Nu mai avem loc de samariteni!

0
644

Stimate domnule prim-ministru,
Constatând că actualul premier al României nu poate fi câtuși de puțin păcălit de cineva, după cum au dovedit mai multe episoade, în frunte cu cel cu băncile, mi-am luat cutezanța, în virtutea celor peste trei sferturi de veac de ființare prin România, să vă aduc spre luare aminte câteva lucruri care să vă împiedice de a vă păcăli, cumva, singur.

Începeți prin a cere Institutului Național de Statistică datele economice, defalcat, pe „economia străină din România” și, respectiv, pe „economia românească din România”. Amalgamul actualelor date statistice induce în eroare, referindu-se la o entitate artificială, fără semnificație economică. Cele două componente nu prea au legături una cu alta și nu se mișcă – ba chiar deloc! – împreună. Defalcat, veți putea vedea care prosperă și care nu, ce proprietăți deține fiecare dintre ele, cât plătește impozite una și cât cealaltă statului român și, în esență, pe ce vă puteți baza și pe ce nu, în orice decizie ați lua! Veți constata lesne că mult trâmbițata creștere economică cu care se laudă „amalgamul statistic România” se obține, de fapt, doar în economia străină din România, în timp ce economia românească dă din colț în colț și, de la an la an, tot înapoi, că nu puteți avea acces minim la roadele acestei creșteri pentru că economia străină care o realizează n-o împarte cu nimeni, că, pe o cale sau alta, inclusiv și poate mai ales prin externalizarea profiturilor înainte de fiscalizare, îi trimite roadele în afară. Și este vorba de zeci de miliarde de euro anual, în timp ce dvs vă luptați să găsiți câteva sute de milioane de lei întru mărirea salariilor pentru salahori.
Dacă sunt inventariate eșecurile sau inițiativele abandonate, se constată că acestea acoperă întreg arealul de probleme de fond ale României actuale. Cu ce s-a soldat minunata creștere proiectată a salariilor, singura măsură prin care ar mai putea rămâne ceva în țară din abominabila exploatare a capitalului străin?! Din păcate, cu o scădere (și nu o creștere) a salariilor nete în sectorul privat (suprapreponderent) dacă se mută contribuțiile sociale în sarcina angajatului, mutare despre care ați spus că nu va interveni, atât timp cât veți fi dvs prim-ministru! Ce s-a ales din formidabila înlocuire a impozitului-măscărici pe profit cu un derizoriu, dar neevazional, impozit pe cifra de afaceri, unica modalitate reală prin care ar fi fost combătute evaziunea fiscală și batjocorirea României ca țară?! Nimic și iar nimic! Ce a ieșit din forțarea creșterii consumului prin „relaxările” fiscale promovate absurd de partidul dvs, toate favorizând, în ultimă instanță, capitalul străin?! O creștere economică slăvită de fraieri, din care salahorii români nu s-au ales de fapt cu mai nimic, și o scădere comparativă a încasărilor TVA la buget, care este acum folosită de „moderniștii” din Finanțe pentru introducerea unui sistem de colectare de TVA care va omorî, pur și simplu, firmele mici, adică tot pe cele românești! Economia străină și-a luat caimacul din stimulentele fiscale, urmând ca proștii să achite nota de plată, adică, statul român, atât cât mai există acesta, și capitalul privat românesc, atât cât n-a fost încă desființat!
Plecând de la premisa totalei bune intenții care a ghidat inițiativele, aceste grave eșecuri și altele asemenea n-au cum să rezulte din altceva decât din tentația, firească, dar nerealistă, de a confunda „economia din România”, care, relativ se extinde, cu economia românească, ce mereu se pipernicește. Pe măsură ce economia din România, aceea din statisticile-amalgam, crește, economia românească, aceea aparținând efectiv capitalului autohton, scade. Și, în baza acestui proces, însăși jurisdicția și posibilitățile de acțiune și intervenție ale premierului României se subțiază!
S-a depășit deja un prag. Orice încercări de a lua de la „economia din România” spre a face ceva pentru economia românească și truditorii ei se soldează cu un și mai substanțial recul.
România a pierdut posesia punctelor și pârghiilor strategice din economie, a principalelor bogății ale subsolului, a activelor industriale de impact, a băncilor și este pe cale s-o piardă și în privința ultimelor resurse lăsate de Dumnezeu românilor: pădurile și pământurile. Astfel, s-a pierdut și posesia roadelor pe care toate acestea le pot aduce, inclusiv a creșterii economice pe care exploatarea lor o poate genera. Este un mare semn de întrebare dacă se mai poate face ceva în domeniu, dar este o certitudine că nu se pot doar corecta efecte fără a se acționa asupra cauzelor, adică fără a schimba rânduielile.
Prezentarea, defalcat, a datelor statistice – aceleași date statistice, nu altele, dar descriind și nu camuflând realitățile – ar ajuta la surprinderea dimensiunii acestor realități. Urmând ca dvs, dle prim-ministru, să decideți ce ar mai fi de făcut. Și chiar dacă nu mai este nimic de făcut, măcar să aduceți aceste date la cunoștința publică, precum ați hotărât în cazul băncilor străine, care ne iau de atât de proști, încât, prin falsele pierderi raportate, se prezintă drept samariteni, și nu bănci!

Cu stimă,
Ilie Șerbănescu

1% din companiile din România au venituri mai mari decât restul de 99%

,,Raportul privind distribuţia averii mondiale, potrivit căruia 1% din populaţie deţine mai mult de jumătate din averea globală, adică e mai bogată decât restul de 99%, e replicat şi la nivelul economiei româneşti”
Aproximativ 6.500 de societăţi din România, adică doar un procent din cele aproape 640.000 de companii din ţară, generează peste 60% din cifra de afaceri cumulată la nivel naţional, se arată într-o analiză transmisă luni de CITR Group.
Astfel, deşi la nivel macroeconomic România a înregistrat, în al doilea trimestru din 2017, cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană, de 5,7%, conform datelor din Eurostat, la nivel microeconomic asistăm la o concentrare îngrijorătoare a veniturilor în jurul unui număr foarte mic de companii, potrivit studiului realizat de CITR Group privind evoluţia societăţilor de impact din România.
Rudolf  Vizental, director general al CIT Resources, trage un semnal de alarmă prin care avertizează că: „Acest dezechilibru acţionează puternic asupra modului în care 99% dintre companiile din România îşi desfăşoară activitatea; economia românească e dependentă de acest număr restrâns de societăţi mari, iar companiile mici şi mijlocii, care formează marea majoritate a companiilor din România, sunt extrem de vulnerabile. România rămâne la fel de fragilă ca în 2007-2008, iar experienţa crizei anterioare nu creează vreun confort, fiindcă nu suntem mai bine pregătiţi acum pentru eventualitatea unui recul”.
În studiul realizat de CITR Group se arată că există o tendinţă tot mai mare de concentrare spre vârf a companiilor din economia României. ,,Numărul companiilor cu impact puternic în economie a scăzut, însă generează mai mult capital, sunt mai profitabile şi folosesc mai puţini angajaţi. Cu alte cuvinte, piramida economiei româneşti este mai înaltă, vârful mai ascuţit, iar la bază pot apărea mişcări seismice capabile să distrugă întregul sistem”, a mai precizat studiul CITR Group.
Rudolf Vizental a ţinut să accentueze faptul că lipsa companiilor mari are efect direct asupra investiţiilor: „Această structură dezechilibrată este principala cauză a numărului redus de tranzacţii la nivel naţional. Deşi România reprezintă cea mai atractivă economie din Europa de Est, oportunităţiile concrete sunt de cele mai multe ori mult prea mici pentru a atrage investitori instituţionali”, explică directorul.
Studiul CITR Group mai arată că acele companii considerate ca fiind de impact au fost împărţite în finanţabile, restructurabile şi insolvabile. Numărul celor dintâi a crescut simţitor, următoarele au scăzut, iar cele insolvabile aproape că au ajuns la jumătate din câte erau.
Specialiştii CITR Group se referă în studiul lor şi la oportunităţile de salvare a afacerilor cu probleme, considerate de bănci nefinanţabile, iar de investitori – prea mici. Studiul arată că doar circa 1.500 de companii, adică societăţile sănătoase, care înregistrează active de peste zece milioane de euro, reprezintă zona de interes pentru consultanţi, investitori şi bănci.
„În aceste condiţii, avem cel puţin 18.500 de companii cu active mai mari de un milion de euro considerate neatractive, nu avem servicii suficient de specializate în aceste zone. Investitorii nu se aventurează sub pragurile lor, iar băncile le consideră nefinanţabile; ele au produse debt to equity, un reţetar, dar o restructurare se aplică de la caz la caz, fiecare companie are nevoi diferite. Într-un context economic în care băncile preferă să-şi vândă portofoliile de credite neperformante, nu văd perspective pentru dezvoltarea acestui mecanism. Chiar dacă nivelul acestora în România a ajuns la cel mai mic nivel din ultimii 8 ani, în realitate aceste credite nu au dispărut, ci doar s-au transferat de la un proprietar la altul, iar situaţia companiilor a rămas la fel de dificilă”, explică oficialul CITR Group, Rudolf Vizental.
„În acest context, reechilibrarea economiei româneşti are nevoie urgentă de măsuri de sprijinire a acestor afaceri în dificultate, ignorate de principalii finanţatori, izolate de mediul de business şi stigmatizate de cel social, de teama efectului de domino al unui potenţial eşec. Acestea în contextul în care economia autohtonă nu are capacitatea să genereze suficienţi antreprenori încât să suplinească lipsa dispariţiei celor care eşuează”, au ţinut să argumenteze specialiştii CITR Group în raportul realizat.
Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here