A murit un rege! De Ziua Anticomuniştilor (10 Decembrie) s-a stins din viață eroul Ioan Roșca. „Am băgat și pușcării, și lagăre!”

Ioan Roșca din Mândra, 86 de ani, unul dintre ultimii luptători anticomuniști din Munții Făgăraș, a trecut la cele veșnice duminică, 1o decembrie 2017, după slujbă. Fost membru al «Frăției de Cruce de la Radu Negru», Roșca a sprijinit luptătorii care au rezistat eroic atacurilor Securității, vreme de aproape 12 ani. „M-au luat înainte de examenul de Bacalaureat” …A ajuns în închisorile Gherla, în Deltă, la Periprava. N-a fost breaking news, iar înmormântarea sa s-a petrecut în liniște și demnitate, cum și-a petrecut viața…

Ioan Roșca s-a născut la 1 octombrie 1931, ca și ex-Regele Mihai, doar că 10 ani mai târziu. Numai că era fiul plugarilor Nicolae și Elena Roăca din comuna Râușor, Făgăraș. Din satul natal ajunge la Făgăraș pentru a urma Liceul «Radu Negru», unde este recrutat de elevul Ioan Pică pentru Frăția de Cruce din liceu. Tinerii erau educați și se autoeducau în spirit național și creștin, iar ședințele le țineau noaptea într-un loc ferit de ochii lumi din afara orașului. La 16 ani, în 1947, pe când ex-Majestatea sa petrecea la nunta viitoarei regine Elizabeta a II-a a Marii Britanii, după ce se întreținuse cordial cu șefii armatei de ocupație, Ioan Roșca trăgea manifeste anticomuniste la șapirograf și le împărțea. Frăția sa în sprijinea pe partizanii fugari din munți, între care și Ion Gavrilă Ogoranu, prin recrutarea de membri și realizarea unor legături necesare aprovizionării cu armament sau alimente. Securitatea era însă pe urmele tinerilor.
De altfel, pe băncile aceluiași liceu stătuse și Ion Gavrilă Ogoranu, leganda vie, unul dintre cei mai mari luptători antocomuniști ai noștri. Roșca știa de el și de tovarășii lui și de rezistența grupului «Negoiul». În anul în care Mihai părăsea România, Roșca a cerut să poată urca la partizani, cu mâncare. A început să meargă la ei, să le care cele de trebuință oamenilor care, vreme de aproape 12 ani (1946-1958), aveau să lupte contra comuniștilor și contra Securității.
Dormea în dulapuri cu fund dublu, viața sa se consuma numai noaptea… L-au aflat. „M-au luat cu puţin înainte de examenul de Bacalaureat. Se întâmpla pe 23 aprilie 1951. Stăteam în gazdă la Făgăraş şi mă aşteptam să vină Securitatea după mine. Se făceau arestări, dar credeam că scap. Cu o zi înainte trebuia să merg la un coleg în Beclean, dar nu am mai plecat. Am adormit seara, iar la 4 dimineaţa am auzit forfotă mare la uşă. În momentul acela am visat-o pe mama, care era foarte veselă, cum n-am mai văzut-o niciodată. Cei care au venit au căutat prin cărţile mele. Au găsit o scrisoare către partizani. Culmea, printre ei era şi un văr de-al doilea. Mi-a spus: „Îmbracă-te să nu mori pe acolo”. M-au dus la Miliţie la Făgăraş, de aici la Sibiu, mereu legat la ochi”, spune Ioan Rășca într-o mărturisire pentru «Bună Ziua Făgăraș», obținută de reporterul Alexandru Socaciu în 2014.
A fost condamnat pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale”. I-au dat 12 ani. Exact când ex-Majestatea Sa, în care crezuse enorm, lua calea Statelor Unite. L-au dus la Sibiu, la Jilava, la Gherla, la Aiud. Dar n-a fost de ajuns: l-au transferat apoi în lagărele din Deltă. L-au bătut la Noua Culme, l-au bătut la Grindu, l-au bătut la Periprava… I-au mai dat patru ani în plus, fără motiv legal. Doar pentru că a refuzat să colaboreze cu regimul bolşevic, pedeapsa i-a fost prelungită, abuziv, cu patru ani.
Tinerețea și-a petrecut-o în închisoare. La expirarea pedepsei, în 21 aprilie 1959, este dus Jilava în vederea eliberării. Nu urmează însă punerea în libertate ci, un supliment de condamnare administrativă venită din partea Ministerului de Interne. Suplimentul era de 48 de luni. Deținutul Ioan Roșca intră în „gestiunea” formațiunii 967 Constanța. Va executa condamnarea administrativă în lagărele Culme și Periprava.
În 21 aprilie 1963 va fi eliberat fixându-i-se domiciliu obligatoriu în comuna natală Râușor. După 1964 se va căsători cu domnișoara Silvia Sima (rudă îndepărtată a Comandantului Mișcării Legionare Horia Sima) și împreună vor locui în comuna Mândra/Făgăraș.
Când a ieșit, nu mai era om. Dar a continuat să lupte. Mai ales împotriva uitării. Nimeni nu și-l mai amintea. Abia prin 2012, un grup de elevi de la Colegiul Național «Radu Negru» au demarat un proiect prin care aduceau un omagiul luptătorilor anticomuniști. I-au dat și lui Ioan Roșca o diplomă. Prea puțin și prea târziu…
S-a stins duminică, 10 decembrie 2017, cu puțin după slujbă. O alta se ținea la Lausanne, televizată de toate posturile. Plecarea sa însă nu a fost breaking news. Făgărașul nu s-a pus în doliu, țara n-a oprit serbările de Moș Crăciun de la grădinițe. Doar un ziar local și, de aici, unul central, au dat câte o mică știre. În rest, doar „naționaliștii, extremiștii, tradiționaliștii” și alte tipuri de „dezaxați” și-au mai amintit de el și l-au cinstit. Cei cu pretenții de la ei îl cinstesc pe cel pe care îl numesc „rege”, deși nu era rege, și deși România nu este monarhie. Nu mai este loc de logică și discernământ când trebuie să pari că ai eticheta cea mai strălucitoare.
„Îmi punea un prosop sau o bucată de cârpă udă la picioare și mă bătea atâta…! Trebuia să mă sui pe pătura aia și să joc pe ea și altele”
„La Gherla, era morga, o baracă, cu nisip pe jos; care murea, îi trântea acolo, în pielea goală, umblau şobolanii peste ei. Până nu ne-au pus obloanele, vedeam cimitirul vizavi de puşcărie, vedeam cum îi lua pe morţi, cei de drept comun, şi îi ducea pe pătură. Şi săpau groapa şi de multe ori era apă, şi îl aruncau pe mort, şi ei fugeau, că îi stropea apa. În pielea goală, fără coşciug, fără nimic. Asta era tot”
„La stuf, într-o dimineaţă, ne-a încolonat pe toţi să ne ducă să vedem că unul a vrut să evadeze şi l-au împuşcat. Ne ducea în fiecare dimineaţă, l-au ţinut câteva zile, ca să îl vedem noi, cu şobolanii peste el, îi mâncaseră ochi, nas, acolo l-au ţinut”
„Ne rugam. Nu mai dădeam doi bani pe viaţă. Mă gândeam doar la mama şi la tata. Exista perspectiva asta, că n-o să mai fii liber niciodată, c-o să te întorci înapoi. Şi acum visez noaptea. Visez toaca de la Gherla, că te scula dimineaţa, şi acum sar din pat sau visez că mă arestează din nou, şi zic că n-am făcut nimic, de ce m-au arestat?” – Ioan Roșca

Adaptare după: a1.ro, bunaziuafagaras.ro, marturisitorii.ro

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

  1. Altul pentru colaborarea cu iudeo-bolsevicii a fost recompensat si a avut parte de o inmormantare cu onoruri militare dar si de doliu national !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.