Emil Cioran despre muncă

Emil-Cioran„Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi ei înșiși. Munca este un blestem. Iar omul a făcut din acest blestem o voluptate. A munci din toate forțele numai pentru muncă, a găsi o bucurie într-un efort care nu duce decât la realizări irelevante, a concepe că te poți realiza numai printr-o muncă obiectivă și neîncetată, iată ceea ce este revoltator și ininteligibil.
Munca susținută și neîncetată tâmpește, trivializeaza și impersonalizează.Ea deplasează centrul de preocupare și interes din zona subiectivă într-o zonă obiectivă a lucrurilor, într- un plan fad de obiectivitate. Omul nu se mai interesează atunci de destinul său personal, de educația lui lăuntrică, de intensitatea unor fosforescențe interne și de realizarea unei prezențe iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevărată, care ar fi o activitate de continuă transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de ieșire din centrul ființei… Este caracteristic că în lumea modernă munca indică o activitate exclusiv exterioară.
De aceea, prin ea omul nu se realizează, ci realizează…
Faptul că fiecare om trebuie să aibă o carieră, să intre într-o formă de viață care aproape niciodată nu-i convine, este expresia acestei tendințe de imbecilizare prin muncă.
Să muncești pentru ca să trăiești, iată o fatalitate care la om e mai dureroasă decât la animal. Căci la acestă activitatea este atât de organică, încât el n-o separă de existența sa proprie, pe când omul își dă seama de plusul considerabil pe care-l adaugă ființei sale complexul de forme al muncii. În frenezia muncii, la om se manifestă una din tendințele lui de a iubi răul, când acesta este fatal și frecvent. Și în muncă omul a uitat de el însuși.
Dar n-a uitat ajungând la naivitatea simplă și dulce, ci la o exteriorizare vecină cu imbecilitatea.
Prin muncă a devenit din subiect obiect, adică un animal, cu defectul de a fi mai puțin sălbatic.
În loc ca omul să tindă la o prezență strălucitoare în lume, la o existență solară și sclipitoare, în loc să trăiască pentru el însuși – nu în sens de egoism, ci de creștere interioară – a ajuns un rob păcătos și impotent al realității din afară”.

Loading...
loading...

6 COMENTARII

  1. Nea Ciorica…frate ai cam exagerat cu filosofeala…Ca eu nu am vazut niciunu’ caruia sa-i placa munca. Pana si boul din jug ar prefera sa stea in grajd sa rumege decat sa traga caru’ dar…nu o face de placere. Pana si triburile rupte de lume din Amazonia muncesc sa manance si sa isi faca adapost, numai ca nu exagereaza ca noi. Fiecare facem asta pentru ca suntem nevoiti, pentru ca aici a fost impinsa societatea de “capitalisti”. Regimul stocurilor, a rezervelor, productia de masa in stransa legatura cu epuizarea resurselor si exploatarea de toate felurile, iluzia avutiei prin cifre dintr-un calculator si hartii fara acoperire si am uitat demult sa traim in armonie cu natura, sa luam din copac numai cat ne trebuie la masa asta si producem mai mult decat trebuie fara sa dam celor care au nevoie. Daca voiai sa fii un filozof istet, te gandeai cum sa facem sa iesim din cercul asta vicios, ganduri deastea…suntem satui demult de cele interne.

  2. “Emil Cioran s-a născut la Rășinari, aflat pe atunci în comitatul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile austro-ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.” Sursa : Wikipedia.
    Probabil ca asa arata munca vazuta din pozitia de mostenitor nobil. Nu am experimentat asta personal…

    • Cred ca dl in cauza era un depresiv absolut.Nu avem noi vina asta,era treaba lui.dar din starile depressive cauzate de stomac sa scoti o filozofie-asta da,e o chestier genial.pana la urma un puturos..

  3. In fine ,parerea unui om-roman de dreapta care a mancat in cantina sorboneza pana cand a fost dat afara,nihilist -parerea dlui-cu care nu ma raliez.Mie imi place ceea ce fac,imi place sa pictez mult-nu sunt buricul pamantului.Apropierea de absolut o are-cum spunea Tutea-si un preot intr-o biserica din Baragan.Daca te doare stomacul si devii depresiv,nu e cazul sa transmit si altora angoasele tale..

  4. Cioran nu incearca sa faca din nemunca o virtute, el vrea numai sa arate ca munca excesiva, generata de nevoi excesive si orientata spre dobandirea de lucruri, de avutii menite a ne satisface orgoliile ridicole , este o munca prin care ne primitivizam, o munca aducatoare de seceta interioara, de golire a fiintei. Cioran nu elogiaza lenea, el spune , doar, ca exista un fel de munca prin care se impiedica evolutia, cresterea spirituala, devenirea umana. Munca este indispensabila, dar munca buna, autentica. Noi trebuie sa muncim pentru a ne satisface nevoile primare, pentru strictul necesar, dar trebuie sa ne facem timp si pentru innobilarea interioara. Munca autentica , buna e si munca in folosul omenirii, in folosul speciei, care transcede incrancenarile egoiste. Important e sa nu ne animalizam prin munca , sa nu devenim sclavii nimicurilor, sa nu plafonam specia din care facem parte.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.