Ministru „jenibil” și „jena” șomerilor

dragos-pislaru
Foto: hotnews.ro

Cum văd niște tocilari ajunși miniștri sărăcia din România? Problema cea mai mare a milioanelor de șomeri este una „psihologică”: au o „jenă” pentru că nu au hainele potrivite pentru a semna contracte de muncă. Pentru a se dezvolta, întreprinzătorii locali au nevoie de „utilități, chestii și lucruri”. În zone sărace precum Bacău și Vaslui există corporatiști, fermieri, dar sunt  „în downshifting” (un stil de viață în care primează confortul psihic și fizic). Sunt fragmente din „ilustra” gândire a ministrului “tehnocrat” Dragoș Pîslaru expuse într-un interviu halucinant pentru hotnews.ro în care s-a referit la șomaj și asistența socială.  Ce e și mai grav, spre nebunesc, este că aceste stupizenii și absurdități au trecut ca firești, nefiind sancționate de nimeni. 

„Downshiftingul” face ravagii în România, mai ales în zone precum Bacău și Vaslui! În acest termen împrumutat găsește ministru Muncii Dragoș Pîslaru explicația pentru starea economică a investitorilor din zonele amintite, pentru incapacitatea lor de a se dezvolta și de a pune umărul la dezvoltarea economiei locale. Această explicație fabuloasă a fost oferită de ministru în cadrul unui interviu ireal pentru hotnews.ro dat la începutul lui octombrie 2016. Downschiftingul este o formă de comportament social în care indivizii trăiesc vieți simple pentru a scăpa de cursa materialismului obsesiv și pentru a reduce stresul, munca suplimentară sau consumul psihic, implicate de această cursă.

Prin urmare, fermierii români care se chinuie an de an în fața prețurilor mici ale producțiilor lor și costurilor uriașe ale lucrărilor, în așteptarea înfrigurată a subvențiilor, după părerea ministrului nu pot „da înainte”, nu se pot dezvolta doar pentru că sunt oarecum excentrici…

Așadar, incapacitatea oamenilor de afaceri din zone precum Bacău sau Vaslui de a crește și a contribui la progresul economic și social al județelor lor nu vine din cauza unor constrângeri exteriore, cum ar fi politicile economice greșite, ci din opțiuni individuale legate de asigurarea unui confort fizic și psihic. Ei iubesc prea mult viața. Zbaterile micilor întreprinzători locali care nu reușesc să facă față taxelor și impozitelor sunt străine ministrului.

„Downshiftingul”, bată-l vina! Așa-i că nu v-ar fi trecut prin minte niciodată? Ei, dar pentru asta avem miniștri tocilari cu ochelari de cal, rupți de realitate, care trăiesc în teorii: ca să ne învețe despre noi ceea ce nu știam încă și nici nu am fi putut bănui măcar.

Iată un fragment din fabulosul dialog dintre reporterul hotnews.ro și ministru Muncii legat de județul Vaslui:

„Dragoș Pîslaru: Ce ar trebui să fac acolo, într-adevăr ar trebui să mai dau niște motivații suplimentare pe care eu le văd posibile, eu cred că există destul de mulți corporatiști, în momentul de față, în downshifting…
Reporter: Aveți date despre down-shifting? Noi n-avem.
Dragoș Pîslaru: Am date din ce a apărut în spațiul public, în sensul că sunt destul de mulți care au început, și-au făcut mici ferme, s-au dus…
Reporter: Cred că sunt, mai degrabă, exemple anecdotice. 
Dragoș Pîslaru: Ok. Eu cred că dacă ar fi o ofertă de tipul să se construiască un cartier de către investitor, care să aibă beneficiile unei vieți moderne, să fii într-o zonă destul de idilică, cum sunt zonele acelea, că nu toate sunt pline de noroi cu case dărăpănate. Și cred că ar putea să fie un lucru atractiv, cu o politică coerentă și integrată, în mod evident, pentru că trebuie să dai o soluție de educație și o soluție medicală, astea sunt primele”.

„Jena” vestimentară a șomerilor sau ministru „jenibil”

Din același interviu putem afla lucruri fabuloase despre milioanele de români care nu au un loc de muncă. Când vine vorba despre șomaj, fascinanta gândire a ministrului Muncii, un om cu diplome de master la London School of Economics and Political Science și Harvard Business School, alunecă implacabil și mai mult către zona psihologică, de unde vor veni câteva explicații uluitoare pentru modul de viață a unei mari părți a românilor.

De ce nu semnează contracte de muncă șomerii vasluieni, cei care dau 10% din populația activă a acestui județ? Nu pentru că nu ar exista locuri de muncă sau pentru că sunt prea prost plătite, ci dintr-o „jenă”… Da, o „jenă” legată de vestimentația pe care ar putea să o „abordeze” la semnarea contractului.

Iată penibila explicație pe care o dă ministru în interviul pentru hotnews.ro: 

„Mergând pe teren, am constatat că una din problemele lor de a semna un contract de muncă era că aveau o jenă. Cu ce să se îmbrace, cu ce să se deplaseze la noul loc de muncă, adică niște probleme pe care noi le ignorăm. Jena aceasta uneori, la oamenii aceștia simpli, este un factor psihologic foarte important. Contează să se îmbrace cu haine curate când se duc la un loc de muncă. Și asta este experiența pe care am avut-o eu. Există un bun-simț, la nivelul ăsta, pe care cred că-l subestimăm.
Reporter: Dar ați avut date, ați avut cercetări în teren?
Dragoș Pîslaru: Am fost în teren. Am vorbit, în teren, cu oamenii. Am fost în Hețea, am fost în Vaslui, Bacău, am fost acum la Baia Mare, am vorbit cu oamenii respectivi, da?”
Există într-adevăr o jenă. E jenant pentru români că există printre ei oameni care pot veni cu asemenea explicații și cumplit de rușinos este că ei ajung miniștri.

Dacă ar fi fost în teren în aceste orașe, ministru ar fi putut ușor observa că această jenă, în cazul în care există, poate fi ușor înlăturată. Ca efect al politicilor economice de până acum, orașe precum Vaslui sau Bacău au magazine second-hand chiar în centru, mari centre comerciale de unde se îmbracă, și se îmbracă bine, mii de oameni care nu au bani pentru haine decente de firmă și se mulțumesc cu ce aruncă occidentalii. Iată o adevărată jenă!

Pe de altă parte, nu-i așa că ați observat această „jenă” peste tot în orașele sărace și mai ales în fața agențiilor pentru ocuparea forței de muncă? Românii de la țară, oameni simpli și săraci, nu au nicio „jenă” să vină îmbăcați ponosit pentru a primi ștampile pe carnete la Șomaj, dar jena apare brusc când e vorba despre a semna un contract de muncă. „Jenibil” este acest ministru, o combinație de jenant și penibil!

Soluțiile stau în  „chestiile” și „lucrurile”

Vorbind despre „un areal care-i mai puțin dezvoltat” și nevoia atragerii investițiilor, ministru super-școlit știe din nou ce este de făcut:

„Evident, aici trebuie un pachet mai complet. Pe de o parte, trebuie să am niște minime facilități, gen utilități, chestii, lucruri și-așa mai departe, dar cred că aici nu stăm atât de rău, cam toate autoritățile publice locale au început să fie preocupate de zona asta”.

Nici nu se putea altfel decât că de la nivelul de profesionalism al unui ministru trecut prin înalte școli soluțiile par să vină singure. Iar acestea, în limbaj de specialitaate, se numesc „chestii” și „lucruri”.

Printre lucruri atât de „curioase” despre… oamenii acestei țări, ministru a spus totuși și unele adevăruri, lucruri reale și de bun simț. De exemplu, că șomerii pe termen lung sunt o masă electorală de manevră perfectă ținută captivă de partide, care au fost interesate până acum să-i țină captivi pe cei care trăiau de pe urma ajutoarelor sociale.

„Cu prostu neșcolarizat,
Te lupți o vreme ș-ai scăpat.
Dar lupta este colosală
Cu prostul care are școală”

Hotnews: Dragos Pislaru, ministrul Muncii: Somerii pe termen lung, o masa electorala de manevra perfecta tinuta captiva de partide. Cum functioneaza stimulentele pentru mobilitatea somerilor si a firmelor

Dragos Pislaru, ministrul Muncii: Somerii pe termen lung, o masa electorala de manevra perfecta tinuta captiva de partide. Cum functioneaza stimulentele pentru mobilitatea somerilor si a firmelor

Partidele politice au fost interesate pana acum sa tina captiva o “masa electorala de manevra perfecta” formata din somerii pe termen lung, care traiau de pe urma ajutoarelor sociale, a declarat intr-un interviu pentru HotNews.ro, ministrul Muncii, Dragos Pislaru. El a explicat cum functioneaza masurile luate de guvern pentru stimularea angajarii acestora departe de casa. In acelasi interviu, Pislaru a vorbit si despre cererile magistratilor privind salariile.

Rep: Ati modificat legislatia prin OUG privind ajutoarele de relocare, marind vechile cuantumuri. De ce le-ati marit, erau ineficiente?
Dragos Pislaru: Cuantumurile respective erau ineficiente din mai multe ratiuni. Prima ratiune este ca in ultimii 5-6 ani bugetul de masuri active alocat Ministerului Muncii n-a fost cheltuit pe de-a-ntregul, ci doar in proportie de 60-70%. Numarul doi: grupul tinta, pe vechea legislatie, era incomplet din doua perspective. Pe de-o parte Romania salutase si imbratisase cu mare drag orientarea legata de ocuparea la nivel european catre tinerii care nu sunt in ocupare, educatie sau formare, dar pe masurile active nationale nu erau avuta in vedere decat o parte a lor – absolventii de invatamant si cei cu dizabilitati. Somerii de lunga durata, adica beneficiarii venitului minim garantat (VMG), nu erau adresati de pachetul acesta;  erau definiti in vechea lege, dar practic nu erau inclusi ca grup-tinta pentru toate masurile active.
Deci prima miscare a fost aceasta de a largi grupul-tinta al stimulentelor. Asta nu trebuie omis pentru ca este cel putin la fel de important ca ridicarea nivelului stimulentelor, astfel incat masurile sa devina mai atractive.
Ridicarea nivelului stimulentelor are doua componente. Una: vrem sa devina mai atractive si sa scoatem cat mai mult din aceste grupuri vulnerabile inspre ocupare pentru a nu ramane beneficiari pasivi de indemnizatii…

R.: Care greveaza bugetul de stat…
Dragos Pislaru: …care greveaza bugetul si ii tine pe ei intr-o saracie dependenta de aceste beneficii. Aici e o asertiune foarte importanta pe care am spus-o si vreau sa o spun si aici, ca niciun partid politic, la modul in care au fost ele pana acum, nu avea vreun interes sa schimbe status-quo-ul.

R.: Erau interesate sa-i tina captivi?
Dragos Pislaru: Da, da. Discutam aici de o masa electorala de manevra perfecta. Sunt oameni carora tu, ca primar, le dai o suma de bani pe semnatura ta. Chiar daca ii plateste o agentie a statului ¬ in speta cea pe care o coordonam noi la ministerul Muncii, ANPIS. Dar primarul iscaleste beneficiile astea, da? Noi vrem sa-i scoatem din acea stare prin a-si asuma un mod activ de viata, angajandu-se in diverse locuri.
Si asta este cheia de bolta pe partea de ocupare: a scoate din pasiv, in activ. Deci aici este o paradigma clara de a nu da peste si de a da undita.

R.: Spuneti ca vreti sa-i scoateti din aceasta captivitate in care au fost tinuti pana acum. Dar ati avut un studiu, informatii care sa arate ca e nevoie de scoaterea lor din aceste zone pe care le-ati definit si mutarea lor, eventual in alte zone? Adica exista o piata pentru asa ceva?
Dragos Pislaru: Intai si-ntai am vrut sa cream un sistem de motivatie pentru angajatori, pentru ca astea sunt subventii pentru angajatori, ca angajatorii sa fie mult mai deschisi pentru a-i atrage pe somerii de lunga durata. 900 de lei neimpozabili pe luna reprezinta o foarte mare parte dintr-un salariu – hai sa zicem minim – deci este o compensare de aproape la jumatate din tot efortul pe care-l are angajatorul cu un salariu minim. Ceea ce este, totusi, relevant, 12 luni de zile. Si atunci am zis: ok, primul lucru este sa creez o motivatie angajatorilor.
Apoi ne-am gandit cum pot sa-i motivez si pe oamenii care sunt in semi-subzistenta, sau subzistenta, actioneaza ca zilieri. Multi dintre ei sunt obisnuiti ca la sfarsitul zilei, informal, la negru, sa ia niste bani din care unii sa-si ia bautura si-asa-mai-departe. Si mergand pe teren, am constatat ca una din problemele lor de a semna un contract de munca era ca aveau o jena. Cu ce sa se imbrace, cu ce sa se deplaseze la noul loc de munca, adica niste probleme pe care noi le ignoram. Jena aceasta uneori, la oamenii acestia simpli, este un factor psihologic foarte important. Conteaza sa se imbrace cu haine curate cand se duc la un loc de munca. Si asta este experienta pe care am avut-o eu. Exista un bun-simt, la nivelul asta, pe care cred ca-l subestimam.

R.: Dar ati avut date, ati avut cercetari in teren?
Dragos Pislaru: Am fost in teren. Am vorbit, in teren, cu oamenii. Am fost in Hetea, am fost in Vaslui, Bacau, am fost acum la Baia Mare, am vorbit cu oamenii respectivi, da?

Prima miza a fost sa cream aceasta prima de activare, in care sa dam o suma de bani la semnarea contractului. Deci semneaza contractul de munca, sta trei luni – deci isi asuma ca sta trei luni – primeste banii astia, 500 de lei, care sunt de fapt o investitie ca oamenii sa faca acest pas. Este o investitie pentru a depasi aceasta bariera psihologica. Si este o investitie si nu o cheltuiala pentru ca statul plateste cei 500 de lei, dar nu le mai plateste venitul minim garantat. Asta e foarte important de mentionat: aceasta masura este dedicata numai VMG-istilor, cei care sunt in somaj de lunga durata, care au depasit sase luni de indemnizatii. Deci, practic, daca statul nu mai plateste VMG-ul trei luni, si incaseaza taxele aferente macar unui salariu minim, isi acopera aceasta prima de activare de 500 de lei. Asta este calculul pe care noi l-am facut.
Si-aici inca un lucru important: au zis, “da, dar de ce pui trei luni si nu pui mai multe, ca astia or sa plece de-acolo” si-asa mai departe. Motivul este asa: oamenii astia, din ce am vorbit noi cu ei, daca le pui o conditie ca trebuie sa stea angajati mai mult, ei or s-o vada ca o chestie de sclavie si e o chestie, iarasi, psihologica. Pe de alta parte, unii dintre ei sunt sezonieri – adica lucreaza, in anumite luni, fie se duc in strainatate, fie se duc la plantatii, cum era la Hetea cu cartofii, sau in constructii, deci ideea este macar sa-i duci intr-o zona de cultura a muncii. Multi dintre ei n-au avut niciodata in viata lor contract de munca. Ei, si-atunci deci asta a fost foarte important sa luam in calcul ca sa fie trei luni ca sa dai posibilitatea, intr-adevar, sa se intample ceva.
Si-aici iarasi e foarte important ca prima asta de instalare, care e personala pentru cel care se angajeaza, se cumuleaza cu primele pentru angajator. Angajatorul vrea sa-i ia acum, ca are 900 de lei pe luna, si-i dau si eu un impuls si omului sa faca pasul. De multe ori sunt locuri de munca pe care angajatorii le transmit la Agentiile de Ocupare, dar nu vine nimeni.
Piata fortei de munca are trei probleme majore acum: o problema de cantitate, demografie, pleaca lumea afara, natalitatea scade, deci avem o problema de cantitate. A doua problema, de calitate, competente. Aici discutam de jonctiunea sistemului educational cu piata de munca. A treia problema este de eterogenitate. Problema e ca in aceeasi Romanie ai o situatie complet diferita in zona de vest a tarii sau in Bucuresti fata de zona de est sau zone cu saracie extrema din diverse colturi ale tarii.
La partea a treia, cu eterogenitatea, noi am spus asa: “noi avem o piata de forta de munca complet imobila”. Ne-am uitat in comunitatile alea, practic oamenii aia stateau acolo in fata casei si cand mai trecea cineva mai ieseau in fata casei. Si erau acolo niste tineri muschiulosi – le-am si spus ca in Bucuresti ar fi oameni care-ar da 1.000 de lei pe luna ca sa ajunga sa faca la sala, sa arate cum arate ei. Deci nu e o problema ca nu erau apti de munca. Pur si simplu, au zis ca niciodata n-a venit nimeni dupa ei, ca sunt izolati, comunitatea era mai marginalizata. S-a pus problema daca ar fi sa lucreze, unde ar lucra? Si nu erau foarte multe optiuni in jur. Adica la 10 kilometri, la 15 kilometri nu era mai nimic. Era mai rau.
Si-atunci, aici am facut asa: am facut un sondaj cu 6.979 de oameni. Am vrut sa verificam in ce masura oamenii astia ar fi tentati sau nu sa se mute pentru serviciu, da? Pe grupul tinta de 15-24 de ani, 46,7% dintrei ei au spus ca pachetul propus au spus ca ar fi tentati. Atunci am inceput sa lucram la partea asta. Am inceput sa ne consultam cu asociatii, cu firme care plaseaza personal si-asa mai departe.
Si-am venit cu ideea sa schimbam vechiul cadru, care era cumva usor bizar. Existau doua masuri pentru stimularea mobilitatii la angajare. Una era de incadrare si una era de instalare. Cea de incadrare era: daca faci naveta la mai mult de 50 de kilometri, ti se dadeau niste banuti. Si cealalta nu mai preciza la ce distanta, daca te reloci, primeai 3.500 de lei. Si mi s-a parut, in primul rand, ca e o chestie fara sens, adica aveai naveta peste 50 km in conditiile in care naveta e definita, de obicei, cu o izocrona de o ora in jurul domiciliului. Si-atunci am venit cu conceptul acela, peste 15 kilometri, 0,5 lei/km, cu un plafon la 55 de lei pe zi. Iar pe partea de relocare, gandirea a fost sa cream o subventie pentru persoana ca sa se reloce la mai mult de 50 de km distanta si sa existe un element prin care sa-l stimulezi si sa vina cu familia, adica se mai dau inca trei mii de lei daca-ti mai aduci macar inca un membru al familiei…
Noi am mai facut un lucru care-i foarte important, am discutat si cu Cristi Ghinea, sa folosim si fonduri europene. Am avut o intreaga dezbatere pe tema asta si cred ca pasul asta facut acum in care punem banii la un loc, in spatele unei politici care e definita de un interes national, e un mare pas inainte.

Rep: Cum va asigurati ca veti evita migrarea masiva din zona sarace?
Dragos Pislaru: Haideti sa clarificam un pic partea asta de mobilitate. Deci partea asta de mobilitate, ea nu este  de oriunde-oriunde, da? Deci noi vizam din si inspre zonele care sunt marginalizate, grad 3-4 de saracie, rezultate in urma recensamantului si a unor anchete facute cu sprijinul Bancii Mondiale. Si, pe langa zonele acestea, sunt zonele pe care le-am aprobat in memorandum saptamana trecuta ca fiind zonele de interes pentru dezvoltare: in jurul Rosiei Montane, Valea Jiului si o parte din Moldova.

In acest moment, investitorii, cand vin in Romania – mai ales cei care sunt intr-o zona in care procesul nu e complet automatizat sau robotizat – cauta inca bazine de forta de munca necalificata sau putin calificata. Mi-e greu sa cred ca vom avea situatii in care voi avea localizarea in Arad si voi aduce 3-400 de vasluieni. Eu am spus ca este foarte important ca aceasta facilitate ¬ si asta a fost pre-discutata cu firme ¬ aceasta facilitate poate fi folosita pentru a se merge intr-un areal care-i mai putin dezvoltat. Evident, aici trebuie un pachet mai complet. Pe de o parte, trebuie sa am niste minime facilitati, gen utilitati, chestii, lucruri si-asa mai departe, dar cred ca aici nu stam atat de rau, cam toate autoritatile publice locale au inceput sa fie preocupate de zona asta.

Rep.: Dar devine mult mai complicat tot efortul asta pentru un investitor privat, sa mearga intr-o zona in care nu prea are acces la utilitati, nu prea are infrastructura. Dumneavoastra spuneti ca va aduce si cateva sute sau o suta de oameni bine calificati. Pai cum sa-si lase ei locul de munca din Arad, cu o casa, cu acces la invatamant si educatie sa se duca intr-o zona saraca unde nu are nici gradinita, nici scoala?
Dragos Pislaru: Nu ma gandeam la asta, ma gandeam, de exemplu, ca, daca vreau sa investesc in Vaslui…

Rep.: Si sa mai faca si niste case acolo pentru angajati, pai e contra-intuitiv. Adica mai simplu va fi sa ia 300 de vasluieni si sa-i aduca la el.
Dragos Pislaru: Ok. Hai sa o luam asa. Aici eu zic ca e un mare “depinde”. Deci, daca eu am personalul asta calificat la Iasi, de exemplu si il am, culmea e ca il am. Pe cei din Iasi eu i-as putea aduce, la o adica, la Vaslui, daca as creea o jonctiune intre Vaslui si Bacau ca si placa turnanta pentru o minima infrastructura. Si ce ar trebui sa fac acolo, intr-adevar ar trebui sa mai dau niste motivatii suplimentare pe care eu le vad posibile, eu cred ca exista destul de multi corporatisti, in momentul de fata, in down-shifting…

Rep.: Aveti date despre down-shifting? Noi n-avem.
Dragos Pislaru: Am date din ce a aparut in spatiul public, in sensul ca sunt destul de multi care au inceput, si-au facut mici ferme, s-au dus…

Rep.: Cred ca sunt, mai degraba, exemple anecdotice.
Dragos Pislaru: Ok. Eu cred ca daca ar fi o oferta de tipul sa se construiasca un cartier de catre investitor, care sa aiba beneficiile unei vieti moderne, sa fii intr-o zona destul de idilica, cum sunt zonele acelea, ca nu toate sunt pline de noroi cu case darapanate. Si cred ca ar putea sa fie un lucru atractiv, cu o politica coerenta si integrata, in mod evident, pentru ca trebuie sa dai o solutie de educatie si o solutie medicala, astea sunt primele.

Rep.: Evident, fara astea nu se muta nimeni.
Dragos Pislaru: Da, numai ca exact asta facem si noi in paralel, deci pe servicii sociale integrate exact asta facem. Asistent social, asistent medical consilier scolar care se duc in aceste comunitati si incearca sa aibe politica integrata la nivelul comunitatii. Ideea este asa: nu o sa se intample peste noapte ce spun eu, pentru ca mai sunt inca multe elemente care nu sunt acolo, dar, pe de alta parte, eu n-as vrea sa ne uitam la aceasta masura, doar ca la o masura de desertificare a comunitatilor vulnerabile.
Pe de alta parte, pentru oamenii care sunt in aceste zone si nu au oportunitati de angajare in zona – ca sa le zicem ca ei ar trebui sa stea acolo si sa prezerveze patrimoniul natural si sa ramana in continuare in starea asta ¬ nu cred ca este o solutie. Deci, din punctul meu de vedere, chiar si asa este un lucru legitim sa incerci cumva ca in momentul in care ai un deficit in anumite zone ale tarii sa compensezi, in primul rand, cu oamenii pe care-i ai in propria ta tara. Asta este menirea…

R.: Dupa ce ati anuntat masurile, v-a intrebat vreun om de afaceri cum poate beneficia de ele?
Dragos Pislaru: Da. Feed-back-ul eu l-am primit. A fost pozitiv, din partea mediului de afaceri, mai ales pe naveta, recunosc, pentru ca mediul de afaceri deja, in anumite locuri, investea masiv in microbuze

Rep: Reversul intrebarii cu migrarea masiva dinspre zonele sarace inspre cele in care sunt locuri de munca. Nu vedeti un pericol pentru supra-aglomerarea unor zone care deja sunt mega-aglomerate?
Dragos Pislaru: Aici argumentul este asa: Oamenii din zona respectiva, primarii, au inceput deja sa gandeasca zone de extindere peri-urbane si lucruri de genul acesta. Aici, tema, intr-adevar, este la modul urmator, adica cu ce ne-am confruntat cand am analizat situatia pe teren acolo a fost asa: ca solutiile de locuire s-ar putea sa nu fie acum disponibile imediat. Si-atunci ce-am facut: am zis ¬nu esti obligat sa stai in Sebes. Deci, te lasam sa stai in localitatile invecinate…

Rep.: Chiar daca locul de munca, punctul de lucru e Sebes…
Dragos Pislaru: Chiar daca locul de munca e in Sebes, da. A fost tocmai gandita pentru ca, pana apare o solutie de locuire in peri-urbanul localitatilor trebuia sa spui ca oamenii astia, daca tot le dai bani pentru chirie, sa aiba unde sa stea? Deci asta e o prima chestie foarte importanta si atunci, evident, acum mai e o chestie interesanta. Daca eu ma duc intr-o localitate invecinata, ma costa mai putin chiria. Deci eu as fi tentat sa ma duc, pentru ca suma nu ti-o dau in functie de cat e chiria. Eu ti-o dau sa te muti, da? Si-aici mie mi se pare ca masura asta reduce din riscul ala de supra-incarcare al zonelor urbane…

R.: Ca sa-i lase sa stea in Voluntari, in loc sa intre in Bucuresti.
Dragos Pislaru: Exact, si se dezvolta, in modul asta, comunitatile peri-urbane din zona respectiva.

Loading...
loading...

7 COMENTARII

  1. e o tara in UE care-i numeste pe acesti indivizi NINIS,dar,pentru asta NINIS e un compliment,as vrea sa-i zic bou,dobitoc,retardat,dar tote mi se par complimente,nu pot sa zic decit ce pacat ca te-a facut mata ,mai bine tragea o betie.

Lasă un răspuns la Petrica Negru Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.