Aras Bacho le-a scris germanilor

Vin dintr-o lume în care, generație după generație, s-a învățat că demnitatea și onoarea se câștigă cu sabia sau cuțitul, și se spală cu sângele celui care le-a pătat. Asta se învață și azi. Vin dintr-o religie războinică, a bărbaților, care i-a învățat, generație după generație, că sunt superiori tuturor celor ce nu i se închină lui Allah și că pământul străin pe care el, credinciosul, a apucat să pună piciorul, devine, automat, pământul lui Allah; așadar este pământul lui. Cei ce n-au știut toate acestea, străinii, le-au aflat mai târziu, prea târziu, acum 1400 de ani, acum 1000 sau 500 de ani. Iar străinii de azi – care au îmbrățișat bunătatea și toleranța fără limite, după ce au descoperit că și pasivitatea poate fi agresivă –  vor înțelege, și ei, mai târziu, prea târziu, ce nu vor cu niciun chip să înțeleagă acum. Că băieții și bărbații aceia pe care i-au văzut trecându-și muchia palmei, tăiș, peste gât, după ce le-au trecut frontierele, îi disprețuiesc profund tocmai pentru calitățile feminine din care ei și-au făcut armură și scut. Și le arată disprețul, după ce le-au mâncat prăjiturile și le-au aruncat florile, cu care i-au primit, comportându-se ca niște cuceritori: le violează fetele și femeile, îi jefuiesc, îi bat sau îi omoară. Iar ei, cei pentru care demnitatea și onoarea au devenit noțiuni vetuste și reacționare, consideră călcatul în picioare și scuipatul în obraz drept comportamentul normal al celui stresat psihic de război și prea multă suferință! Au făcut vreodată așa ceva, în istorie, refugiații? Nu, așa s-au comportat, mereu, cuceritorii.

Aras Bacho are 18 ani și s-a refugiat din Siria în Germania. Ajuns aici, sirianul nu a violat, nu a agresat sexual, nu a jefuit și nu a bătut sau omorât pe nimeni, cum au făcut atâția dintre tovarășii săi de invazie, imediat ce au pus piciorul pe pământ străin. Aras Bacho a găsit altă cale de a-și arăta disprețul nemărginit față de androginii hidrofili în mijlocul cărora a ajuns: le-a scris o scrisoare . Iar scrisoarea deschisă adresată de el germanilor din Wutburger, unora care mai au un pic de sânge în ei, a fost publicată luna aceasta de ziarul Der Freitag!

„Noi, refugiații, ne-am săturat de germanii mânioși din Wutburger. Insultă și se agită ca niște nebuni. Acești șomeri rasiști își pierd timpul pe Internet, citind un articol despre refugiați cu scopul de a-și deversa veninul – de ajuns!

Vă salut, șomeri mânioși din Wutburger! Care vă sunt diplomele? Cât timp veți mai continua să deformați adevărul?

Știți că nu faceți altceva decât să revărsați zilnic un potop de minciuni?

Ce-ați fi făcut dacă ați fi fost în locul nostru? Ei bine, ați fi fugit și voi!

Noi, refugiații, nu mai vrem să trăim în aceeași țară cu voi. Puteți, și chiar ar trebui să vă doriți asta, să plecați din Germania. Și nu uitați să luați cu voi Saxonia și Alternativa pentru Germania.

Dacă Germania nu vă convine, de ce mai trăiți aici? De ce nu vă cărați în altă țară? Dacă vreți să mai rămâneți aici, dragi concitadini din Wutburger, comportați-vă normal. În caz contrar, părăsiți Germania și faceți-vă o casă în altă parte. Refugiați-vă în America lui Donald Trump, cu siguranță el vă va iubi mai mult.

Noi ne-am săturat de voi!”

În țările musulmane trăiesc mulți expați. Muncesc, respectând cu sfințenie legile și obiceiurile gazdelor. Cine cârtește, cine greșește, cine le încalcă, plătește: amendă, nuia, bici sau închisoare. Iar expatul care vrea să se sinucidă nu are decât să le scrie o scrisoare gazdelor, în care să le ceară să se care. Și să o încheie cu: „M-am săturat de voi!” Pentru că, acolo, mândria și onoarea mai există și se spală cu sânge.

Autor: Bogdan Calehari

Loading...
loading...

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.