Viitorul postmodernilor va fi asigurat de imigrația premodernilor!

1
786

În Japonia, premierul Shinzo Abe – care a fost recent reales în funcția de prim ministru, blocul conservator pe care îl conduce câștigând alegerile legislative din 22 octombrie – nu folosește termenul „imigrație”; urmându-i exemplul, niciunul din membri guvernului sau nu o face! Și asta pentru că, în Japonia, imigrația este înlocuită de „politica internațională în domeniul resurselor umane”! Politică socotită de guvernul japonez drept pozitivă și utilă, pe când imigrația, adică importul de străini, se situează exact la extrema cealaltă – ea fiind considerată în Japonia, cu toate presiunile ONU, un factor disturbător al vieții sociale și, prin urmare, respinsă.
Și cine nu e de acord cu opinia japonezilor, că imigrația este „un factor disturbător al vieții sociale”, nu are decât să observe ce se întâmplă în Europa, unde sloganul imigraționist „Jos Frontierele!” a ținut și încă ține loc de strategie „în domeniul resurselor umane”.
Ca efect al pe cât de originalei pe atât de singularei sale politici, Japonia nu contează la capitolul atentate teroriste, domeniu în care Siria, Nigeria, Somalia, Franța sau Marea Britanie excelează, și nici nu face concurență Lesotho, Suediei, Germaniei sau Africii de Sud în clasamentul mondial al violurilor raportate. Doar două exemple, mai sunt și altele.
Ferm convins că nu le poate asigura imigranților economici proveniți din triburile și clanurile Africii și Asiei, condițiile umane de viață menite să nu le prejudicieze în vreun fel demnitatea personală, Japonia fiind o țară mică și suprapopulată, guvernul japonez a respins în 2016, 8.165 din cele 8.193 de cereri de azil, iar în primul trimestru al lui 2017, din 8.561 de cereri a aprobat 3!
Recent, ministrul Justiției, doamna Yoko Kamikawa, a plusat, anunțând că dreptul solicitanților de azil de a lucra, până când cererea de azil le este analizată, va fi revocat. Japonezii nu-și pun problema unei eventuale crize a forței de muncă, mai mult sau mai puțin calificată, în anumite sectoare, iar dacă ea va apare va fi rezolvată, zic japonezii, prin utilizarea roboților. În Japonia s-a constatat că roboții nu reprezintă un factor de risc pentru siguranța cetățenilor și nici nu constituie un element disturbător al vieții sociale.
Cât despre cercetători, specialiști și personalul cu înaltă calificare în domenii diverse, ei vor fi în continuare atrași în Japonia cu ajutorul „politicii resurselor umane”, la fel de ușor cum au fost racolați în Europa cu sprijinul imigrației. Numai că, în cazul Japoniei, cercetătorii și specialiștii nu vor fi analfabeți! Poate și pentru că în țara de la soare răsare în locul termenului „imigrație”, este folosită sintagma „politica internațională în domeniul resurselor umane”.
În Canada, condusă de guvernul socialist al premierului Justin Trudeau, există nu numai imigrație, ci și un minister care se ocupă de promovarea ei. Ministrul Imigrației este Ahmed Hussen, un fost refugiat somalez. Logic: cine altul ar fi putut conduce mai bine ca el ministerul Imigrației? Ahmed Hussen a anunțat că guvernul intenționează să rezolve problema unui presupus deficit al forței de muncă în economia canadiană, cât și sustenabilitatea în timp a sistemului de pensii, prin creșterea masivă a numărului de imigranți. Clasic!
Când e vorba să susțină rolul benefic al imigrației, stânga se dovedește nu numai consecventă în idei, dar și stereotipă în argumentație. Prin urmare, guvernul Trudeau nu și-ar merita numele de socialist dacă n-ar crede cu tărie, în ciuda tuturor dovezilor prezentate de realitate, că imigranții proveniți din țările premoderne, ale Africii și Asiei, pot impulsiona pozitiv economia unei țări postmoderne, asta nu doar parazitându-i la maxim sistemul de ajutoare sociale, dar și demonstrând că aceasta nu poate supraviețui fără vânzători ambulanți, șoferi de taxi, spălători de mașini și dealeri de droguri.
Din acestă cauză, dacă în 2016 guvernul canadian hotărâse să permită intrarea în țară, până în 2020, a circa 1 milion de imigranți, în 2017 a ridicat plafonul la 2 milioane! „Ca răspuns la cererea intreprinderilor canadiene și pentru a rezolva problema forței de muncă, care va susține creșterea economică… Aceasta ne va ajuta mult în anii următori atât în ceea ce privește încetinirea creșterii economice, dar și a îmbătrânirii populației și a lipsei de forță de muncă” – a spus Ahmed Hussen.
Ca răspuns la cererea intreprinderilor germane, Angel Merkel a permis intrarea în Germania a 1,5 milioane de afgani, sirieni, irakieni, somalezi șamd. Doar 34.000 și-au găsit un loc de muncă stabil. În industria germană constructoare de mașini, căreia Merkel i-a dat ordin să-i angajeze, locurile sunt ocupate de personal cu înaltă calificare și …roboți!
„Această creștere a plafonului imigrațional va permite, de asemenea, rezolvarea numeroaselor cereri de reîntregire a familiei. Accesul la naționalitatea canadiană, acordat unui număr din ce în ce mai mare de rezidenți în următorii ani, va permite ca proporția canadienilor născuți în străinătate să continue să crească” – a mai adăugat ministrul canadian al Imigrației.
Așadar, ideologia a stabilit că există o legătură între proporția canadienilor născuți în străinătate și economie: cu cât prima este mai mare, cu atât cea de-a doua o duce mai bine!
Japonia conservatorului Shinzo Abe și Canada clanului socialist Trudeau – două viziuni total diferite.
Una, a unei societăți informaționale conservatoare – realistă, pragmatică, neideologizată – care refuză să-și imagineze că viitorul îi va fi asigurat de sosirea masivă, în interiorul ei, a membrilor unor societăți rurale semiindustrializate, polarizate social și politic în clanuri și triburi. Cea de a doua, a unei societăți informaționale, virusată ideologic de utopia liberalismului umanist multicultural, care-și închipuie că prin experimente sociale va reuși să-i determine pe membri clanurilor și triburilor menționate să nu se enclavizeze, imediat după sosire, în societățile paralele deja create de cei sosiți înaintea lor, ci să-și caute, mânați de o arzătoare dorință de a se integra într-o societate pe care o urăsc visceral, joburi într-o economie informatizată, bazată pe servicii care presupun, obligatoriu, nu munca fizică brută, pe care oricum o resping cu dispreț, ci munca intelectuală ce necesită descifrarea, înțelegerea și utilizarea unei largi game de simboluri.
Sunt convins că nu prima viziune, cea a Japoniei conservatoare, se va dovedi falimentară și sinucigașă.
Autor: Bogdan Calehari

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

  1. Citeam un comentariu pe un site politically correct, al unui traitor in Canada: nimeni nu spune nimic – unii ca nu inteleg ce se intampla, altii ca n-au curaj. Si toti se multumesc cu faptul ca (inca!) traiesc bine! Parca e mai bine la noi…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here