat cuvintele și… partidele. Avem de toate 39 de părți de vorbire, dintre care 5 sunt „partid”-ul. Dar, dând la o parte interjecțiile, conjucțiile, articolele și prepozițiile, avem 20 de părți relevante de vorbire, dintre care ”partid”-ul reprezintă deci 25%. Dacă asta nu este repetare obsesivă…

Dar bunicuța malefică e consecventă cu ea însăși și poate și mai bine. În același interviu continuă:

„Eu cred că activitatea de partid, pe de o parte, a PSD-ului, şi activitatea vie a unui partid de dimensiunea unui partid de masă, cum este PSD-ul, a slăbit. Şi Ponta a făcut… sigur, un om mai tânăr, cu mai puţină experienţă, inclusiv de partid, el a intrat în partid în anul 2000, a fost adus de Năstase şi format de Năstase în activitatea guvernamentală, n-avea experienţă politică de partid şi asta s-a simţit în funcţionarea partidului”.

Eu cred că doar și în declarațiile acestea se poate găsi răspunsul la întrebarea: Ce s-a întâmplat cu România în ultimii 25 de ani? Avem răspunsul în această obsesie a partidului care îl bântuie pe Iliescu, nu numai în exprimare, bineînțeles, un personaj care și-a trăit jumătate de viață ca activist și nomenclaturist al partidului. Iar răspunsul este simplu: PARTIDUL!

În concepția de viață a activistului autentic, partidul era totul și așa a rămas și după ”revoluția” lui Iliescu, numai că a avut și mai multe puteri, în lipsa ochilor „dictatorului” și a „structurilor represive”, care să vegheze activul, dar a avut și o pradă mult mai mare decât privilegiile și furtișagurile anterioare (rămășițe ale funcționării economiei centralizate): partidul a avut o țară întreagă de prăduit. Iar partidul a furat la umbra protectoare a președintelui onorific de astăzi al PSD, care nu avea decât înțelege pentru „fenomen”, pentru că, în concepția sa, împrumutată de la Karl Marx, nu era decât normala „acumulare primitivă de capital, prima fază a trecerii la economia capitalistă”. (Fără să mai „precizeze” că același Marx spunea că acest capital, în forma sa primitivă, este „mânjit de sânge și cu murdărie pe tot trupul, din cap până în picioare”).

Astfel a ajuns Ion Iliescu să poată spune într-un final despre cei care au ajuns ”mari oameni politici”, dar mai ales bogați, în umbra sa: „Ce ar fi fost ei, dacă nu aș fi fost eu?”. Ion Iliescu i-a făcut mai mult decât lideri politici și bogătași, el a fundamentat o concepție politică pentru urmași, politicienii de azi și de ieri, care se pun în prim plan pe ei, propriile interese și cariera, apoi partidul și grupul căruia aparțin, iar țara poate să mai aștepte…

Iar acum, după ce a lăsat în urmă trecerea de la „întrecerea socialistă”, în cae a făcut chipurile dizidență, la „întrecerea democratică” a jafului, pe care a patronat-o la început și a insuflat-o ca regulă pentru posteritatea-i politică, Ion Iliescu încă mai poate da lecții de democrație.

Din același interviu:

„Eu cred că partidul nu a fost suficient prezent în această campanie electorală. Este şi un joc al evoluţiei vieţii democratice, această succesiune uneori e o stare de spirit care se creează, nevoia schimbării”.

„Partidul e-n toate
E-n cele ce sunt
Și-n cele ce mâine vor râde la soare
E-n pruncul din leagăn
Și-n omul cărunt,
E-n viața ce veșnic nu moare”.

„Noi, în faza de tranziţie, repetăm din acest punct de vedere istoria acumulării primitive de capital, cu accentuarea polarizării sociale, polarizarea bogăţiei la un pol al unei minorităţi şi menţinerea sărăciei pentru o mare parte a populaţiei”. (Ion Iliescu la emisiunea «Economia în 60 de minute», B1 TV, 6 noiembrie 2004)

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here