Un demagog de şcoală veche

 

Traian Basescu la VasluiTraian Băsescu, fostul președinte electoral al României, este din nou în elementul său: cel care a încălcat Constituția în fel și chip în timpul mandatelor sale merge acum prin țară prin turnee electorale și nu face nimic altceva decât să propovăduiască Constituția.

În timpul mandatelor de președinte a făcut trafic de influență de pe ecranul televizorului (episodul „Nu știu dacă-i bine, domnu’ chestor!”), a practicat fățiș nepotismul prin promovarea beizadelei analfabete Elena, a făcut politică de partid afișându-se deschis cu un tricou inscripționat cu Mișcarea Populară și s-a despărțit lacrimogen și penibil (precum de dragul de Stolo) de PDL, și-a arogat rolul de prim-ministru anunțând măsuri guvernamentale și nu a îndeplinit niciodată rolul constituțional de mediator între stat și societate, ba dimpotrivă.

Dar acum, pe o marcă înregistrată parcă, „Numai în România e posibil!”, merge prin țară și propovăduiește litera și spiritul Constituției, precum un adevărat profet.

„Am trecut țara prin criză”

Lăudătorii și aplaudacii, toți cei care au căzut într-o admirație tâmpă sau vor să se pricopsească de pe urma carismei de tractorist abrutizat a marelui lider care a câștigat toate bătăliile electorale personale cu ajutorul flăcării violet a whisky-ului încins, îl apreciază, așa cum se gratulează singur, pentru că „a trecut țara prin criză”.

Un idiot s-ar întreba ce înseamnă să treci țara prin criză. O țară poate să treacă printr-o criză de una singură, pentru că această criză nu e nimic altceva decât un interval de timp la scara istoriei. Important este cum trece acea țară printr-o criză, cu ce costuri, cu ce sacrificii.

Un idiot s-ar întreba dacă expresii mai potrivite pentru a se constitui în laude sau aprecieri nu ar trebui să fie unele legate de salvarea țării de criză, de ținerea ei departe de efectele crizei sau măcar de reducerea impacturilor crizei, de reducerea costurilor sociale. Expresii pe care, de bună seamă, Traian Băsescu nu le poate întrebuința. Un idiot și-ar putea pune asemenea întrebări, nu și susținătorii lui Băsescu.

Cum se pot măsura efectele unei crize economice nefaste dacă nu prin costurile sale sociale dramatice, care în România nu au lipsit?! Ca sute de mii de oameni să-și piardă un sfert din salariu și alte drepturi bănești de la o zi la alta, pentru ca în același timp să se confrunte cu o creștere a prețurilor (prin majorarea TVA) este vreun succes al trecerii țării prin criză? Ce i-ar mulțumi pe susținătorii lui Băsescu pentru a ajunge la concluzia că România a trecut prin criza economică cât se poate de rău? Trebuia să moară oameni? Au și murit. Mulți s-au sinucis din cauza datoriilor și problemelor financiare. Angela Merkel și alți câțiva lideri ai lumii au reușit să treacă țările lor prin criza mondială cu cele mai mici costuri și sacrificii. Nu și Băsescu!

Ce a făcut Traian Băsescu?

A mutat costul crizei asupra salariaților, adică asupra celor mulți. Asta s-a întâmplat în timpul mandatelor lui. O arată incontestabil statisticile, a arătat-o repartiția venitului național brut, din care în România munca obținea în 2014 cel mai puțin din Europa – 40%, în vreme ce capitalul avea 60%. Ungurii aveau 52% pentru muncă, bulgarii 48%.

În 2014, la sfârșitul mandatelor lui Băsescu și anunțatul sfârșit al crizei, în economiile vestice capitalului îi revenea 40% din venitul național brut, iar muncii 60%. În România, situația era pe dos: peste 60% către capital și sub 40% pentru muncă. În România este prețuit capitalul și sunt prețuiți marii capitaliștii, și nu oamenii de rând.

În 2013, pe când micii întreprinzători români anunțau faliment după faliment, cine mai putea investi în România? Doar cei care aveau bani mulți se puteau îmbogăți în continuare exponențial, pentru că în țara noastră randamentul capitalului era foarte ridicat, a crescut de la 11%, în 2003, la 21%,  în 2013. În timpul mandatelor lui Băsescu. Concluzia: în România faci bani prin bani, nu prin muncă.

Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul Băncii Naționale a României, făcea o analiză din care rezulta că cine investește în România 100 de unități, în cinci ani își scoatea banii. În Marea Britanie investiția se recupera în 12 ani, în Germania în 10 ani, iar în Franța în mai mult de 16 ani.

Așadar, ce înseamnă să treci țara prin criză (mai mult decât) idioților și cum poate fi considerat meritoriu ce s-a întâmplat în timpul mandatelor lui Băsescu?!

Demagogul și papagalii

În comunism era plin de oameni a căror gură vorbea fără ei, cum se spune în popor. Îi mai cunoașteți şi astăzi, îi mai recunoaşteţi, vi-i puteţi aminti.

Oameni care, din instinctul de a supravieţui, ori pentru a parveni, îşi trăgeau peste ei masca ideologizată a unui comunism formal pe care nu îl asimilaseră niciodată, pe care nu îl înţelegeau. Dar puteți fi siguri că au fost şi cazuri în care chiar nu ştiau aproape nimic despre ce propovăduiau, erau foarte departe de a înțelege ce ovaționează când se îndreptau, împreună cu întreaga societate, „spre comunism”. Totul se făcea cu acele cuvinte potrivite, pe care astăzi le integrăm în expresia „limba de lemn”.

Șeful de la partid dădea înainte: „concepția marxistă”, „orânduirea socialistă”, „cutezanța revoluționară”, „societatea multilateral dezvoltată” și „tezele partidulu”, iar ceilalți se prefăceau că sunt mai mult decât de acord. Mai ales cu „tezele partidului”. Nimic nu era în realitate important, nimic nu conta cu adevărat nici pentru unii, nici pentru ceilalți decât aflarea în treabă. Singura certitudine era că erau acolo și vroiau să obțină ceva de la partid, cu ajutorul partidului, prin intermediul partidului, PCR (Pile, Cunoștințe, Relații). Iar dintre șefi, „comuniștii autentici”, cei mai vehemenți susținători ai sistemului, se diferențiau prin viața de burghezi sadea pe care o duceau.

Astăzi e la fel. Pentru cei care îl ascultă și ovaționează pe Băsescu nu contează dacă are sau nu adevărul de partea sa, nu contează că nu a fost tocmai întruchiparea Constituției, că a târât țara prin criză catastrofal pentru imensa majoritate a concetățenilor lor, nu contează dacă dogma își găsește vreun corespondent în realitate. Lucrurile nu sunt atât de complicate. Ce contează este ce pot să facă cu partidul, ce le iese lor din asta. Cu partidul e mereu pe „tot înainte!” Înainte de 1989, până când imensa majoritate nu a mai putut suporta, după 1989, cu partidul la stânga, apoi la dreapta, azi socialist, mâine liberal și apoi popular. Nu contează nicio ideologie, niciun adevăr, decât adevărurile personale și de partid. Și astea spun că Băsescu „a trecut țara prin criză” și are dreptul moral de a propovădui Constituția.

Discursul lui Traian Băsescu de la Vaslui:

„Mă bucur foarte mult să fiu din nou la Vaslui. Acum 16 ani, plecam de la Vaslui şi ajungeam primarul general al capitalei. Acum, aş vrea ca dumneavostră să plecaţi de la Vaslui şi să câştigaţi alegerile. Sper ca acest partid să ajungă să aibă un cuvânt greu de spus la alegerile viitoare. Partidul şi-a arătat vitalitatea la alegerile europarlamentare, când a reuşit să treacă pragul electoral la câteva luni de la înfiinţare.
Judeţul Vaslui are nevoie de o schimbare. Cei 26 de ani în care actuala administraţie s-a aflat în frunte nu au reuşit decât să lase Vasluiul pe ultimul loc. Dacă nu ştii ce trebuie să faci, înseamnă că eşti incompetent şi nu ai ce căuta în fruntea comunităţii.
Apelul meu către dumneavoastră este la o campanie corectă, la o campanie în care să le spunem oamenilor ce putem face şi ce obligaţii avem noi, ca oameni politici, faţă de ei. Vă aduceţi aminte celebrele promisiuni ale lui Oprescu că o să facă autostrăzi suspendate prin Bucureşti! Astea sunt tipul de promisiuni care descalifică un candidat. Aş vrea ca aceia care participă la cursa electorală din partea PMP să fie oameni cinstiţi cu electoratul şi cu ei înşişi, în aşa fel încât, peste patru ani, să nu ne fie ruşine de modul în care mandatele candidaţilor noştri câştigători s-au desfăşurat.

Există un loc magic: Constituția

Există un loc în care toţi putem citi ce avem de făcut. Foarte mulţi cred că putem citi în stele, alţii la ghicitoare, iar alţii la partid. Eu vă spun un lucru foarte simplu: avem toţi de citit o cărticică, Constituţia României. Este locul în care, la Capitotul II, intitulat ‹Drepturi şi responabilităţi›, se găsesc cele mai importante responsabilităţi ale oamenilor din administraţia locală. Spre exemplu, toţi plângem că nu se ştie ce se face cu banii în administraţia locală. Articolul 31 spune că administraţia este obligată la transparenţă. Transparenţă înseamnă că, înainte să plăteşti facturile, le afişezi pe un site, iar cetăţenii să vadă ce trebuie să plătească primăria şi nu ce a plătit primăria. Pentru că, supunând facturile informării publice, cetăţenii pot spune cu uşurinţă: ‘Stai, nene, aveţi de plătit asfaltarea nu ştiu cărei străzi. Păi, uite că nu terminată lucrarea. De ce o plăteşte primăria?!’. Îi dă posibilitatea cetăţeanului să reacţioneze. Iată un articol important, care pune administraţia sub control în cea mai importantă parte a activităţii ei: cheltuirea banilor.
Un alt articol, tot din Capitolul II, se referă la dreptul la învăţătură. Dragii mei, în judeţul Vaslui abandonul şcolar este mult peste media naţională. În Europa nu este de conceput un asemenea nivel de abandon, iar şcolile nu sunt la Ministerul Educaţiei, sunt la administraţiile locale. Abandonul şcolar arată neimplicarea administraţiilor locale. Până acum nu am auzit prea mulţi primari să se frământe că acest drept la învăţătură este pur şi simplu neglijat în activitatea administraţiilor locale.
La acelaşi capitol găsim dreptul la ocrotirea sănătăţii. Oameni buni, spitalele au fost transferate la administraţiile locale. Este nepermis să avem spitale dărăpănate, neechipate, din care oamenii pleacă mai bolnavi decât au venit pentru că nu ştiu ce infecţii intraspitaliceşti au luat. Este un drept asupra căruia, ca urmare a descentralizării, administraţiile locale au obligaţii majore. Este o păcăleală că pentru proasta asistenţă medicală se ţipă la Ministerul Sănătăţii. De fapt, pe plan local există şi responsabilitatea, şi direcţia de sănătate publică, care are obligaţia să controleze spitalele. S-au bucurat primarii PSD şi PNL că li s-au dat şcolile şi spitalele pentru că au avut ocazia să-şi mai numească din clientele politică în funcţiile de director, dar nu au luat şi responsabilităţile descentralizării.
Un alt exemplu: dreptul copilului la protecţie din partea statului. Păi, ce protecţie mai bună să dai unui copil decât ca tu, primărie, să te îngrijeşti să se contruiască grădiniţe şi creşe? Cum îţi exerciţi tu, primar sau consiliu local, această obligaţie faţă de copii, dacă nici prin cap nu ţi-a trecut să construieşti o creşă.
De aceea spun că aş vrea mult ca noi, cei din PMP, să facem o campanie corectă, bazată pe obligaţiile care ne revin din Constituţie.
Tot în Constituţie găsim dreptul privind accesul la cultură. Teatrele, monumentele, obiectivele turistice sunt în administrare locală, nu a ministerelor. Ce oferte au avut primarii de până acum faţă de cetăţenii din localităţile sau judeţele lor?

„Cartea de căpătâi a românilor şi, ne place sau nu, după ea ne conducem viaţa”

Deci, aş spune că trebuie să privim cu atenţie în această cărticică. Este cartea de căpătâi a românilor şi, ne place sau nu, după ea ne conducem viaţa.
Tot aici găsim dreptul la muncă şi asistenţă socială. Oameni buni, în Constituţie este garantat întâi dreptul la muncă şi pe urmă la asistenţă socială. Ce au făcut cei din administraţia locală pentru a crea locuri de muncă în Vaslui, judeţul cu cea mai înaltă cifră a şomajului. Vreau să ştiţi că acest drept este esenţial şi pentru asta se pot face multe pe plan local, în oraşele din centrul ţării, dar şi din est. Timişoara nu are şomaj pentru că a avut o administraţie locală, ca şi Aradul, care a înfiinţat o zonă industrială în care a acordat toate facilităţile investitorilor. Clujul, vi-l aduceţi aminte? În vremea lui Funar, vreo trei mandate, era un oraş cenuşiu, în care singura întâmplare deosebită era că se vopseau băncile în tricolor. A trebuit să vină Emil Boc, să deschidă oraşul, iar azi Clujul are şomaj zero. Asta înseamnă să fii responsabil pentru activitatea ta ca edil local. La Roman, un primar deschis la minte a dat facilităţi investitorilor şi oraşul nu are şomaj. Acelaşi lucru se poate face şi aici, cu o condiţie: ochii administratorului local să nu fie pe buzunarul celui care intră în birou, ci pe mintea celui care vrea să facă o investiţie pentru a crea locuri de muncă.
M-aş bucura mult dacă, în campanie, toţi candidaţii noştri ar umbla cu această cărticică în buzunar pentru că aici găsesc izvorul să fie şi corecţi faţă de electorat şi să-şi ia şi angajamente corecte, pe care să le poată respecta.

„Vom fi primul partid care îi trezeşte pe români să-şi ceară drepturile”

Până la sprijinul guvernului central, avem banii europeni. România dă înapoi şapte miliarde de euro pentru că nu a fost în stare să-i cheltuiască în exerciţiul bugetar trecut. Avem obligaţia, cei care candidăm în alegerile locale, să creăm proiecte cu care să creăm locuri de muncă şi să contribuim la modernizarea comunităţilor care ne-au ales. De aceea, cred că pe lângă fiecare primărie trebuie creat un mic birou prin care cetăţenii să fie sprijiniţi, în mod deosebit în mediul rural. Este nevoie de specialişti care să-I ajute pe cei din agricultură să facă proiecte. Şi v-o spun ca unul care, de câţiva ani de zile, se ocupă şi de agricultură. Recunosc că nu-i uşor, e riscant, dar merge, dacă gestionezi lucrurile cum trebuie.

Altfel, dragii mei, dincolo de a face o campanie onestă, cred că vom fi primul partid care îi trezeşte pe români să-şi ceară drepturile. Dincolo de asta, partidul nostru trebuie să se mai deosebească prin ceva. Priviţi în programul politic. Suntem singurul partid care şi-a asumat un obiectiv de stat: unirea României cu Republica Moldova. Foarte mulţi spun nişte prostii de genul că nu vor americanii, britanicii, francezii, nemţii sau ruşii. Nu este adevărat. Vă spune un politician care s-a întâlnit cu mai-marii lumii şi a deschis subiectul de câte ori a avut ocazia. L-am deschis plecând de la reunificarea Germaniei. Şi pentru România, şi pentru Germania legile internaţionale sunt aceleaşi. Modificarea frontierelor pe teritoriul Europei nu se poate face prin forţă, în schimb, articolul 1 din Acordul de la Helsinki din 1975 spune foarte clar că frontierele se pot modifica prin voinţa părţilor, cum a fost făcută reunificarea Germaniei. Aşa trebuie făcut şi la noi, ori de către parlamente, ori de către cetăţeni, prin referendum.
Nimeni nu a avut curajul să-şi asume acest obiectiv până acum şi este un obiectiv la care avem dreptul. Pentru că ruperea Basarabiei de România nu s-a făcut prin voinţa poporului român, ci prin voinţa a doi criminali, Stalin şi Hitler. Miniştrii lor de externe au semnat celebrul pact Ribbentropp-Molotov.
Vreau să înţelegem foarte bine. Nu este o favoare făcută Republicii Moldova. Şi pentru România va fi mai bine, şi pentru Republica Moldova. Unde este dificultatea momentului? Dacă îi întrebi pe români, 80% vor spune că vor unirea, iar dacă îi întrebi pe cetăţenii Republicii Moldova, doar 28% spun că vor unirea. Nu este un lucru care să ne facă să ne descurajăm în a împinge ideea unirii. În 2005, când am testat care este curentul unionist în Republica Moldova, doar 3% voiau unirea. Astăzi, 28% dintre cetăţenii Republicii Moldova vor unirea. De ce? Pentru că am mărit numărul anual de burse de la 100 la 5.000 pentru tinerii din Republica Moldova, pentru că am dat o legislaţie prin care cetăţenii din Republica Moldova îşi dobândesc mult mai uşor cetăţenia română, pentru că încercăm să ne interconectăm energetic şi să-i rupem de dependenţa de Rusia în energie. Sunt paşi care s-au făcut. Mai avem, de altfel, doar puţin până când vom face 100 de ani de la întregirea României, de la crearea României Mari. Poate că ar fi bine să ne propunem ca până atunci să vorbim cât mai mult despre revenirea la acest obiectiv major.

„Ar fi fost păcat să mă retrag”

Acestea sunt câteva lucruri pe care vroiam să vi le spun astăzi. Acest partid nou, cel puţin în viziunea mea, trebuie să înlocuiască, pe termen mediu, actualele partide. Cele două partide care îşi spun „mari” s-au erodat. Nu mai sunt credibile din cauza corupţiei, a minciunii, a angajamentelor neacoperite din timpul campaniilor. A venit timpul unui partid nou, care să preia ţara de aici, de unde a ajuns, şi să facă din ea o ţară prosperă pe termen mediu şi lung.
În ce mă priveşte, eu nu mai am obiective politice personale. Singurul lucru pe care doresc să-l fac este să transfer acestui partid nou toată experienţa pe care am acumulat-o ca ministru, primar general şi preşedinte al României. Ar fi fost păcat să mă retrag undeva într-un birou, să-mi pun pe hârtie experienţa, să rămână închisă între coperţile unei cărţi în mai multe biblioteci. Important este să reuşesc să transfer această experienţă către un partid care să reprezinte speranţa României. De aceea, nu-mi place când aud: ‘Cred că vom fi pe locul doi sau poate pe trei’. Nu! Acesta este partid care trebuie să spună: ‘Noi vom câştiga alegerile’. Şi vreau să ştiţi că nu o spun în mod populist. Când intri într-o competiţie, trebuie să-ţi propui să o câştigi. Mentalitatea, când intri în competiţie, trebuie să fie cea a câştigătorului.
O să vă dau exemple din viaţa mea. Eram deputat de Vaslui, când m-a chemat şeful suprem, Petre Roman, şi a spus: ‘Traiane, merge prost cu candidatul nostru la capitală’. Era un viceprimar în funcţie, care avea numai un procent după o săptămână de campanie. PD-ul era şi el foarte ‘tare’, avea patru procente la vremea aia. Bine, am spus şi am intrat în competiţie. Ei au crezut că am intrat să luăm 4%. Nu, eu am intrat în competiţie să câştig. Şi, în 2000, când nimeni nu se aştepta, am bătut PSD-ul de l-am snopit la Bucureşti, cu un partid de 4%. Dar, spre deosebire de Petre Roman, eu credeam în mine. Asta trebuie să se întâmple şi cu partidul. În 2004, cine credea că poate fi bătut Adrian Năstase? Nimeni! Îşi făcuse şi Constituţie cu cinci ani mandatul, îşi pregătise şi vila de protocol, în care… m-am mutat eu. Dar dintre mine şi Năstase eu am fost cel care am crezut mai puternic că pot fi câştigător. Şi de asta am câştigat. Asta înseamnă omul politic sau partidul care pleacă la competiţie cu mentalitatea de învingător.
De aceea, eu vă spun, astăzi, la Vaslui: PMP, aveţi obligaţia să câştigaţi! Plecaţi de la principiul ‘cine vrea poate’, iar PMP vrea şi poate să câştige alegerile locale din 2016. Vă doresc la toţi mult succes!”.

Loading...
loading...

8 COMENTARII

  1. Asemenea specimene sunt greu de gasit,iar blestemul a cazut nemilos pe POPORUL ROMAN care a fost nevoit sa-l SUPORTE doua mandate.Acum ca un adevarat profet propovaduieste CONTITUTIA (el n-a respectat cat a fost presedinte prevederile CONSTITUTIEI) la turneele sale electorale ptin tara.ROMANILOR NU VA LASATI PROSTITI SI ARUNCATI LA GUNOI …DEMAGOGII.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.