„Cine își blestemă trecutul, acela-i de acum al nostru, iată formula noastră!”

0
246

Feodor Mihailovici Dostoievski„Ei au respins unica formulă provenind de la Dumnezeu și vestită omului prin revelație, singura care-i putea mântui: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți, și au înlocuit-o (…) prin „lupta pentru existență” (…)Viitorul turn Babel a devenit idealul, iar pe de altă parte teroarea întregii omeniri (…) În această Europă unde s-au acumulat atâtea bogății, întregul fundament civic al tuturor națiunilor europene este subminat și, poate chiar mâine se va prăbuși pentru vecie (…) Această formă de organizare politică, șubredă și infestată îi este prezentată poporului nostru drept idealul către care trebuie să năzuiască, spunându-i-se că doar după atingerea acestui ideal va putea avea curajul să gândurească și el vreun cuvânt Europei. (…)

„E necesar ca un popor ca al nostru să nu fi avut istorie și să uite cu dezgust totalmente de ceea ce a avut sub formă de istorie. E necesar ca istorie să aibă numai clasa noastră intelectuală, pe care poporul trebuie să o slujeasca prin muncă și prin forțele sale (…) Numai intelectualitatea și Europa dețin adevărul și de aceea (…) toate aceste milioane trebuie să servească întâi acest adevăr european, întrucât altul nu există și nu poate exista (…) Iată concluzia noastră dintotdeauna, acum (…) când ultimul cuvânt al Europei și al științei europene este, în mare, ateismul iluminat și uman, iar noi nu putem să nu călcăm pe urmele Europei”


„Europa se schimbă astăzi din oră-n oră, nu mai e cea dinainte, nu mai e nici măcar cea de-acum o jumătate de an, astfel că nimeni nu poate garanta că va rămâne neschimbată fie și măcar în următoarele trei luni. Problema e că ne aflăm în pragul celor mai mari și mai cutremurătoare evenimente și transformări din sânul Europei, și aceasta fără nicio exagerare. (…)

Fără a avea instinctul albinelor sau al furnicilor, care-și construiesc perfect și fără greș stupi și mușuroaie, oamenii au vrut să înalțe ceva în genul unui furnicar uman fără cusur. Ei au respins unica formulă provenind de la Dumnezeu și vestită omului prin revelație, singura care-i putea mântui: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți, și au înlocuit-o prin concluzii practice de tipul: chacun pour soi et Dieu pour tous, sau prin axiome savante cum ar fi „lupta pentru existență”. (…) Au apărut și visele. Viitorul turn Babel a devenit idealul, iar pe de altă parte teroarea întregii omeniri. Numai că după acești visători s-au ivit în curând alte învățături, simple și pe înțelesul tuturor, cum ar fi: Jefuiește-i pe bogați, îneacă lumea-n sânge și în rest totul se va aranja cumva de la sine. Până la urmă s-a mers și mai departe cu acești învățători: a apărut doctrina anarhiei, după care, dacă ea s-ar fi realizat, probabil că am fi ajuns la antropofagie.(…) Așa sau altfel, unificarea se va petrece. (…)

***

Este ridicol să afirmi că, înainte de a spune un nou cuvânt lumii, „trebuie să evoluăm în economie, știință și civilitate și de-abia apoi să visăm să spunem „cuvinte noi” unor (zice-se) organisme perfecte cum sunt popoarele Europei”. Dimpotrivă, în Europa, în această Europă unde s-au acumulat atâtea bogății, întregul fundament civic al tuturor națiunilor europene este subminat și, poate chiar mâine se va prăbuși pentru vecie. (…) Și toate bogățiile, acumulate de către Europa, n-o vor salva de la prăbușire, căci „într-un ceas s-a pustiit atâta bogăție”. Or această formă de organizare politică, șubredă și infestată îi este prezentată poporului nostru drept idealul către care trebuie să năzuiască, spunându-i-se că doar după atingerea acestui ideal va putea avea curajul să gândurească și el vreun cuvânt Europei. (…)

Înțeleg oare acești domni ce înseamnă un organism (național – n.)? Ba încă mai și discută despre științe naturale! „Poporul nu va tolera așa ceva”, i-a spus cineva, acum doi ani, pe marginea unui subiect, unui occidentalist înfocat. „Atunci poporul trebuie nimicit!”, i-a răspuns occidentalistul, calm și maiestuos. Și nu era un oarecare, ci unul dintre reprezentanții intelectualității noastre. Anecdota este autentică. (…)

Deoarece a sosit momentul să fim absolut sinceri, continuăm să vedem în poporul rus doar o masă inertă, care nu ne poate învăța nimic care, dimpotrivă, frânează evoluția Rusiei spre progres, care trebuie recreată și transformată cu totul și, dacă acest lucru este imposibil și nu poate fi realizat în mod organic, atunci cel puțin, trebuie impus mecanic, adică, pur și simplu, masa trebuie silită să ni se supună odată pentru totdeauna, în vecii vecilor. Și pentru a realiza această supunere este nevoie să adoptăm un statut civil identic celui din țările europene, despre care tocmai acum am început să discutăm.

La drept vorbind, poporul nostru este sărac, mizer, cum a fost întotdeauna, și nu poate avea nici personalitate, nicio idee proprie. Întreaga istorie a poporului este o absurditate, din care, până astăzi, dumneavoastră naiba mai știe ce concluzie ați tras, numai noi am privit-o realist. E necesar ca un popor ca al nostru să nu fi avut istorie și să uite cu dezgust totalmente de ceea ce a avut sub formă de istorie. E necesar ca istorie să aibă numai clasa noastră intelectuală, pe care poporul trebuie să o slujeasca prin muncă și prin forțele sale.

Dați-ne voie, nu vă enervați și nu țipați: vorbim despre faptul că poporul trebuie să ne asculte, nu dorim să îl înrobim, oh, sigur că nu! Să nu trageți, vă rugăm, această concluzie: suntem umani, suntem europeni, ceea ce știți foarte bine. Dimpotrivă, avem intenția să instruim poporul puțin câte puțin, metodic, și să ne încununăm edificiul ridicând poporul la nivelul nostru și transformându-i naționalitatea actuală într-una nouă, care va apărea după culturalizarea lui. Iar cultivarea lui o vom începe de jos, de unde am pornit și noi, adică determinându-l să își renege și să își blesteme tot trecutul. De îndată ce-l vom învăța pe omul din popor să scrie și să citească, îl vom forța să respire aerul Europei, vom începe prin a-l seduce cu Europa, măcar cu rafinamentul modului de viață, al bunei cuviințe, costumului, băuturilor, dansurilor, într-un cuvânt, îl vom sili să se rușineze de fostele opinci și de cvasul lui, să se jeneze de cântecele lui străvechi și, cu toate că unele dintre ele sunt frumoase și pline de muzicalitate, îl vom obliga totuși să fredoneze vodeviluri ritmate, oricât v-ați supăra pentru asta.

Pe scurt, pentru a atinge acest scop benefic, prin numeroase și variate mijloace, noi vom acționa în primul rând asupra strunelor slabe ale caracterului său, așa cum ni s-a întâmplat și nouă, și atunci poporul va fi al nostru. Se va rușina de trecutul său și îl va blestema. Cine își blestemă trecutul, acela-i de acum al nostru, iată formula noastră! O vom aplica întru totul când ne vom apuca să ridicăm poporul la nivelul nostru. Și dacă poporul se va dovedi incapabil să învețe, atunci „în lături cu poporul”. Căci atunci va fi evident că poporul nostru nu este decât o masă nedemnă, barbară, care trebuie constrânsă doar să se supună. De fapt, ce-ar mai fi de făcut? Numai intelectualitatea și Europa dețin adevărul și de aceea, cu toate că avem o populație de 80 de milioane (lucru cu care se pare că vă lăudați), toate aceste milioane trebuie să servească întâi acest adevăr european, întrucât altul nu există și nu poate exista.

Iată concluzia noastră dintotdeauna, acum în toată nuditatea ei, și noi o susținem în continuare. Doar acceptându-vă punctul de vedere, nu putem să discutăm cu dumneavoastră despre lucruri ciudate cum ar fi, de pildă, la pravoslavie (dreapta credintă – n.) și pretinsa ei importanță specială. Sperăm că măcar atâta lucru nu pretindeți de la noi, mai ales acum când ultimul cuvânt al Europei și al științei europene este, în mare, ateismul iluminat și uman, iar noi nu putem să nu călcăm pe urmele Europei”.

Din «Jurnal de scriitor», de Feodor Mihailovici Dostoievski, , vol. III, Editura Polirom, 2008

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here