Ce dulce e cancerul care ne roade pe dinăuntru!

celentano-poezie-romanie-tara-mea-pro-tvDa, suntem foarte răi și doar pentru că ne lipsește și tot ceea ce presupune strădania, nu reușim să adunăm toate datele care ar transforma acest adevăr într-o tautologie. Ce s-a întâmplat la Pro TV și ulterior cu acel poem difuzat, chiar de ziua națională, pe 1 decembrie 2016, în cadrul unui „spectacol”, în sensul de acum tradițional, e semnul unei patologii avansate. Plăcerea bolnavă și nebună de a caracteriza negativ tot ce e românesc, de a ne autoînjosi, de a blama și condamna tot ce e legat de trecut și de viitor, e înlocuită acum cu o satisfacție la fel de bolnăvicioasă de a plânge de milă și deplânge în absolut, în fața unui prezent potrivnic, sub cât mai multe aspecte, și a unui viitor, pe cât de ireversibil, pe atât de nefast. E o boală grea, o degradare generală a tuturor organelor, un cancerul ajuns la metastază. Și nu se mai poate face nimic, nimic decât să căutăm senzații în a răscoli cu arătătorul rana lăsată deschisă de hemofilie, pentru a savura apoi gustativ și olfactiv dulcegăria acestei complaceri cvasi-unanime. Cât mai multe simțuri, toate simțurile trebuie să participe la această mare masă populară, acest chiolhan dezgustător, caracter sub care e înfățișat astăzi tot ce e popular, de la popor și pentru popor.

Așadar, nu este deloc întâmplător, nu poate fi întâmplător, faptul că aceste ”mari adevăruri” populare au venit tocmai din partea celor care s-au obișnuit să portretizeze românul comun, obișnuit – de această dată țăranul din «Las Fierbinți», – într-un singur fel: ca un ratat, băut și/sau stupid, căruia, tocmai prin primitivismul său, i se întâmplă să producă, să provoace umor.

E o nebunie colectivă, un debilism generalizat, de râsu-plânsu, o competiție lipsită de scrupule pe descoperirea și afișarea în public a tuturor tarelor, marginale sau închipuite, ale acestui popor, a tuturor „realităților obiective”, a tuturor excepțiilor cu valoare de exemplu. Pentru ca apoi să fie judecate de o instanță nebuloasă și confuză, precum e întreaga intelectualitate românească astăzi, care se pretinde superioară, dar ceea ce îi lipsește cel mai mult este tocmai această superioritate.

Gunoiul de sub preș, fantoma din debara, rufele spălate în familie nu mai au nicio șansă la existență în fața acestei ”revoluții populare” dirijată, ca orice revoluție, de niște minți ”luminate”.

Defectul și efectul

Accidentul și incidentul deschid paginile ziarelor și știrile de dimineață și se transformă pe văzute, văzute și știute, dar pe negândite, în regulă generală.

Tot ce-i mic, urât și putred în popor merită să fie studiat la microscop, analizat în detaliu prin cele mai noi tehnici de gândire ale intelectualului și omului de presă român. De tot ce-i mare, frumos și viu poporul trebuie să ia cea mai mare, dar potrivită, distanță, pentru a putea contempla, nu măreția, dar tocmai această distanță.

Se toarnă gaz în continuu pe acest foc mistuitor, iar publicul, ca și cei care alimentează această jălanie națională care deplânge boala românului, cu tot cu diagnostic și prognză, cu trecut și viitor, și infecția prezentului, par că nu se mai satură.

În acest context, a apărut această ”surpriză” de 1 Decembrie 2016, care numai surpriză nu poate fi. Dar așa i s-a spus, o „surpriză pregătită de Pro TV”. O scenă cu un personaj în costum popular, în stare de ebrietate (cum altfel?!), care recită o poezie despre starea națiunii în 2016. Nu despre performanța actoricească, bună, de altfel, trebuie să vorbim, ci despre valul nestăvilit de simpatie și sentimentalism din jurul „surprizei”. Niște versuri simple, aproape imbecile, reușesc să facă oamenii să plângă, chipurile, dar, în orice caz, să-i felicite pe autori pentru ”marile adevăruri mișcătoare” de care parcă nu se mai săturau… și atât. Pentru că în această atitudine nu se caută responsabili și nici îndreptare, cum ar îndemna folosirea inteligenței. Ba dimpotrivă, cei responsabili nu sunt niciodată siguri, iar îndreptarea e întotdeauna problematică, ambele nu merită gândire, ci doar simțire și suferință… Și plăcerea de a le trăi. E la fel de stupid ca și cum te-ai autoflagela, dar ai uitat de ce o faci, sau, și mai rău, nu ai știut de la bun început. O autoflagelare fără dorința de îndreptare a păcatelor și fără idealul de a deveni mai bun. Chiar atât de stupid!

 „Românie, ţara mea
Astăzi, este ziua ta
La mulţi ani, să fii frumoasă
Îmi pun sufletul pe masă
La mulţi ani, cu sănătate
Ţi le zic, cu drag, pe toate
Eu n-am flori, tu n-ai bomboane
Ai oameni prin tomberoane
Ce ai fost şi ce-ai ajuns
Că dau veselia-n plâns
Nu zic vorbe într-o doară
Nu e românaş în ţară
Să nu aibă un văr, un frate
La muncă, în străinătate
Facem alte ţări frumoase
Construim la alţii case
Cât le îngrijim bătrânii
Aici, ne mănâncă câinii
Românii îşi lasă copiii acasă
Să pună o pâine pe masă
Şi-i văd o lună pe vară
Atunci când se întorc în ţară
Drumul ăsta nu-i uşor
Te usuci încet, de dor
Anglia, Italia,
Cei mai mulţi în Spania
Ne-a bătut Albania
Că nici fotbal nu mai ştim
Peste minge noi sărim
De ea zici că aproape fugim.
Vai de tine, vai de noi
Asta e, ăştia suntem
Noi, la supărare, bem
Europa ne cam ţine la perete
Avem servicii mult prea secrete
Deşi nu-s autostrăzi
La permise-s cozi de cozi
Mulţi se chinuie de foame
Avem mai puţine mame
De pădure, ce să spun
Că pădurea zici că-i drum
Şcoala e pe arătură
Se face pe scurtătură.
Gimnastică nu mai avem
Aia e, atât putem.
Nu mai face nimeni bârna
Nu mai strigă nimeni sârma.
Sănătatea nu-ţi mai spun
Moare pacientu-n drum
Doctorii, precum se ştie,
Sunt plecaţi în pribegie
Cei ce fură milioane
Au costume şi sutane
De-ai trecut prin puşcărie
Nu-i ruşine, e mândrie
Vai de tine, vai de noi
Asta e, ăştia suntem
Noi, la supărare, bem
Românie, ţara mea, astăzi este ziua ta
Şi în loc de o urare
Din pieptuţul meu de dac
Am să strig în gura mare
Iartă-mă că nu mai fac
Nu-i mai las să te mai fure
Nu-i mai las să te înjure
Nu-i mai las să-şi bată joc
Şi de-o fi, ţi-i trec prin foc
Sper că în a mea viaţă
Să te văd din nou în faţă
În faţă pe harta lumii, la-mpărţeală cu jupânii
Asta e, ăştia suntem
Noi, la bucurie, bem
Şi-ţi mai spun, nu mă feresc
Românie, te iubesc”.

Loading...
loading...

6 COMENTARII

  1. Oare cand o sa anteleaga romanul, ca trebuie dat jos toti talhari de la putere? Vin alegerile si chiar o sa credeti ca sunt voturi curate ?Eu sunt sigura ca sunt prefabricate. In felul asta nu se v-a schimba nimic. Ei canta ,noi jucam .

  2. Mài oameni buni _ cu CRIMINALII si BANDITII NU SE TRATEAZà nici nu se
    COLABOREAZà . NU PRICEPETI ? . TOT CE – I LA CONDUCERE AZI Iin ROMàNIA si toti ce – i in functiile PUBLICE . ADMINISTRATIVE . ECONOMICE . . POLITICE etc . si mai ales MILITARE . trebuie ANUHILAT . STERS . DISTRUS _______ intelegeti ? POPORUL ROMàN e BOLNAV . ROMàNIA e o tarà distrusà . CANGRENATà . E NEVOIE DECI de o REGENERARE TOTALà A NEAMULUI ROMàNESC . CANCERUL ROàNESC NU SE CURàTà DECàT CU FOC . ALTFEL NU NE MAI REVENIM _DISPàREM TOTAL si ETERN . Acest FOC lucreazà in fiinta umanà . in codul genetic al NATIUNII . in om . in firea lui . Acesta este FOCUL SFàNTULUI DUH . NUMAI EL POATE FACE ASTA . Deci SOLUTIA care – i ? REàNTOARCEREA ROMàNULUI LA CREDINTA CEA ADEVàRATà ORTODOXà si TRàIREA / EXPERIEREA / IMPLINIREA EI implinind poruncile lui HRISTOS intru UNIREA cu EL . AMIN !

  3. Adevarat si frumos jucat acest rol, a reusit sa transmita ceea ce trebuia. Insa si mai adevarat este ca ne plangem de mila si cel mai grav ne injosim ca popor si neam. Si culmea ca functioneaza asemenea mesaje, trebuie sa recunoastem ca sunt oameni plecati din tara, ca sunt oameni saraci (nu toti) …iar mesajul exact aici a tintit. Care a fost scopul….nu stim…va circula o vreme poezia dupa care …gata…nimic nu se va schimba.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.