Povestea nespusă a relației SUA-Arabia Saudită

Patru decenii de la nașterea petrodolarului

Decenii de-a rândul a fost vehiculată o conspirație: Arabia Saudită își reciclează petrodolarii finanțând datoria Statelor Unite cu banii obținuți din exportul de țiței (în special către aceleași State Unite), în timp ce Statele Unite le oferă saudiților acorduri bune pentru a cumpăra arme. Acum această teorie a conspirației, cum a fost deseori considerată, este confirmată de un material publicat de Bloomberg, care oferă detalii despre întâlnirile dintre fostul secretar al Trezoreriei, William Simon, adjunctul său, Gerry Parsky, și membri ai elitei conducătoare saudite. În urma acestor întâlniri a luat naștere petrodolarul.

În iulie 1974, Simon a plecat într-un turneu diplomatic în Europa și Orientul Mijlociu. Era misiunea sa oficială. În realitate, momentul cel mai important de pe agendă erau cele patru zile ce urmau să fie petrecute la Jeddah, în Arabia Saudită. În acel an, SUA au fost lovite de criza prețurilor carburanților, inflația a crescut, bursa s-a prăbușit și economia suferea. Despre vizita în Arabia Saudita știau doar președintele Richard Nixon și cercul său apropiat.

Scopul vizitei era neutralizarea petrolului ca armă economică și negocierea unei modalități de a convinge regatul saudit să finanțeze deficitul crescând al Americii prin intermediul petrodolarilor. Un eșec ar fi însemnat daune economice, dar și un avantaj pentru URSS, care și-ar fi putut extinde influența în lumea arabă.

„Nu era o chestiune de dacă putea fi realizat sa nu”, spune Parski, acum în vârstă de 73 de ani.

Principiul înțelegerii era relativ simplu: SUA vor cumpăra petrol saudit și vor oferi regatului arme și muniție. În schimb, saudiții vor investi miliarde din veniturile lor în petrodolari pentru a cumpăra obligațiuni americane, finanțând astfel economia SUA.

Secretarul Trezoreriei, William Simon, fusese unul dintre personajele importante ale băncii Salomon Brothers, cumpărată la începtul anilor 2000 de Citigroup. Nu părea omul potrivit pentru aceste negocieri. Avea un orgoliu nemăsurat: se autointitulase „Ginghis Han al finanțelor” și cu câteva săptămâni înainte de a pleca în Orientul Mijlociu a declarat despre șahul Iranului (un aliat al SUA) că este „nebun”. Însă, scrie Bloomberg, „Simon știa mai bine ca oricine că datoria americană era apetisantă pentru investitori și știa să vândă această imagine saudiților plini de petrodolari. Plecând de aici, administrația SUA a pus în aplicare un plan pe principiul ‘ori-ori’, un plan care avea să influențeze aproape toate aspectele relației SUA-Arabia Saudită în următoarele aproape patru decenii. (Simon a murit în 2000, la vârsta de 72 de ani)”.

La început a fost simplu, spune Parsky. „Au fost suficiente câteva întâlniri preliminare pentru a stabili detaliile”.

Însă după luni de negocieri a rămas un detaliu esențial. Regele Faisal bin Abdulaziz Al Saud a cerut ca achiziționarea de obligațiuni americane să rămână „strict secretă”. Așa arată documentele diplomatice obținute de Bloomberg. Și totul a rămas secret până pe 16 mai 2016, când Trezoreria SUA a dezvăluit proporțiile acestor tranzacții. Administrația a făcut-o după ce Bloomberg a cerut acces la aceste informații. S-a aflat astfel că Arabia Saudită a cumpărat obligațiuni americane în valoare de 117 miliarde de dolari, devenind unul dintre principalii creditori ai SUA.

Este foarte posibil ca această sumă să reprezinte doar o parte din tranzacțiile în petrodolari saudiți de-a lungul timpului, tranzacții dintre două state care împărtășesc extrem de puține valori.

Gestul acesta de transparență al SUA vine într-un moment dificil în relația cu Arabia Saudită. În primul rând, administrația Obama a arătat o deschidere mare față de Iran, pentru semnarea acordului nuclear. Pe de altă parte, Congresul SUA se află într-o luptă surdă cu președintele Obama pentru o lege care ar permite americanilor să dea în judecată Arabia Saudită pentru atentatele din 2001. Obama a declarat că se va opune legii, iar Arabia Saudită a sugerat că ar putea vinde activele americane pe care le deține. Până la urmă, acest ultim avertisment pare să fi stârnit interesul jurnaliștilor pentru istoria „secretă” a petrodolarilor, o istorie care poate arăta cât de vulnerabilă sau nu este economia SUA în raport cu regatul salafist din Golf.

Mai mult, dezvăluirile vin acum, când reciclarea petrodolarilor prin intermediul unei puteri precum Arabia Saudită nu mai este atât de importantă ca în urmă cu câteva decenii, deoarece acum băncile centrale au început să-și cumpere una alteia datoriile.

Regele Faisal știa de ce acordul cu SUA trebuie să rămână secret. La scurt timp după încheierea acordului a început Războiul de Yom Kippur și toată lumea arabă a condamnat susținerea Israelului de către SUA. Regele saudit se temea ca banii pe care îi investește în economia americană să nu ajungă în conturile celor care atunci erau cei mai mari dușmani ai săi. Bloomberg scrie: „Oficialii SUA au rezolvat problema oferindu-le saudiților acces pe ușa din spate. În primul rând, le-au permis saudiților să eludeze competiția la care obligă legea pentru cumpărarea obligațiunilor SUA. În felul acesta au fost șterse toate urmele prezenței Arabiei Saudite pe piața datoriilor guvernamentale americane”. „Când am ajuns la ambasadă, mi s-a spus că aceasta este treaba celor de Trezorerie. Totul era foarte discret”, spune Gordon Brown, ofițer economic la ambasada SUA la Riyadh între 1976 și 1978”.

Apoi SUA au mai recurs la un tertip. În loc să publice separat activele deținute de Arabia Saudită, timp de 41 de ani a cuplat aceste active cu cele deținute de alte țări exportatoare de petrol: Kuweit, Nigeria, Emiratele Arabe Unite. În total 14 state.

Între timp, Arabia Saudită cumpăra obligațiuni americane. În 1977 ajunsese să dețină 20% dintre obligațiunile americane din străinătate.

Au apărut și alte bătăi de cap în această relație. Un memoriu din 1976 arăta că la o licitație pentru obligațiuni, guvernul a scos la vânzare mai mult decât suma stabilită, de 800 de milioane de dolari. S-a rezolvat prin participarea a două bănci centrale rămase neidentificate, care au cumpărat obligațiunile în exces.

Acordul secret dintre SUA și Arabia Saudită i-a făcut pe saudiți de neatins. Parsky, care acum conduce un fond de investiții, susține că acordul trebuia să înceteze în urmă cu ani buni, însă spune că pentru anii 1970 el a fost necesar pentru economia americană.

Povestea nașterii petrodolarilor a fost oficializată de autoritățile americane după 40 de ani. Poate fi un semnal că Washingtonul consideră că nu va mai avea o nevoie strategică atât de mare de partenerii de la Riyadh.

Preluare: cotidianul.ro / Autor: Călin Marchievici