Băncile de la noi sunt un vehicul prin care multinaţionalele scot bani din ţară!

2
281

„Băncile nu plătesc impozit la stat decât dacă doresc; în perioada 2011-2015, din 46 de bănci, 19 au plătit impozit pe profit în unii din aceşti ani, iar celelalte bănci nu au plătit niciodată nimic. Ar trebui ca instituţiile abilitate să verifice dacă nu cumva băncile împreună cu societăţile străine preiau ostil companii româneşti. Cheltuielile cu vânzarea neperformantelor sunt integral deductibile. Întrucât 95% din sistemul bancar este capital privat străin, băncile pot să stopeze finanţarea economiei româneşti”.

Băncile din ţara noastră nu plătesc impozit la stat decât dacă doresc, ele având un sistem de raportare a profitului foarte complicat, după cum ne-au spus surse oficiale, demne de încredere.
Acestea ne-au precizat că există instituţii financiare care nu au plătit impozit pe profit timp de zece ani, raportând pierdere în toată această perioadă. Băncile se folosesc de prevederile legislative speciale şi dedicate sectorului bancar ca să nu plătească impozitul pe profit, subliniază sursele citate, explicând că este vorba despre deductibilitatea nelimitată a cheltuielilor cu vânzarea de credite neperformante (NPL).
Sursele noastre ne-au exemplificat: „Să spunem că o bancă a realizat un profit de 100 de milioane de euro şi a vândut un pachet de NPL de 200 de milioane de euro. În general, banca vinde portofoliile de neperformante cu 5-7% din valoarea lor nominală, dar, potrivit unui studiu, media pe sistem este de 11%. Aşadar, la NPL vândute de 200 de milioane de euro, banca încasează 22 de milioane de euro, înregistrând o pierdere de 178 de milioane de euro. Această pierdere este integral deductibilă, conform legislaţiei în vigoare. Aşadar, respectiva instituţie încheie exerciţiul financiar cu o pierdere de 78 de milioane de euro, după ce cheltuiala cu vânzarea portofoliului de neperformante este scăzută din profit. Problema este că pierderile se reportează pe următorii ani fiscali, de la an la an, până când banca ajunge la zero, acesta fiind un fenomen ciclic.
Astfel, o bancă ce declară profit într-un an, în realitate nu plăteşte niciun impozit, pentru că profitul raportat se compensează cu pierderile din anul anterior. Este un artificiu folosit de bănci ca să nu plătească impozite la stat”.
Potrivit cifrelor existente, în perioada 2011-2015, din 46 de bănci, 19 au plătit impozit pe profit în unii din aceşti ani, iar celelalte bănci nu au plătit niciodată nimic, au conchis sursele noastre.

Surse: „Băncile vând NPL unei companii la care banca este acţionar, unui off-shore sau unei societăţi unde un fost manager al băncii are acţiuni”

Instituţiile financiare vând credite neperformante în grup (unei companii la care banca este acţionar), unui off-shore sau unei societăţi unde un fost manager al băncii respective are acţiuni, ne-au spus sursele citate, precizând: „Banca vinde către un off-shore credite de 100 de milioane de euro, la preţul de 7 milioane, gradul de recuperare fiind de 35-40%, iar offshore-ul respectiv încheie contract cu banca să încaseze în continuare toate ratele, oferindu-i un comision de 1,8%. În aceste condiţii, profitul de 28 de milioane de euro (35 de milioane recuperate minus cele 7 plătite la cumpărare) merge în alte ţări, nu rămâne la noi.

Preluări ostile, în România

În ţara noastră, se fac preluări ostile de companii, ne-au mai spus sursele oficiale, care ne-au explicat: „Vă spun un caz concret – o societate românească a luat credit de la o bancă. Creditul de 14 milioane de euro a devenit neperformant, iar banca l-a vândut, împreună cu activele garantate, pe 1 euro, unei firme străine. Aceasta din urmă s-a îndreptat către societatea românească să-şi recupereze creanţa. Ca să nu execute activele şi să bage compania în faliment şi pentru că firma nu avea disponibilităţi, compania a convertit creanţa în acţiuni, preluând un pachet de 33% din pachetul de acţiuni al societăţii româneşti, la valoarea de 2,1 milioane de lei. Aşadar, pe un euro, firma străină a preluat pachetul de control al companiei româneşti, de 2,1 milioane lei, într-un mod ostil, cumpărătorul creanţei preluând, astfel, conducerea societăţii, care era listată la bursă.
Ar trebui ca instituţiile abilitate să verifice dacă nu cumva băncile împreună cu societăţile străine preiau ostil companii româneşti. Este vorba despre o chestiune de siguranţă naţională, în care ar trebui să se implice inclusiv serviciile secrete”.

Circuit de fraudă, prin bănci

Băncile de la noi reprezintă un vehicul prin care multinaţionalele scot bani din ţară, ne-au mai spus sursele citate.
Acestea ne-au explicat: „Să spunem că avem următorul caz: o companie din străinătate are o filială în România. Societatea de la noi are nevoie de bani, dar nu ia direct de la mama sa din străinătate, pentru că, prin Serviciul de «Tranfer Pricing», diferenţa de dobândă dintre nivelul pieţei şi cea la care s-ar lua banii ar fi impozitată. În acest caz, compania străină face un depozit de, să zicem, 100.000 de euro la o bancă din ţara respectivă care are sucursală la noi. Banca mamă îi dă cei 100.000 de euro fiicei de la noi, sub formă de capital de lucru, banca de la noi îi acordă un credit companiei din ţara noastră cu acţionar străin de 100.000 de euro la o dobândă de 10% (mai mare decât este cea din piaţă, pe motivul că firma nu are cu ce să garanteze creditul). Societatea respectivă îi returnează, aşadar, 110.000 de euro băncii de la noi, dobânda de 10.000 de euro, care este o cheltuială deductibilă, fiind înregistrată ca pierdere pentru companie şi, aparent, ca profit pentru instituţia financiară. Dar banca nu plăteşte impozit pe aceşti bani, pentru că are o cheltuială de 15.000 de euro din vânzarea de neperformante şi, deci, în final, înregistrează o pierdere de 5.000 de euro. Banca din România îi dă înapoi băncii mame 110.000 de euro, cei 10.000 de euro din dobândă ieşind, astfel, din ţară fără să fie impozitaţi. Din aceştia, banca din străinătate încasează un comision pentru serviciile prestate, restul încasându-l compania străină (acţionarul firmei de la noi) ca dobândă la depozit, astfel încât ambele entităţi de acolo au profit din toată această schemă. În final, rezultă că societatea comercială şi banca de la noi ies pe minus, iar compania şi banca din cealaltă ţară ies pe plus. Acesta este un circuit de fraudă făcut cu ajutorul băncilor, prezentat la modul cât se poate de general, pentru că schemele sunt mult mai complicate, iar sumele sunt mult mai mari”.
Exemplul de mai sus a fost prezentat de OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) în planul anti-BEPS (erodarea bazei impozabile şi transferul profiturilor), după cum ne-au spus sursele citate.
În ţara noastră, 95% din sistemul bancar este capital privat străin, ceea ce înseamnă că, oricând doresc, băncile pot să stopeze finanţarea economiei româneşti, atrag atenţia sursele citate.
Acestea subliniază că, în anul 2009, „nu am avut criză; a fost o criză indusă de stoparea finanţării”: „Tăind liniile de credit, băncile au stopat investiţiile în curs de derulare, finanţarea fiind făcută din buzunarul propriu al firmelor”.
Acestea mai arată că, atâta vreme cât statul dă randamente foarte bune la dobânzi, băncile nu-şi plasează banii în economie, ci preferă să-i plaseze la stat, care are dobânzi mai bune decât cele din piaţă.

Preluare: bursa.ro / Autor: Emilia Olescu

loading...

2 COMENTARII

  1. B.N.R. nu are control real asupra lor dar se ofuscheaza cand cresc salariile bugetarilor! Cu alte cuvinte, nu o f… rolul dar o f.. grija!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here