România, de la Eliade la premierul Australiei

0
147

Mircea Eliade tanarCircul politic de zi cu zi, haosul legislativ şi scandalurile de corupţie au făcut ţăndări imaginea României în lume. Însă, indiferent de culoare politică, cei care s-au perindat la guvernare, în ultimii 25 de ani, nu au fost preocupaţi de consolidare statului de drept şi a imaginii României. Au încurajat tacit sau pe faţă promavarea celor trei S- sânge, sex şi scandal.

Radiografia societăţii româneşti făcută în 1937 de către Mircea Eliade este atât de actuală acum încât nu mai trebuie făcut niciun comentariu. „Clasa noastră conducătoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a făcut vinovată de cea mai gravă trădare care poate înfiera o elită politică în faţa contemporanilor şi în faţa istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politică. Nu e vorba de o simplă găinărie politicianistă, de un milion sau o sută de milioane furate, de corupţie, bacşişuri, demagogie şi şantaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însăşi existenţa istorică a neamului românesc: oamenii care ne-au condus şi ne conduc nu mai văd.

Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase şi mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europa – luntrea statului nostru este condusă de nişte piloţi orbi. … Cred că suntem singura ţară din lume care respectă tratatele minorităţilor, încurajând orice cucerire de-a lor, preamărindu-le cultura şi ajutându-le să-şi creeze un stat în stat. Şi asta nu numai din bunătate sau prostie. Ci pur şi simplu pentru că pătura conducătoare nu mai ştie ce înseamnă un stat, nu mai vede … Tristeţea şi spaima mea îşi au, însă, izvorul în altă parte. Piloţii orbi! Clasa această conducătoare, mai mult sau mai puţin românească, politicianizată până în măduva oaselor – care aşteaptă pur şi simplu să treacă ziua, să vină noaptea, să audă un cântec nou, să joace un joc nou, să rezolve alte hărţii, să facă alte legi. Acelaşi şi acelaşi lucru, ca şi când am trăi într-o societate pe acţiuni, ca şi când am avea înaintea noastră o sută de ani de pace, ca şi când vecinii noştri ne-ar fi fraţi, iar restul Europei unchi şi naşi.

Iar dacă le spui că pe Bucegi nu mai auzi româneşte, că în Maramureş, Bucovina şi Basarabia se vorbeşte idiş, că pier satele româneşti, că se schimbă faţa oraşelor – ei te socotesc în slujba nemţilor sau te asigură că au făcut legi de protecţia muncii naţionale … Că piloţii orbi s-au făcut sau nu unelte în mâna străinilor – puțin interesează deocamdată. Singurul lucru care interesează este faptul că nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a ştiut şi nu ştie ce înseamnă un stat. Şi asta e destul ca să începi să plângi”, scria Mircea Eliade pe 19 septemebrie 1937 în «Vremea». Practic, Mircea Eliade avertiza în 1937 că România nu are conducători care să cârmuiască cu responsabilitate luntrea statului român, iar acest lucru este valabil şi astăzi.

Un răspuns peste ani la marele off a lui Mircea Eliade, despre ceea ce înseamnă un conducător adevărat care pune interesul naţional pe primul plan, a venit tocmai din Australia. Pentru premierul Australiei, Julia Gillard, ar trebui să se reinventeze Premiul Nobel pentru curaj, iar politicienii românii ar trebui să nu uite niciodată mesajul acestei doamne de fier din ţara de la antipozi. Poziţie ei foarte clară şi fermă prin care musulmanii care doresc să trăiască sub legea islamică Sharia au fost „sfătuiţi” să părăsească Australia demonstrează un curaj ieşit din comun, iar impactul ar putea fi unul devastator.

Discursul istoric al primului ministru Julia Gillard este fulminant, iar mesajul este dur şi fără echivoc: „Imigranţii trebuie să se adapteze. Este o problema de tip ‘take it or leave it’. Am obosit ca această naţiune să îşi facă atâtea griji dacă nu cumva ofensează unele persoane venite aici recent, sau cultura lor… Cultura noastră s-a dezvoltat timp de peste două secole, după atâtea zbateri, încercări şi victorii ale milioanelor de bărbaţi şi femei care au căutat libertatea. Vorbim engleza, nu spaniola, libaneza, araba, chineza, japoneza, rusa sau altă limbă. Deci, dacă doriţi să faceţi parte din societatea noastră, învățați limba noastră! Cei mai mulţi australienii cred în Dumnezeu.

Nu este vorba despre ‘dreapta creştină’ sau ‘presiuni politice’, este o realitate faptul că această naţiune a fost fondată de bărbaţi creştini şi femei cu principii creştine. Este, cu siguranţă, adecvat de a afişa această realitate pe pereţii şcolilor noastre! Dumnezeu vă deranjează? Dacă da, vă sugerez să luaţi în considerare o altă parte a lumii pentru a trăi acolo, pentru că Dumnezeu este parte a culturii noastre. Acceptăm convingerile voastre, fără întrebări. Tot ce vă cerem este să respectaţi convingerile noastre, să trăiţi în pace şi în armonie cu noi.

Aceasta este ţara noastră, pământul nostru şi stilul nostru de viaţă, de care vă oferim posibilitatea de a vă bucura. Dar, din momentul în care începeţi să vă plângeţi, să gemeţi şi să bombăniţi despre steagul nostru, angajamentul nostru, convingerile noastre creştine, sau stilul nostru de viaţă, vă încurajez să profitaţi de o altă mare libertate australiană: ‘Dreptul de a pleca’. Dacă nu sunteţi fericiţi aici, ei bine, plecaţi! Noi nu v-am forţat să veniţi! Aţi venit de bună voie, atunci acceptaţi ţara care v-a acceptat aşa cum sunteţi!”. Oare, nu cumva acum România are nevoie de un conducător, fie el prim-ministru sau preşedinte, de calibrul Juliei Gillard?

Autor: Ion Teleanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here