Crimele Occidentului în Serbia

4
386

NATO - Bombardament Serbia 2Potrivit unor date oficiale de la Belgrad, aproximativ 2.500 de civili sârbi au fost ucişi şi aproximativ 12.500 răniţi în cursul celor 11 săptămâni de bombardamente.

Istoria este cel mai bine judecată de multe ori pe revers

Bombardamentele au fost lansate pe 24 martie 1999,  după refuzul preşedintelui iugoslav Slobodan Miloşevici de a accepta un acord de pace cu grupările teroriste musulmane albaneze din Kosovo, înarmate şi sprijinite activ de Occident şi unele state din Orientul Mijlociu.

Ca o paranteză, aceeaşti strategie a fostr aplicată de către SUA ulterior şi în Siria, prin teroriştii islamişti, finanţaţi de Occident.

Din 1999, după agresiunea NATO şi retragerea armatei sârbe, Kosovo s-a aflat sub administraţia Naţiunilor Unite. În anii imediat urmatori, mii de sârbi au fost răpiţi, ucişi sau forţaţi să se refugieze. Casele sârbeşti au fost incendiate sau ocupate de albanezi, iar multe biserici au fost distruse.

Dintre statele membre ale Uniunii Europene, Slovacia, Spania, Grecia, Cipru şi România nu au recunoscut independeţa provinciei sârbeşti Kosovo.

Kosovo a ajuns un stat independent populat în proporţie de peste 90 la sută de etnici albanezi (aproximativ 2 milioane). Sârbii kosovari, circa 120.000 de persoane, locuiesc în enclave izolate şi în câteva zone din nord (40.000), aflate la graniţa cu Serbia.

Ca un fapt divers, generalul Wesley Clark, comandantul suprem al trupelor aliate din Europa în timpul bombardamentelor asupra Iugoslaviei, din 1999, a fost numit consilier pe probleme strategice, de securitate şi economie al primului-ministru Victor Ponta, în 2012. Wesley Clark a dat ordinul de a ataca aeroportul din Priştina.

După retragerea din armată, generalul Clark a început o afacere profitabilă în domeniul bancar. A devenit apoi co-preşedinte al unei organizatii de lobby în zona energiei, Growth Energy, şi a făcut parte din consiliul de conducere al BNK Petroleum. De asemenea, a cerut autorităţilor din Kosovo o licenţă pentru exploatarea rezervelor de cărbune pentu una din companiile sale.

În spatele războiului din Kosovo s-au aflat interese economice şi politice imense

NATO - Bombardament SerbiaUna din mizele ascunse ale intervenţiei NATO în conflictul din Kosovo din 1999 a fost ambiţia SUA de a deţine o poziţie strategică în controlul petrolului din zona Mării Caspice. Instalarea bazei militare Bondsteel lângă Kosovo permite SUA să deţină controlul şi asupra coridorului energetic nr. 8, care reprezintă o veritabilă axă energetică Est-Vest în ceea ce priveşte transportul petrolului şi gazelor naturale din zona Asiei centrale prin Balcani spre Mediterană, evitând astfel implicarea Rusiei şi a Iranului.

Conducta petrolieră trans-balcanică, un proiect american

Înainte ca forţele NATO să înceapă bombardamentele în Iugoslavia, ziarul american «Washington Post» scria: „Cu situaţia tot mai fragilă din Orientul Mijlociu, vom avea nevoie de baze terestre şi culoare aeriene în Balcani pentru a proteja accesul la petrolul din Marea Caspică”.

Ziarista independentă Marjorie Cohn arăta că Dick Cheney, fostul vicepreşedinte american, a jucat un rol cheie în acest proces. „Amprentele unsuroase ale domnului Dick Cheney (joc de cuvinte în limba engleză, oil=petrol şi oily=uleios, unsuros) sunt răspândite peste tot prin Balcani”. Acest mod plastic de exprimare se referă la faptul că Halliburton, companie la care Dick Cheney a fost preşedinte între 1995 şi 2000, este de fapt în spatele construirii conductei trans-balcanice.

Pe lângă Halliburton, încă doi giganţi americani care activează în domeniul petrolului au fost implicaţi în conflictul din Kosovo. Este vorba despre Exxon-Mobil şi Chevron. Aceştia au finanţat contractele companiei Albanian-Macedonian-Bulgarian Oil (AMBO) care are sediul la New York şi reprezintă interesele americane, nicidecum pe cele ale ţărilor din zonă, aşa cum ar vrea să sugereze numele.

Studiul de fezabilitate pentru construirea conductei a fost realizat de firma americană Brown&Root, o subsidiară a Halliburton. În aceeaşi ordine de idei, Ted Ferguson, fostul director al secţiunii pentru Europa şi Africa din cadrul Brown&Root, a fost numit preşedinte la AMBO imediat după ce Vuko Tashkovikj, fondatorul şi preşedintele companiei a murit.

Conducta trans-balcanică pe care AMBO a fost angajată să o proiecteze şi să o construiască în numele mega-corporaţiilor americane transportă petrol din Marea Caspică până la terminalul de la Burgas (Bulgaria) şi apoi prin Macedonia până la portul albanez Vlore, de la Marea Adriatică.

Construirea acestei conducte a fost prezentată drept singura alternativă de protecţie a mediului, după ce mai multe nave petroliere au eşuat sau au suferit accidente, care au dus la mari deversări de petrol în apele din zonă. Aceste accidente puteau fi foarte uşor înscenate pentru a crea pretextul necesar construirii conductei. Presa nu a scris nimic despre aceasta şi nici despre interesele economice din culise, dar a făcut o intensă propagandă în favoarea conductei. Nu a vorbit nici despre faptul că aceasta va transporta mult mai rapid şi în cantităţi mult mai mari resursele petroliere din zona caspică. Până la construirea conductei, singurul mod prin care petrolul caspic putea ajunge în SUA era transportarea acestuia prin strâmtoarea Dardanele, pe unde nu puteau trece decât nave de maxim 150.000 de tone. Pe când din Vlore pot trece, evitând strâmtoarea Bosfor, tancuri petroliere care au o capacitate dublă.

Baza militară Bondsteel, un bastion important în cruciada balcanică

Pe lângă lupta pentru petrol, SUA mai avea şi interese politice strategice în zonă. Stabilirea de forţe militare americane în Balcani era unul dintre obiectivele principale ale Pentagonului încă din 1992, ca o garanţie a faptului că SUA va putea influenţa în continuare afacerile europene.

Astfel că, în 1999, imediat după bombardamentele din Iugoslavia, guvernul american a cumpărat un imens teren în partea de sud-est a regiunea Kosovo şi a ridicat acolo una din cele mai mari baze militare din Europa. În plus, campusul Bondsteel se află plasat pe traseul propus de AMBO pentru conducta trans-balcanică şi pe traseul coridorului energetic nr. 8 care leagă Asia centrală de Europa occidentală.

În aprilie 1999 generalul Jackson, comandantul trupelor NATO din Macedonia, a declarat în ziarul italian «Sole 24 Ore»: „Astăzi contextul pe care l-am creat aici s-a schimbat. Astăzi este absolut necesar să garantăm stabilitatea Macedoniei şi intrarea ei în NATO. Dar ceea ce este sigur este faptul că vom rămâne aici pentru multă vreme pentru a garanta securitatea coridoarelor energetice care traversează această ţară”.

În timpul unei vizite făcute în 2001 la Bondsteel, Donald Rumsfeld, pe atunci secretar al apărării americane, a făcut în faţa soldaţilor o declaraţie surprinzătoare, care dezvăluie adevăratele interese ale SUA în zonă. „Viziunea mea este că nu aruncăm banii pe fereastră cu întreţinerea voastră, ci îi investim în voi. Femeile şi bărbaţii din armată nu sunt o povară pentru puterea noastră economică, ci reprezintă o garanţie a ei. Voi sunteţi chiar fundaţia, baza creşterii economice a SUA”.

În ceea ce priveşte baza Bondsteel din Kosovo, ziarul francez «Le Figaro» din iunie 2000 remarca: „Aliaţii europeni ai Washingtonului au impresia că au fost păcăliţi. Anticipând tensiuni cu o Europă aflată în curs de unificare şi implicit o pierdere a influenţei în regiune, este posibil ca Statele Unite să fi decis să îşi construiască singure un nou bastion. Nu se putea să îşi aleagă un loc mai bun, o regiune în care influenţa musulmană este puternică, iar sentimentele europene sunt ca şi inexistente, situată în Balcani, aproape de Mediterană şi de petrolul din Orientul Mijlociu. Aliaţii europeni privesc acum cu înfrigurare spre gigantica bază militară permanentă situată la doi paşi de ei şi încep să se întrebe dacă nu cumva tocmai implantarea ei a fost adevăratul obiectiv al războiului din Iugoslavia”.

Jurnalistul indepedent Paul Hockenos nota: „ar fi o dovadă de naivitate din partea noastră să înghiţim gogoaşa cu apărarea plină de altruism a drepturilor omului în Kosovo. Libertatea şi democraţia trebuie să fie dezvoltate de oamenii de acolo, nu de forţe militare de ocupaţie şi de administratori care nu au cum să ştie ce este cel mai bine pentru o ţară străină lor, de vreme ce ei joacă după cum le dictează economiştii de la Fondul Monetar Internaţional şi de la Banca Mondială”.

 

Cealaltă faţă a războiului din Iugoslavia. Crimele comise de kosovari

Hashim Thaci, Wesley Clark și Bernard Kouchner

În 2011, un raport al Consiliului Europei arăta că premierul kosovar Hashim Thaci era liderul unei grupări mafiote implicată în trafic de arme, droguri şi de organe umane în Europa de Est.

Thaci, care nu a ascuns că a fost un lider al Armatei Kosovare de Eliberare (UCK), a devenit liderul grupării mafiote în 1999, în timpul războiului din Kosovo. Cea mai şocantă informaţie din raport este cea despre uciderea mai multor prizonieri sârbi, cărora li se prelevau rinichii. Sârbii erau duşi în Albania, unde, la nord de Tirana, avea loc măcelărirea lor.

„Când medicii erau pregătiţi pentru transplant, captivii erau luaţi din locul secret în care se aflau, executaţi de un membru UCK, iar trupurile lor erau duse rapede, cu avionul, la clinica unde avea loc operaţia”, se arata în raport.

Gruparea numită «Drenica» a devenit atât de puternică, încât a obţinut controlul politic în Kosovo, pe care nu l-a mai cedat până la obţinerea independenţei, în 2008. Thaci şi alţi patru membrii ai grupării «Drenica» au fost acuzaţi de „asasinate, bătăi şi privare de liberate şi interogatorii”, arata raportul Consiliului Europei.

Raportul subliniază că, în timp ce a condamnat atrocităţile comise de sârbi în timpul războiului din Kosovo, comunitatea internaţională a ignorat în mod deliberat crimele de care era suspectată UCK.

Fostul premier kosovar Agim Ceku, apropiaţii săi şi o parte a personalului ONU au format „o adevărată Cosa Nostra” în Kosovo, îl cita publicaţia germană «Der Spiegel»’, în 2010, pe unul dintre liderii organizaţiilor anticorupţie din Kosovo. Acuzat în Serbia de crime de război şi trafic de organe, Ceku a devenit ministru forţelor de securitate din Kosovo. Ceku a fost reţinut în Bulgaria, în 2009, şi expulzat din Columbia, din cauza mandatului Interpol pe numele său.

Ul alt fost premier kosovar, Ramush Haradinaj, numit de fosta procuroarea a Ttribunalului Penal Internațional, Carla del Ponte, „gangster în uniformă”, a fost acuzat de crime de război, însă a fost achitat de Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie. A fost apoi rejudecat.

Aceeali Carla del Ponte a mărturisit mai târziu, denunțând crimele UCK și a liderilor ei, care n-au fost făcute public, pentru că „dacă s-ar fi cunoscut crimele albanezilor, nimeni n-ar mai fi recunoscut independența Kosovo”.

4 COMENTARII

  1. Procentul de 90% albanezi in populatia din Kosovo este incorect. 90% din populatia din Kosovo este MUSULMANA. Insa musulmani sunt si asa – zisii „bosniaci” care sunt musulmani, dar vorbitori de limba sarba, precum si „goranii”, tot musulmani, dar non albanezi, vorbitori ai unui grai aproape sarbesc. Este adevarat ca in Kosovo exista si albanezi romano-catolici, dar in numar destul de redus, mai ales in apropierea Prizrenului.. Procentul albanezilor in populatia din Kosovo este de circa 70%, nicidecum 90! Dar, oricum etnicii albanezi formeaza majoritatea absoluta a populatiei din provincie.

  2. Comparativ cu victimele rezultate din luptele intre toate etniile din fosta Yugoslavie, de cateva milioane in vreo 80 de ani,cifrele prezentate sunt mizilicuri….Probabil ca fara interventia NATO,victimele ar fi fost si mai multe…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here