«Factorul intern. România în spirala conspiraţiilor», de Aurel I. Rogojan

Aurel Rogojan Factorul Intern Romania in Spirala Conspiratiilor - Iulian Vlad - Compania

Un neoliberalism nemilos a dominat mulţi ani lumea, îmbrăcat în lozincile unor pretinse valori universale. Crizele pe care încă le generează se dizolvă dureros pe seama popoarelor, de-acum vizibil sătule de înşelăciune, sărăcire şi dictat. Iar propaganda noului ideal îi asociază unei insecurităţi chipurile inevitabile o din ce în ce mai scumpă şi mai intruzivă supraveghere. România trece în felul ei prin acest purgatoriu. Fără lideri, fără program, fără curaj. Doar cu revoltă, judiciarism în exces şi ceţoase târguri geopolitice.
„În cancelariile puterii se vorbeşte foarte mult, dar se consemnează foarte puţin ori pe lângă esenţa subiectelor discutate. Documentelor scrise – condiţie a dovedirii secretelor murdare – li se substituie oralitatea şi aluzia decizională, înţelese doar de colaboratori apropiaţi ai înalţilor demnitari, cei iniţiaţi în practicile oculte ale guvernării. Practici cel mai adesea deduse din ritualurile organizaţiilor discrete care le-au deschis, finanţat şi luminat drumul către putere. […] Capitalul politic este un nesecat izvor de profit oneros. În fiecare campanie electorală, liderii partidelor politice acumulează, pe cont şi risc propriu, câteva milioane de euro, fiecare după importanţa şi şansele partidului. Aspiranţii la fotoliile puterii îşi cumpără locurile pe liste şi funcţiile în administraţia centrală sau în cea locală. Ei ştiu că trebuie să cotizeze oficial la trezoreria partidului, dar numai după ce le-a fost acceptat cuantumul darului cuvenit şefului politic suprem. Cuantumul acestui dar îl comunică şi percepe un reprezentant personal, de regulă, un membru al primei familii politice a partidului.
Sursele acestor bani sunt mai murdare decât cele mai murdare secrete ale puterii. Pentru albirea darurilor politice există reţele ale unor frăţii ale trinităţii criminale transnaţionale – „submasonerii eşuate”, servicii secrete şi organizaţii ale mafiei bancare -, acoperite ca fonduri de investiţii, companii de brokeraj, opere de caritate, fundaţii de susţinere a libertăţilor civice etc.”

Cuvânt înainte la cartea «Factorul intern. România în spirala conspiraţiilor», de Aurel I. Rogojan


Spirala conspirațiilor

„Prinsă în spirala perpetuă a conspiraţiilor, România alternează perioadele faste, dar efemere la scara istoriei, cu perioadele de involuţie, care pun sub semnul întrebării înseşi atributele existenţei naţionale. Românii au câştigat şi au pierdut deopotrivă de pe urma marilor conspiraţii internaţionale cunoscute ca Revoluţia franceză, revoluţiile de la 1848, Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, Pactul Ribbentrop-Molotov, înţelegerile de la Moscova şi Teheran, parafate la Ialta şi, mai nou, de la Malta. Ne place sau nu, credem sau nu credem, o cercetare obiectivă a istoriei, bazată doar pe fapte atestate, se loveşte de numeroase dificultăţi atunci când vrea să pună în evidenţă, corect şi complet, cauzele evenimentelor care, în numele unor idealuri aşa-zis nobile, au generat efecte distructive în fibra existenţială a popoarelor. Secolul XX, al atomului, al cuceririi Cosmosului, al computerului şi al revoluţiilor tehnologice, este şi secolul ideologiilor, cel mai violent din istoria cunoscută a umanităţii. Această din urmă dimensiune a marcat profund şi transecular destinele multor popoare cu pecetea judecăţilor extreme, a intoleraţei şi a autodistrugerii. Popoarele traumatizate de totalitarismele secolului trecut, legate de numele lui Stalin şi Hitler, Mussolini, Franco sau Horthy, nu sunt, deşi ar avea toate motivele să fie, în aceeaşi măsură prudente în privinţa viitorului pe care şi-l pregătesc ori pe care pur şi simplu îl acceptă ca pe un dat (de la Dumnezeu, de la cei mai puternici sau din urzeala perpetuelor conspiraţii).
La jumătatea secolului al XIX-lea s-a conspirat împotriva unei ordini economice şi politico-sociale care devenise o stavilă în calea afirmării în istorie a noilor clase – burghezia şi proletariatul -, apărute în urma primei revoluţii industriale. În secolul următor, în numele proletariatului şi al doctrinei rezumate de Karl Marx şi Friedrich Engels în Manifestul Partidului Comunist, publicat la Londra în 21 februarie 1848, se va urzi cea mai răsunătoare conspiraţie politică internaţională. Iniţial şi aparent, era o acţiune a kaizerului (Imperiului German) împotriva ţarului (Imperiului Rus), dar, până la urmă, a ieşit cu totul altceva: Puterea Sovietelor şi întreg evantaiul consecinţelor apariţiei şi afirmării Uniunii Sovietice ca mare putere mondială, consecinţe sintetizate în realitatea „dictaturii proletare în lagărul socialist, leagăn al păcii şi înfrăţirii popoarelor”. Mă rog, cine nu a apucat să trăiască vremurile în care „lagărul” era şi „leagăn” are tot dreptul să fie nedumerit, chiar să ne bănuiască şi să ne denunţe ca suspect de conspiraţie în forma agravată a diversiunii calificate.

„O stafie umblă prin Europa”

Manifestul Partidului Comunist, considerat piatră de temelie a „comunismului ştiinţific”, este unul dintre textele care au schimbat lumea. Începutul şi finalul său sunt memorabile. Celebrul preambul („O stafie umblă prin Europa – stafia comunismului. Toate puterile bătrânei Europe s-au unit într-o sfântă hăituială împotriva acestei stafii: Papa şi Ţarul, Metternich şi Guizot, radicali francezi şi poliţişti germani”) sună ca o premoniţie a realităţilor europene de azi. Doar că stafia este alta. Iar continuarea sa („Există oare vreun partid de opoziţie care să nu fi fost defăimat ca fiind comunist de către adversarii săi de la putere? Există oare vreun partid de opoziţie care să nu fi răspuns la rândul său atât elementelor mai înaintate ale opoziţiei, cât şi adversarilor săi reacţionari zvârlindu-le în faţă imputarea stigmatizantă de comunist?”) parcă ar fi unul dintre clişeele folosite azi pentru spălarea creierelor şi formarea omului nou, a „cetăţeanului european”, adică a nimănui. Mă rog, stigmatele sunt mai multe, dar în esenţă contează repetarea la infinit a temei, până când şi manipulatorul confundă minciuna cu adevărul. Conspiraţia împotriva ordinii politice aflate sub hegemonia Moscovei a dobândit toate atributele organizării statale moderne, ca parte nevăzută a politicii, dar fiind asumată de ceea ce s-a numit „lumea liberă” sau „democraţiile occidentale” de dincolo de Cortina de Fier. Conspiraţia a izbândit, cortina a căzut, dar conspiraţiile continuă.
De când lumea nu mai este antagonizată în formele acute ale ideologiilor dominante din secolul trecut, noi inamici şi conspiratori – reali ori inventaţi – au ocupat scena discordiilor mondiale. Stafia terorismului a antrenat o altă sfântă hăituială, iar islamofobia poate deveni ideologia unui viitor conflict mondial. Nu sunt puţini cei care gândesc şi afirmă că Rusia conspiră împotriva democraţiilor occidentale, invadând Europa cu valuri de emigranţi. Dar Rusia are împotrivă-i propriile vulnerabiliăţi, care-i dau atât de mult de lucru acasă, încât nu ar mai avea motive să aspire de una singură la dominaţia lumii. Nu sunt puţini cei care văd la originea slăbiciunilor economice ale Occidentului expansiunea economică a Chinei, Japoniei, Coreei de Sud şi a altor state din regiunea Pacificului. Lumea, la rândul ei, ar putea face un efort ca să înţeleagă ce ar însemna implozia coloşilor învecinaţi – Rusia şi China -, despărţiţi de cea mai lungă frontieră a planetei. Capacitatea Occidentului de a gestiona crize precum cele provocate în Afganistan, Irak, Siria, Libia şi Ucraina nu este de natură a inspira nici cel mai firav optimism în faţa ameninţărilor globale rezultate dintr-o eventuală destabilizare a Rusiei sau a Chinei.

Astăzi, toţi par a conspira împotriva tuturor

Spirala conspiraţiilor este fără de sfârşit. În situaţia în care se află azi lumea, toţi par a conspira împotriva tuturor. Vehiculul ideal al conspiraţiilor este la îndemâna oricui are în faţă o tastatură şi un monitor sau un touchscreen. Astăzi, conspiratorii nu sunt neapărat agenţi secreţi, mercenari ai revoluţiilor permanente sau profesionişti ai asasinatelor politice. Ei pot fi specialişti în comunicare, teleaşti, consultaţi politici ori de business, vedete ale marelui sau micului ecran. Manifestul Partidului Comunist se încheie cu lozinca, binecunoscută şi ea, „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!”. Mă rog, genericul „proletari” poate adăposti sub umbrela lui pe oricine, de la infractori la politicieni, de la prostituate la europarlamentare, de la regi ai asfaltului la împăraţi ai romilor, de la poliţişti şi magistraţi corupţi la prim-miniştri penali, după caz. Toţi şi toate sunt în spirala nesfârşitelor conspiraţii împotriva legii, bugetului, statului şi drepturilor cetăţeanului. Internaţionalele criminalităţii organizate au luat locul internaţionalelor proletariatului. Congresele noilor cominternişti se ţin în Insulele Cayman, în Liechtenstein, Panama, Bahamas, Isle of Man, Gibraltar, Singapore, Antilele Olandeze şi în alte spaţii offshore. Internaţionala marilor puteri ale lumii a declarat război conspiraţiei Stat Islamic, care vizează instaurarea Califatului Universal. Până la arme, violenţă şi crime genocidare există şi formele aparent nevinovate ale unei propagande menite a obişnui cu ideea opinia publică. Aşa, de exemplu, în Bucureşti există mai multe califate: Militari, Iancului, Şelari. Pe cel din Militari l-am văzut semnalizat rutier, conform legislaţiei internaţionale. Ceea ce mi-a şi atras atenţia asupra chestiunii, aflând că este vorba despre nişte restaurante cu specific oriental. Importantă este reclama! Pe Calea Victoriei se află statuia lui Kemal Atatürk. „Tatăl turcilor” a fost marele reformator, sub a cărui cârmuire Turcia a renăscut după prăbuşirea Imperiului Otoman. Pe Bulevardul Expoziţiei urmează să fie ridicată, de către guvernul Turciei, o mare moschee, pentru care primăria a emis certificatul de urbanism. În zona cea mai luminoasă a Lipscanilor, în vecinătatea imediată a Băncii Naţionale a României, tronează pe aproape întreaga lăţime a străzii terasa cârciumii unui negustor turc. E în toate acestea vreun iz de conspiraţie sau sunt gesturi de recunoştinţă istorică pentru că la nord de Dunăre otomanii nu au intrat călare în bisericile ortodoxe?

În spirala conspiraţiei împotriva legii, jandarmul s-a dovedit a fi complice

Cât despre terasa turcului vecină cu Banca Naţională, iată o întâmplare petrecută chiar pe când scriam acest text. Pe Lipscani, primăria a modernizat infrastructura de iluminat public, înlocuind vechii stâlpi cu alţii mai potriviţi cu ansamblul arhitectural. Conform planului de situaţie şi fişei de inventar, un stâlp ce trebuia înlocuit nu mai exista: pe locul său se afla terasa din stradă. Un muncitor de la compania de iluminat public a constatat lipsa şi a observat că lăcaşul fusese acoperit cu o placă de metal. Când a dat să desfacă placa, să vadă dacă există vreun branşament pentru furt de curent, a fost imediat somat de patron să părăsească locul. Mai mult, patronul l-a fotografiat şi ameninţat că, dacă înştiinţează conducerea companiei, îşi poate pierde viaţa, ca şi familia sa. Jandarmul care patrula în zonă a fost chemat în ajutor. Stupoare însă: jandarmul l-a sfătuit pe muncitor să-l lase în pace, căci nu te poţi pune cu banii turcului. În spirala conspiraţiei împotriva legii, cu banii turcului care ocupă strada cu afacerea sa şi face ce vrea în reţeaua de iluminat public – adică în proprietatea publică a Primăriei Capitalei -, jandarmul s-a dovedit a fi complicele micului conspirator. Dacă-i adunăm pe toţi aceşti mici conspiratori şi pe complicii lor, vom constata că în curând România nu va mai avea loc pe harta lumii. Va dispărea, iar pe locul rămas cineva va pune o lespede mare şi grea, ca să nu ni se audă cumva revolta.

O stafie bântuie prin România – Stafia antipatriotismului deşănţat şi a trădării naţionale

Nimeni nu se uneşte într-o sfântă hăituială împotriva cozilor de topor. Nici Preafericitul patriarh, nici laicul preşedinte, nici şefii celor şapte poliţii secrete. Dacă vorbeşti de dragoste de neam şi credinţa datorată patriei, eşti un retard comunist. Toţi membrii elitei care reprezintă puterile laice şi religioase mimează interesul naţional, dar niciunul nu a dovedit că ar cunoaşte acest interes, adică acela de a fi liberi şi prosperi într-o ţară nimănui închinată, cu drepturi depline, de popor suveran, asupra darurilor date de Dumnezeu pământului numit România. Români din toate zările lumii, uniţi-vă!”

Aurel I. Rogojan


Notă de lectură

La peste un sfert de veac de la evenimentele din 1989, avem o ţară care se surpă pe încetul, o ţară dezbinată, un popor în cea mai mare parte sărăcit, disperat, amorţit şi lipsit de orice speranţă, căruia i s-a luat şi mândria identităţii naţionale.
Cum a fost cu putinţă aşa ceva? Grea întrebare!…
Putem constata, privind în jur, cum România şi-a distrus în cea mai mare parte economia, şi-a înstrăinat pământurile şi resursele, îşi nimiceşte fără milă tezaurul cultural şi istoric.
Ce se va alege de noi?
Şcoala românească trece printr-o nesfârşită criză, tot ce ţine de istoria, cultura şi civilizaţia naţională este trecut pe linie de garaj. Scoatem generaţii în şir fără sentimentul de patrie.
Să-ţi iubeşti ţara a devenit o infracţiune!
Volumul «Factorul intern. România în spirala conspiraţiilor», datorat generalului de brigadă (r) Aurel I. Rogojan, apărut la Editura Compania, seria ClarObscur, coordonată de Petru Romoşan, aduce o sumă de date, cât şi evaluări, dintr-o perspectivă aparte, aceea a ofiţerului de informaţii, specialist în analiza fenomenelor politice, economice şi sociale.
Autorul ne oferă posibile răspunsuri la cele ce se petrec în România de azi.
Cartea este necesară în hăţişul evoluţiilor contradictorii. Un ghid de mare trebuinţă care ne poate oferi răspunsuri la numeroasele nedumeriri ale unui public mai larg (nu doar specialiştilor) care înţelege din ce în ce mai puţin de ce se petrec astfel de „fenomene” cu ţara noastră.
Materialele alcătuitoare ale volumului, extrem de dens, sunt grupate în 9 capitole (fiecare cu un număr de subcapitole) după cum urmează: Politica sinonimă cu „frauda”, Războiul politicii cu serviciile secrete, România insurecţiilor electorale, Sus cortina, domnilor „…escu”!, Justiţie în ţara suspecţilor, Fapte şi acte recente în dosarul chestiunii maghiare, Nesfârşitele războaie geopolitice, Războaie vechi cu variaţiuni noi…, Adevărul generalului Vlad în lupta cu falsul.
Pe măsură ce parcurgi paginile cărţii, încep să ţi se clarifice lucruri ce păreau de necrezut şi de neimaginat în urmă cu nişte ani.
Autorul mânuieşte cu abilitate condeiul, făcând o analiză nemiloasă, aproape de vivisecţie, a celor petrecute de-a lungul timpului din urmă.
Ultimul capitol ne pune în faţa mărturiei generalului Iulian Vlad. Personalitate discretă care a jucat un rol important în istoria contemporană a României, Iulian Vlad clarifică o parte a evenimentelor din decembrie ’89, învăluite în păienjenişul varilor interpretări, lămurind în felul acesta care este realitatea acelor vremi.
Cele întâmplate la sfârşitul anului 1989 şi începutul anilor ’90 şi-au pus pecetea pe evoluţiile ulterioare ale României.
Cele 9 capitole ale volumului atacă de fapt problemele esenţiale ale ţării, ale societăţii noastre.
Orice cercetător preocupat de contemporaneitate nu poate ocoli lectura acestui volum. Până la această dată, puţini autori au reuşit să decifreze cu atâta acuitate meandrele politicii interne în conexiune cu influenţele, uneori deciziile, venite din cele patru zări.

Dinu C. Giurescu


Aurel I. Rogojan

Aurel I. Rogojan (născut în 1949 la Inceşti, Ceica, în judeţul Bihor) şi-a consacrat întreaga carieră şcolii naţionale de informaţii pentru securitate naţională. Şef de promoţie al Şcolii militare de ofiţeri activi a Consiliului Securităţii Statului, cu specializarea în contraspionaj (1970), şi absolvent al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1973), a făcut şi studii postuniversitare de psihopedagogie, criminologie şi management politico-administrativ. Activitatea profesională şi-a început-o în 1970 la Securitatea Municipiului Bucureşti. Între 1977 şi 1985 a fost şeful de cabinet al generalului colonel Iulian Vlad (secretar de stat în Ministerul de Interne, din 1984 adjunct al ministrului de Interne, iar din 1987 ministru secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului – D.S.S.). Evenimentele din decembrie 1989 l-au găsit pe Aurel I. Rogojan la comanda Serviciului Independent Secretariat-Juridic al D.S.S. Între 1990 şi 2006, în cadrul Serviciului Român de Informaţii, s-a ocupat de reglementarea şi planificarea activităţii de informaţii, a predat în instituţii de profil şi a asigurat, din posturi de mare răspundere, managementul resurselor informaţionale. S-a aflat neîntrerupt în activitate între 1970 şi 2006.
Pe lângă articole, interviuri şi conferinţe apărute în presă, a publicat o serie de lucrări în regim de „informaţii clasificate”, precum şi volumele «1989. Dintr-o iarnă în alta. România în resorturile secrete ale istoriei» (Editura Proema, Baia Mare, 2009), «Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale» (Editura Compania, Bucureşti, 2011), «Apusul Agorei. Românii sub al şaselea „… ESCU”» (Editura Proema, Baia Mare, 2014). Este coautor al lucrărilor: «Servicii secrete străine. Retrospectivă şi actualitate. Interferenţe în spaţiul românesc – împreună cu Marian Ureche» (vol. 1 şi 2, Editura Paco, Bucureşti, 1999-2000); împreună cu Traian-Valentin Poncea, «Servicii secrete din Ungaria» (Editura Academiei Naţionale de Informaţii, Bucureşti, 2003), «Spionajul ungar în România» (Editura Elion, Bucureşti, 2007), «Istorie, geopolitică şi spionaj în Balcanii de Vest» (Editura Proema, Baia Mare, 2009).

Loading...
loading...

2 COMENTARII

  1. Așa e bă la răscruce de vânturi (drumuri)
    Nu v-am mai spus cum e cu frunza-n vânt ?? Asta-i soarta noastă dacă istoria ne-a așezat aici . E drept că se putea mai bine dar cu scolioza dorso-lombară creată în veacuri de stat cu căciula dacică-n mâini cum vreți să mai ridicăm capul ??
    Doar cu operație chirurgicală am putea ! E mai greu acum , că s-au cam întărit vertebrele !!
    Era bine prin 90 , da n-am avut noroc , că era chirurgul stagiar , și să nu pățim cine știe ce !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.