„Nu mai am pe nimeni, aș vrea să mor”

7
4574

„Sunt așa de singur. Rar vine cineva să mă vadă. Vecina îmi aduce mâncare că eu nu mai văd bine și abia am grijă să fac foc în sobă (….) nu mai am pe nimeni, aș vrea să mor”
În comuna Logrești, județul Gorj ne-a întâmpinat cu ochii în lacrimi domnul Constantin Olaru, veteran de război, în vârstă de 101 ani.
Dintre toți veteranii vizitați, Constantin Olaru a avut o soartă foarte grea și rea.
Războiul însă, nu i-a adus numai zile grele, ci și o frumoasă poveste de dragoste cu o tânără pe care a întâlnit-o în timpul războiului. Au fost căsătoriți 50 de ani.
Prima vizită la domnul Olaru a fost în martie 2017. Atunci veteranul ne-a spus povestea lui tristă. Văzând condițiile în care locuiește, am crezut că are nevoi materiale foarte mari, însă nevoia lui cea mai mare e de camaraderie. Suferă de singurătate. Se simte al nimănui, singur pe lume.
În luna octombrie, perioada în care toți românii sărbătoresc Ziua recoltei, am reușit cu ajutorul unor oameni generoși să cumpărăm alimente: cartofi, ceapă, fasole, orez, ulei, făină, zacuscă, dulceață, murături, astfel încât să mai reducem din grijile acestui bunic singur.
Mulțumim tuturor celor care au dăruit, în mod special colegilor din cadrul Direcției calitatea vieții personalului și oamenilor deosebiți din satul Fărășești, jud. Timiș.
Nici un gest de bunătate, indiferent cât e el de mic, nu e în zadar.
Unul dintre cele mai scumpe și mai frumoase daruri pe care îl poți oferi cuiva este TIMPUL tău. Vă spunem povestea lui de viață:
„Am lucrat si eu aici în sat, dar de un an de zile nu pot să fac nimic, nu mai văd bine. Pe soția mea o chema Maria si am fost căsătoriti 50 de ani.
Am făcut armata la Regimentul 5 Vânători din Timișoara. În 1939, m-au încorporat și m-au liberat 1946. La război, am plecat cu regimentul în munții Aradului, pentru a lupta împotriva ungurilor, care voiau să își ia județele. Eram pregătiți în tranșee împotriva ungurilor.
Într-o noapte am primit ordin să lăsăm granițele sa mergem în Rusia, pentru că Rusia a luat Basarabia. Într-o noapte am plecat vreo câțiva soldați, dar eu am căzut pe munte în jos. Norocul a fost că nu a căzut vreo piatră. Atunci “am dat-o răului pe mama că m-a născut”, că am ajuns așa.
Ne-au luat și ne-au dus la infirmerie gata să plecăm la război, pe urmă am primit ordin de la domnul maior, comandantul meu, să mă trimită la birou. Aici ofițerul de serviciu a spus că voi fi dat la Corpul 1 Armată la un domn colonel Ion Dăncilă. Acolo maiorul a spus că ei pleacă pe front și că eu sa mă duc să iau în primire tot.
Mie îmi părea rău să mă despart de colegii mei, dar a trebui să execut ordinul. M-am dus la unitate și m-au lăsat liber. A venit un domn major și m-a văzut necăjit în curte și mi-a spus să plec unde m-au trimis. Eram în județul Arad, în comuna Conop, și eu trebuia să merg la Regimentul 90 Infanterie, Corpul 1 Armată, la Sibiu. Atunci am plecat la gară și am urcat în tren din mers, m-am dus în Sibiu și m-am prezentat la Regimentul 90 și am ajuns la ofițerul de serviciu, care m-a trimis la domnul colonel cu un sergent eu având funcția de ordonanță.
Sergentul mergea pe bicicletă, iar eu pe jos, mă uitam pe drum să mă orientez, el m-a prezentat și a plecat. Am intrat la domnul colonel, m-am prezentat și i-am spus cine m-a trimis și că provin din Oltenia.
Colonelul considera că oltenii sunt hoți, i-am spus că neamul meu nu este. M-a trimis la unitate să-mi dea mâncare, și, deși nu știam cum sa mă întorc, m-am descurcat. Pe urmă am plecat la domnul colonel acasă cum zisese.
Când făceam curățenie mă verifica dacă sunt hoț aruncând monede în cameră și inspecta după ce terminam curățenia să vadă dacă le-am luat. Eu le luam și le puneam pe masă după ce le găseam sub pat sau prin cameră.
Eram ordonanța lui, el avea un băiat în București, Marius, și altul la Regimentul 7 Greu, Ștefan îl chema.
Într-o zi, când a avut musafiri, a venit și băiatul de la București. Eu de când eram acasă la mine în sat am visat o fată, pe care nu o cunoșteam, și uite așa, am ajuns în Sibiu, si m-am întâlnit cu fata din vis.
Când am plecat la gară să îi duc ceva băiatului domnului colonel, am vorbit cu fata aceea. Lucra la un hotel împreună cu mătușa sa, pe care o ajuta la curățenie si bucătărie.
Mai târziu pe fata am luat-o de nevastă.
Eu împreună cu domnul colonel am fost în război, până în Rusia, el era în comandament și conducea trupele, luptele. Când au venit rușii în România a trebuit să ne întoarcem împreună la Sibiu.
Fata nu mai era, deoarece rușii luaseră acel hotel și ea a trebuit să meargă acasă.
După terminarea războiului am hotărât să mă duc la ea acasă la Balomir. Am ajuns și am mers de-a lungul căii ferate întrebând unde este Nicolae Cioran. O doamnă mi-a arătat că acolo unde este lumina, la capul satului Balomir, să mai întreb acolo. Am trecut peste multe poduri și îmi era frică să nu mă calce trenul.
Nu a vrut să-mi dea pe fiica sa la început, dar până la urmă am ajuns să mă căsătoresc cu fata pe care o visasem.
Tatăl meu a fost de acord cu căsătoria. După un timp mi-a reproșat că am luat-o fără avere, fără pământ și i-am spus să mă lase în pace că mă voi descurca eu lucrând pe pământurile altora.
Au murit și părinții mei și locul unde am avut casa a luat-o la vale, au avut loc alunecări de teren.
Iată-mă aici, pe un teren al altuia, și pentru început mi-am făcut o colibă ajutându-mă un meseriaș de 75 de ani. Eu am avut de gând să îmi fac o altă casă mai în față, dar din păcate nu am mai reușit.
Sunt așa de singur. Rar vine cineva să mă vadă. Vecina îmi aduce mâncare că eu nu mai văd bine și abia am grijă să fac foc în sobă. Uneori preotul vine la mine cu o pâine și mai vorbim. Dar nu mai am pe nimeni, aș vrea să mor. Am avut trei copii și doi au murit în anul 2016. Ion, băiatul care mi-a rămas, e bolnav în scaun cu rotile și stă la Sibiu.
Tatăl meu a fost și el pe front în 1916, el a făcut 9 ani de armată.
Pe mine și pe mama m-a lăsat acasă, iar când s-a întors din război eu nu îl mai cunoșteam si am început să plâng.

Preluare: Veteranii Armatei României

Loading...
loading...

7 COMENTARII

  1. Doamne, cum ne batem joc de toți ce-au fost EROI și au făcut ceva pentru țara asta! Suntem mai mult decât nepăsători! Credem că totul ni se cuvine noua!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here