Uite Camera Agricolă, nu e Camera Agricolă!

0
123

„Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, și nu e”. Când au fost înființată, în 2009, camerele agricole din țară aveau o grămadă de treabă, pe care numai ele o puteau face, mai ales în consilierea fermierilor. Acum sunt desființate ca efecte ale altor legi organizatorice și se spune că nu s-a întâmplat nimic. Să mai înțeleagă cineva ceva…

Fermierii români trebuiau să primească lumină în 2009, când, într-un mod cât se poate de “științific”, s-a constatat că cei care încearcă să revigoreze și să-și ducă zielele de pe urma agriculturii au o nevoie stringentă de consiliere și consultanță, inclusiv în elaborarea și implementarea de proiecte europene. Iar această activitate laboriosă trebuia să fie îndrituită unei instituții speciale, care mai avea și o oarecare tradiție istorică și urma să se bucure imediat de o mare căutare din partea țăranilor.

Dacă este să studiezi atribuțiile stabilite prin lege, și încă doar pe cele „principale”, ți se umple sufletul de bucurie pentru viitorul agriculturii și a țăranului român: „elaboreaza planul județean de servicii de consultanță agricolă; întocmesc planul județean de formare profesională, pe baza solicitărilor și a prognozelor; furnizează formare profesională de specialitate, în colaborare cu instituțiile specializate, publice sau private; asigură informare și consultanță agricolă pentru lucrătorii din domeniile agriculturii și conexe; sprijină organizarea și consolidarea formelor asociative și a filierelor pe produs; asigură asistență tehnică de specialitate tuturor persoanelor care desfășoară activități în domeniile agricole și conexe în aplicarea tehnologiilor agricole moderne și a metodelor noi de conducere a fermelor”.

Însă imediat după înființare, au început problemele: camerele nu prea aveau angajați, bugetul era mic, iar fermierii nu apucaseră măcar să audă despre noua structură, care, ca orice treabă funcționărească, s-a “promovat” cel mai bine prin organizarea de „seminare, simpozioane, târguri, expoziții și manifestări științifice de profil” (o altă atribuție la fel de principală) mai mult între colegi și câțiva fermieri adunați de umplutură.

După câțiva ani de existență mai mult pe hârtie, un alt Guvern, cel tehnocrat, hotărăște că nu mai este nevoie de camere agricole și că tot ce pot să facă acestea poate să facă la fel de bine și Direcția Agricolă din fiecare județ. Prin urmare, s-a hotărât desființarea camerelor și mutarea „cu cățel și cu purcel” în cadrul direțiilor pentru agricultură din fiecare județ. Toți salariații camerelor agricole și-au luat imediat bagajele de unde își aveau locurile de muncă, acolo unde nu-i căuta nimeni, și acum pot fi găsiți (dacă îi caută cineva) printre salariații direcțiilor agricole. Iar toată lumea, de la responsabilii agriculturii de la București, până la autoritățile locale s-au comportat de parcă nu s-a întâmplat nimic fără să încerce să răspundă la o asemenea întrebare elementară precum: dacă nu a fost necesară camera agricolă de ce a mai fost înființată, iar dacă este necesară atunci de ce este desființată?

De 27 de ani ce se reproșează politicilor economice, agricole, dar și educaționale românești este lipsa coerenței, fiecare guvern venind cu propriile planuri “revoluționare”. Destinul Camerei Agricole pare să confirme teoria.

La începutul lui 2017, toate consiliile județene din țară aprobă câte o hotărâre prin care iau act de desființarea Camerei Agricole despre care, cu excepția angajaților, mai nimeni nu a știut mai nimic. Decât că s-a înființat și apoi… s-a desființat!

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here