Trăim în țara în care nu mai vrem nimic

1
1024

Parlamentari votEste o lehamite cumplită în România. Toată lumea speră și nu știe la ce. Unii visează la mai bine, dar fructele astea nu s-au făcut. Recolta a fost proastă. Dacă întrebi oamenii ce înseamnă mai bine, rar găsești vreunul care să știe să răspundă clar. Sondajele dau răspunsuri în raport de cine le-a comandat. Nu poate fi rău dacă trebuie să iasă bine. Românii nu pot fi supărați, dacă trebuie să iasă veseli de parcă ar merge la horă de trei ori pe săptămână.

Nici Iohannis nu știe că este președinte peste o țară de triști. Astfel de sondaje nu se comandă de la Cotroceni și, oricum, ar fi zdravăn rotunjite cifrele, încât să rezulte că ne e bine de nu mai putem.
Nu mai fumați pe stomacul gol!
Ne bucurăm că suntem în UE, spun procentele. Nu știu cum se ajunge la socotelile astea, căci dacă întrebi lumea pe stradă auzi altceva. Cine știe pe ce stradă au mers cei care se ocupă de sondaje. Apoi, afli că a mai scăzut încrederea în aceeași UE, dar nu chiar foarte mult, și diferențele se regăsesc la cei care nu spun nici da, nici nu. Poate că ar răspunde mai limpede dacă nu s-ar grăbi la muncă sau să-și ia copilul de la școală. Parlamentul European vrea să știe, însă, dacă ne simțim bine. Nu pe un segment anume, ci așa, în general. Dacă îl mai iubim, dacă mai vrem ceva, dacă mai avem nevoie de ceva, ca să știe și el cum își reglează politicile. La dorințele lor de a ne fi bine cu orice preț, deci inclusiv bine cu de-a sila, nu există decât un singur răspuns. Orice stăpân știe că un sclav fără acoperiș deasupra capului, flămând și îndatorat veșnic stăpânului, nu poate produce mai mult decât unul sănătos, mulțumit și sătul. Parlamentul ăsta, chiar dacă află adevărul, tot nu se va descurca. Va face, cel mult, slalom printre cifre și interese, și ne va mai impune niște legi la care este inutil să te mai enervezi: fumatul pe stomacul gol e dăunător sănătății. Că ești cu burta goală, nu!

La umbra lui ce-o fi, o fi

Privind în țară, nu prea îți vine să te bucuri. Ne-am obișnuit cu anormalul cotidian încât ne mirăm numai dacă în ianuarie ar înflori magnoliile și s-ar coace căpșunile de câmp. Scandalurile politice nu ne mai miră când apar, ci numai când nu sunt. Replicile pretins intelectuale din Parlament, alese din profunzimea prostiei, ne-au obișnuit existența precum spălatul pe dinți. Promisiunile făcute de partide, rămase în faza de vorbe, nu ne mai atrag atenția. Ne-am obișnuit atât de mult cu asta încât nici nu mai vrem să auzim de ele. La ce bun să ne agităm degeaba? Că unul sau altul se dovedesc peste noapte a fi avut un trecut cu trese pe umăr face parte, iar, din aceeași obișnuință. Poate să mai ieșim din amorțeală doar când aflăm că partidul X e curat și în arhivele SRI, și la declarația de avere. Și cred că nici atunci pe deplin, căci minciuna are picioare mai lungi decât adevărul. Ne mai interesează când aflăm că România e terfelită de năimiți ai unora și altora? Nu. Ne protejăm la adăpostul lui dă-i în mă-sa de nenorociți! Și cam atât. Cei care iau atitudine sunt priviți strâmb, lașii și trădătorii sunt peste ei, iar puținilor rămași să pună lucrurile la punct li se închide gura. Poate nu azi, dar mai e timp și pentru asta. Lehamitea a devenit stăpână. Nici cei care mai voiau ceva ieri, acum nu mai vor nimic. Am ajuns să dormim la umbra lui ce-o fi, o fi.

Preluare: national.ro / Autor: Valentin Boeru

loading...

1 COMENTARIU

  1. Da ! Vorbim doar mult si fara rost din moment ce nu avem un rezultat palpabil la vedere.La un moment dat ajungi sa crezi ca degeaba traiesti in tara asta.Tu traiesti intr-un fel si vezi ca traieste si ea exact aiurea ,de-ti vine sa pleci incotro vezi cu ochii ,pentru ca ea sigur nu-ti mai apartine si tie,fiul ei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here