«Noapte de mai», de George Topîrceanu

0
134

Sărman cizmar!
Ce demon te-a ursit să stai
Pe trepiedul tău barbar,
În noaptea limpede de mai?…

O șoaptă prinde să-nfioare
Umila ta singurătate.
Prelung și rar, în depărtare
Un clopot miezul nopții bate.

Coboară vremea ca o apă
Nestăvilită-n lunga-i cale,
Și fiecare ceas îngroapă
Comoara tinereții tale.

Ca niște ritmice ciocane
Răsună pașii pe asfalt:
Sunt ghete mari „americane”
Și ghete mici cu tocul nalt…

Acum odaia-ți pare mică.
Te uiți cu silă împrejur…
Un fum subțire se ridică
Din lampa ta cu abajur…

Și iată, ca-n atâtea rânduri,
Ai devenit sentimental,
Privind cu ochii duși pe gânduri
Pantoful delicat de bal.

În căptușala-i de mătasă
Te-ndeamnă visul tău curat
Să pui o formă grațioasă
De picioruș aristocrat…

……………

O vezi la bal… așa, înaltă
Și elegantă ca o floare…
În ploaie de confetti saltă
Perechile dănțuitoare…

Și visul tău acum te-arată
Frumos ca un locotenent,
Când vii în fața ei deodată
Și-i faci ușor un compliment:

– Dansați cu mine, domnișoară?
– Mersi! răspunde ea încet…
Și-n luxul care vă-nconjoară,
O strângi la pieptul tău, discret.

Te prinde redingota bine.
Sunt mândre ghetele de lac:
Zâmbești, încrezător în tine…
Apoi, când muzicile tac,

La braț vă strecurați afară,
Prin parcul liniștit să stai
Cu ea, pe-o bancă solitară,
În noaptea tainică de mai…

Și-ți tremură deodată mâna
Când te gândești c-ai săruta,
În raza lunii, pe stăpâna
Pantofului din mâna ta.

O, mâna ta rudimentară,
Cu piele aspră, de toval!…
Acum în pieptul tău coboară
Revolta caldă, ca un val.

Alungi vedeniile triste
Din lumea celor fericiți,
Și mii de gânduri anarhiste
S-aprind în ochii tăi trudiți.

O, cum ai răscula norodul,
„Sărmana plebe care-asudă”, –
Ai da nebun cu calapodul
În rânduiala asta crudă !

Va trebui să vie-odată
Acel feeric viitor…
Și-n mintea ta înfierbântată,
Te vezi deodată orator:

Înflăcărat rostești tirade,
Pornești mulțimea după tine.
Se-nalță mii de baricade
Și cad palatele-n ruine.

Tu vezi în noapte mii de torții,
„Femei cu părul despletit”,
Prin aer trece duhul morții
Și-al răzbunării vânt cumplit!…

Dar până-atunci, la judecată,
Pe trepiedul tău barbar,
Cu fruntea-n mână rezemată
Ai adormit…
Sărman cizmar!

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here