8 august a marcat aşa-zisa zi a „depăşirii globale” în 2016. Acest lucru înseamnă că, din această zi încolo, până la sfârşitul anului, omenirea trăiește pe credit, va consuma peste ceea ce planeta îi poate oferi ca resurse naturale regenerabile. Ziua de 8 august a fost fixată de Global Footprint Network (GFN).
Data când se epuizează resursele este calculată din 1986 încoace de Global Footprint Network – pe scurt GFN. Institutul internațional de cercetare, adevărat laborator de idei, se află în California şi e alcătuit din 100 de experţi, 200 de municipalităţi şi 23 de state ale lumii. GFN duce în mod regulat campanii de informare axate pe această zi fatidică – Earth Overshoot Day, în limba engleză.
Experţii estimează că, în ritmul actual, oamenii ar avea nevoie de echivalentul unui glob şi jumătate pentru a-şi satisface supra-consumul anual. Australienii şi americanii sunt campionii consumului excesiv. Dacă toţi pământenii ar trăi ca ei, atunci am avea nevoie de resursele a cel puţin 5 planete ca Pământul!
Global Footprint Network – care îşi bazează analizele pe cifrele date de ONU – spune că nu doar creşterea demografică justifică aceste cifre. Consumul anual mediu pe cap de locuitor este în continuă creştere, de la an la an.
„Exploatarea solurilor agricole, a pădurilor, a păşunilor sau a peştilor este tot mai mare”, a scris «Le Monde», ziarul francez care-şi consacră un amplu dosar acestei chestiuni.
Pentru a evalua „amprenta ecologică” a omenirii asupra Pământului, experţii GFN iau în calcul nu doar ceea ce consumăm noi, oamenii, ci şi capacitatea planetei de a se regenera, absorbind totodată toate deşeurile pe care le producem. Verdictul – sub forma unui semnal de alarmă – este fără drept de apel: „ziua depăşirii globale” survine tot mai devreme an după an. În 1970, experţii GFN estimau că data corespundea cu 23 decembrie; în 1990 ea era 13 octombrie, în 2010 – 28 august. În 2015, „ziua depășirii” a fost în 13 august, iar data „avansează inexorabil din anii 1970”. Cu alte cuvinte, în fiecare an, ziua fatidică vine cu 4 zile mai devreme.
Calculul se bazează pe raportul dintre două aspecte esenţiale: cererea omenirii în materie de resurse, numită „amprentă ecologică” (Ecological Footprint), şi capacitatea planetei de a răspunde la această solicitare, denumită „biocapacitate”.
Ca să remedieze – cel puţin parţial – situaţia, omenirea ar trebui să-şi diminueze drastic emisiile de gaze cu efect de seră. Există ţări care fac eforturi considerabile – Costa Rica şi Portugalia, de exemplu. Schimbarea modelului de dezvoltare trebuie însă accelerată dacă vrem ca „ziua depășirii globale” să vină mai târziu şi Pământul s-o ducă mai bine, avertizează experţii.
„Pentru a răspunde nevoilor noastre, avem nevoie astăzi de echivalentul a 1,6 planete” pe an, arată GFN. „Costul consumului excesiv este deja vizibil: lipsă de apă, deșertificare, eroziunea solurilor, scăderea productivității agricole și a stocurilor de pește, despăduriri, dispariția unor specii”.
„A trăi pe datorie nu poate fi decât provizoriu, fiindcă natura nu este un zăcământ din care să putem scoate la infinit”.
Emisiile de bioxid de carbon, principalul gaz cu efect de seră, constituie cel mai important factor de depășire: ele reprezintă „60% din amprenta noastră ecologică globală”.
Canada, statele din Peninsula Scandinavă, Rusia, Ţările Baltice, Australia, cea mai mare parte a Americii de Sud şi unele state din Africa pot fi catalogate drept „creditori”, biocapacitatea lor fiind cu 150 % mai mare decât amprenta lor ecologică. La polul opus se situează SUA, China şi mai multe state europene, „debitorii”, a căror amprentă biologică este cu 150 % mai mare decât biocapacitatea. România se numără printre „creditori”.