„Despre căutarea lui Dumnezeu” – Rabindranath Tagore

Rabindranath Tagore„Mă aflu într-o căutare după Dumnezeu de când mă știu, timp de mai multe vieți, încă de la începutul existenței mele. Odată, am reușit să-L văd lângă o stea îndepărtată, așa că m-am bucurat și am dansat de unul singur pentru că, deși era mare distanța, nu era imposibil de ajuns până acolo. Am călătorit către acel loc și în cele din urmă am ajuns la acea stea, dar Dumnezeu se mutase către o altă stea. Astfel au decurs lucrurile vreme de secole.

Această provocare s-a dovedit a fi atât de mare încât a trebuit să-mi țin trează speranța chiar și în momentele în care simțeam că voi rămâne lipsit de speranță. Trebuia să-L găsesc și eram absorbit întru totul de această căutare. Însăși căutarea era atât de misterioasă și de încântătoare, încât Dumnezeu devenise aproape o scuză, iar căutarea se transformase în adevăratul meu țel.

Și, spre surprinderea mea, într-o zi am ajuns la o casă aflată pe o stea foarte îndepărtată, care avea o mică tăbliță în fața ei, pe care scria „Aici locuiește Dumnezeu”. Bucuria trăită nu putea fi descrisă în cuvinte. În sfârșit, eram aproape de împlinirea visului meu. M-am grăbit să urc mulțimea de trepte ce îmi stătea în față. Cu toate acestea, pe măsură ce mă apropiam de ușă, treaptă cu treaptă, mi s-a strecurat o mare teamă în suflet. Chiar în momentul în care eram gata să bat la ușă, m-am simțit paralizat de o mare frică, o frică așa cum nu mai cunoscusem până atunci. Frica mea era:

“Dacă aceasta este cu adevărat casa lui Dumnezeu, ce voi mai face după ce-L voi întâlni?”

Căutarea lui Dumnezeu devenise însăși viața mea, iar a da ochii cu El ar fi echivalat cu o adevărată sinucidere. Și, apoi, ce voi putea face împreună cu El? Aceste lucruri nu-mi trecuseră prin minte până în acel moment. Trebuia să mă fi gândit la asta înainte de a-mi începe căutarea, adică să mă fi hotărât ce voi face când voi fi față în față cu Dumnezeu.

Mi-am luat ușurel încălțările în mâini și, tiptil, în liniște, cu mișcări lente, am pășit înapoi, speriat ca nu cumva Dumnezeu să audă ceva, să deschidă ușa și să-mi spună “Unde te duci? Sunt aici, vino înăuntru!”. După ce am coborât scara, am alergat cum nu am mai alergat vreodată în viața mea și, de atunci, continui să-l caut pe Dumnezeu, îndreptându-mă în toate direcțiile, dar ocolind dinadins casa în care locuiește cu adevărat. Acum știu casa ce trebuie să fie ocolită. Așa îmi continui căutarea, și mă bucur de călătorie, de neîncetatul meu pelerinaj”.

Rabindranath Tagore (1861 – 1941) este numele europenizat al lui Rabindranâth Thâkur, scriitor, poet, pictor și filosof indian din provincia Bengal, supranumit „Sufletul Bengalului”, „Bardul din Bengal” și „Profetul Indiei moderne”, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1913. A fost primul non-european care a primit Premiul Nobel pentru Literatura cu cartea sa «Ofranda lirică».

A avut un rol deosebit de important în introducerea culturii indiene în lumea occidentală și este considerat până astăzi artistul creativ cel mai remarcabil al Indiei moderne.

Gitanjali – Ofranda Lirică

Viaţa vieţii mele,
mereu mă voi sili să-mi păstrez trupul curat,
ştiind că pe fiecare mădular
odihneşte atingerea Ta de viaţă dătătoare.

Mereu mă voi sili
să păzesc de toată înşelăciunea cugetul meu,
ştiind că Tu eşti Adevărul
care deşteaptă lumina minţii în sufletul meu.

Mereu mă voi sili să frâng răutatea inimii mele
şi să ţin în floare iubirea mea,
ştiind că ai lăcaşul Tău
în cel mai ascuns altar al inimii mele.

Iar truda mea va fi
să Te descopăr prin faptele mele,
ştiind că puterea Ta îmi dă tărie să lucrez.

O, femeie, tu nu eşti numai…

O, femeie, tu nu eşti numai capodopera creaţiei,
tu eşti capodopera omului: el te împodobeşte
cu frumuseţea inimii lui.

Poeţii ţes vălurile tale cu firele de aur ale fanteziei;
pictorii îţi fac nemuritoare forma trupului tău.

Marea îţi dăruieşte perlele sale, minele aurul lor
grădinile verii îţi aduc ofrandă florile lor
pentru a te înfrumuseţa şi a te face mai de preţ.
Dorul omului îţi acoperă tinereţea cu slăvirea sa.
Tu eşti jumătate-femeie şi jumătate-vis.

The Child Angel

Let your life come amongst them like a flame of light, my child,
unflickering and pure, and delight them into silence.

They are cruel in their greed and their envy,
their words are like hidden knives thirsting for blood.

Go and stand amidst their scowling hearts, my child,
and let your gentle eyes fall upon them like the
forgiving peace of the evening over the strife of the day.

Let them see your face, my child, and thus know the
meaning of all things, let them love you and love each other.

Come and take your seat in the bosom of the limitless, my child.
At sunrise open and raise your heart like a blossoming flower,
And, at sunset, bend your head and, in silence,
complete the worship of the day.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.