Acţiunea afirmativă ca rasism

no-racism-nu-rasismuluiCea mai generală definiţie a acţiunii afirmative este tratarea preferenţială a unor grupuri de oameni. Ea este un curent, în speţă socio-academic şi de talie mondială, care respinge rasismul ca teorie a separării biologice a raselor umane. Principala problemă pe care o presupune este că acel grup ce urmează a fi tratat preferenţial trebuie el însuşi conturat ca fiind aparte şi, astfel, separat de celelalte pe anumite criterii.

În toată orientarea sa ca acţiune socială, „afirmarea” grupurilor restrânse pleacă tacit de la premisa pe care doreşte, deci, să o combată. De aceea, ea nu reprezintă defel o depăşire a diferenţei, pentru că orice drept diferenţiază prin el însuşi, în speţă când este pretins de grupuri minoritare. Situaţia cotidiană generată de acţiunea afirmativă este paradigmatică: într-o structură competitivă, nu calificarea obţinută prin studiu sau practică pentru a face ceva primează, ci apartenenţa socială. Adică, s-a sfârşit cu the best man for the job, care este, dacă ne aducem aminte, esenţa modelului aristocratic grecesc exprimată în şase cuvinte. Iar bătrânii noştri părinţi greci ţineau aristocraţia la loc de onoare.

În orice caz, o acţiune afirmativă nu poate pleca decât de la presupoziţii discriminatorii, chiar dacă apartenenţa etnică sau socială este diferită de cea a grupului direct vizat. De exemplu, sentimentul de auto-învinuire specific occidental, privind fostele colonii sau populaţiile folosite ca sclavi nu va fi niciodată depăşit prin tratarea, în continuare, a respectivelor grupuri ca obiectul acţiunii occidentalilor: „noi v-am rănit, noi vă vindecăm”. Aceasta este din principiu o discreditare prin care orice încercare de emancipare proprie este scurtcircuitată înainte chiar de a se contura. Adoptăm o politică a imigraţiei ca pe o glumă, ne punem infrastructura, economia şi toate structurile sociale la bătaie, şi ce-am făcut? Am observat că pe cei pe care am vrut să-i ajutăm i-am tratat ca pe nişte copii incapabili să-şi sufle singuri nasul. Acţiunea afirmativă nu reuşeşte să depăşească modelul parental-obsesiv occidental.

Autor: Cristi Hainic

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.