Slugă supusă caut stăpân bun

Ne-am băgat iobagi la americani. Și asta e o virtute, doar sunt boieri buni și ne mai lasă din dijmă. Le plătim tribut și ei ne dau avione vechi. Dar ce strălucitoare sunt! Ai crede că sunt ca ale lor. Dar se apropie. Cu câteva decenii. Într-o zi o să fim ca americanii. Cum sunt ei… acum. Oricum, noii stăpâni au grijă de noi și ne păzesc de cei răi, de ruși. Sunt ca niște îngeri.

De 25 de ani, politica externă a României se află sub paradigma care spune doar că țara trebuie să fie sluga cuiva, pentru că altfel – și e destul de simplu, dacă înțelege și Iohannis, – altfel nu se poate. Ion Iliescu nu a fost niciodată destul de bun ca președinte pentru că a stat la ruși și „cine-a stat cinci ani la ruși, nu poate gândi ca Bush”. Tocmai ca Bush, care, după cei mai mulți americani, a fost un președinte de-a dreptul idiot!

Când a devenit președinte Emil Constantinescu, Occidentul se părea că ne-a pus mâna în cap și noi ne-am scos cu toții cușmele numai ca să le simțim atingerea mai bine. Constantinescu știa și limbile străine care ne trebuiau mai mult, putea să asculte și să încuviințeze în fața stăpânilor și să-i facă să înțeleagă foarte bine că noi ne supunem. Da, noi ne supunem, orice ar fi!

Traian Băsescu s-a aplecat și mai mult și mai bine asupra acestui tipar unic al politicii externe. Mai puțin intelectual și mai mult practician, el și-a stabilit ca ”principiu” să o „sugă de la Marele Licurici, nu de la cel mic” și să scuipe pe Rusia.

Cu Klaus Iohannis președinte, iubirea de străini nu mai are niciun zid și nu se mai înfiorează de nicio faimă. E bun și micul licurici, Germania, când cel mare e prea ocupat pentru noi. Oricum ar fi și orice ar face, fruntașul satului trebuie să ne aducă în grațiile boierilor, germani, francezi, englezi și ce or mai fi ei. Doar e aproape de-al lor. De asta l-am ales. Doar-doar boierii cei mari l-or considera demn de a lor orânduire și prin el ne vom vedea și noi în apropierea protipendadei burghezo-moșierești occidentale. Ne-am bucurat când și-a aruncat postavul pe mașina francezilor într-un gest de nervozitate, demnă, am zis noi, îndrăzneață, am simțit. Gata, cu ăsta chiar ne-am pricopsit! E de-al lor, doar nu l-or putea nesocoti la giudețuri și învoieli.

Dar ce face dumnealui, micul boier neamț la Iași, de Ziua Unirii noastre în hora țărănească? Interpelat de un cetățean cam rural cu viziuni ”arhaice” că „Ai devenit sluga americanilor, bă!”, nu poate spune că nu e sluga nimănui, că e independent, că ar conduce o țară liberă, el răspunde: „Decât a rușilor, mai bine așa!”.

Logica lui Iohannis e una veche și de demult: în afară de a fi sluga cuiva, nu există altceva pentru noi, iar decât să fii sluga rușilor, e mai bine orice. Unii  vor spune: Lasă că-i mărunt sărmanul și în gândire, ca și în vorbire, și nu știe ce face. Ba atâta lucru știe și el: face ce au făcut toți ceilalți înaintea sa.