Băncile, țeapa de zile mari

0
536

Imediat după 1989, în România, băncile au început să apară ca ciupercile după ploaie. Statul n-a avut bani să privatizeze, dar au venit imediat occidentalii, care ne-au oferit șansa dezvoltării. Hai să-i spunem așa deocamdată, dezvoltare. Occidentali și occidentali. Un fel de a zice, căci dacă luai la bani mărunți actionariatul constatai că și libanezii, iranienii și turcii sunt vestici get-beget. Apoi, după un timp, băncile au început să dea faliment, de jurai că exact pentru asta au fost create.
Căderea lor răsunătoare în picaj nu a fost studiată niciodată cu seriozitate. Era o împletire de interese colosală, despre care nimeni nu a vorbit. Iar acum, fie e prea târziu să mai deschizi un asemenea subiect, fie stânjenești niște resorturi mult prea delicate.
Erau jocuri politice mari, ale serviciilor de informații, ale marii finanțe internaționale și ale țărilor care și-au trimis deschizătorii de drumuri să facă bani în România.

Creditul cu buletinul, bun pentru fraieri

Iar când e vorba de făcut bani, lumea finanțelor nu arată ca o grădina cu begonii, chiparoase și izvorașe susurând printre pietre. Nici pomeneală de așa ceva. E o junglă perfect organizată, mascată de zâmbete protocolare. Bancherii, de o eleganță desăvârșită, de altfel, nu dau în brânci cu sentimentele. Rămân aceiași descriși de Mark Twain. Îți dau o umbrelă când afară e soare, dar, pe de altă parte, ți-o iau exact când începe ploaia. De la an la an, ofertele băncilor deveneau tot mai atrăgătoare, cu dobânzi ori mici, ori pe care, din cauza scrisului foarte mic, nu le descopereai în contract. Lipsa unei minime educații financiare și-a spus, și ea, cuvântul. Creditul numai cu buletinul, ofertă de mare senzație, a fost cea mai mare țeapă dată românilor. S-au încolonat ca la pupatul de moaște și semnau în veselie tot ce li se punea sub ochi. Consecințele au început să le simtă pe propria piele abia când băncile și-au cerut banii înapoi.

Nici 10 bani la impozitul pe profit

Cât s-au îmbogățit băncile în această perioadă? Suma nu este cu cifre, ci doar cu litere: enorm! Însă 70% din ele nu au mai dat statului român partea ce i se cuvenea. Mai concret, după cum a declarat Ionuț Mișa, ministrul Finanțelor, nu au mai plătit impozitul pe profit. Nu ăla de anul trecut, ci de cinci ani încoace. Niciun leu, nici măcar 10 bani. Care bănci? Alea care îți trimiteau portărelul la ușă să le dai banii, că se sufocau de foame. Alea care te omorau cu recuperatorii necuprinși în contracte. Alea care, fără nici cea mai mică șansă de scăpare, te executau silit scoțându-ți mobila, nevasta și copiii în stradă. Alea care, și nu o dată, au amenințat că se retrag din țară lăsându-ne în fundul gol, după ce ele și-au umflat buzunarele. Alea care, din umbră, căci bancherii sunt discreți, au turnat gaz pe foc, alături de multinaționale, în Piața Victoriei. Alea pe care cetățenii neracordați la realitate le apărau în toiul unor proteste demne de anuarul prostiei umane. Aceleași care au luat jar în gură când au aflat că Guvernul vrea să umble la impozite. Aceleași care au trimis banii la ele acasă, bani cărora – din întâmplare, desigur – li s-au pierdut urmele prin paradisuri fiscale, în cea mai mare parte. Te întrebi de ce nu mai avem noi bani? Uite, și de asta.

Preluare: Național / Autor: Valentin Boeru

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here