„Silviu Brucan a plănuit din apartamentul meu Lovitura de stat din ’89!”

Revoluția din 1989 a fost de fapt o lovitură de stat, afirmă academicianul Eugen Mihăescu, care dezvăluie, pentru Evenimentul zilei, că „la sfârșitul verii 88, Silviu Brucan a locuit în apartamentul meu de la New York”.

„De acolo a vorbit cu Moscova, Londra și Washington”. Despre Ion Iliescu spune că era „extraordinar” în epoca dinaintea căderii lui Ceauşescu, după care setea de putere l-a transformat într-un fel de „mafiot care conduce clanul”.

– Cum priviți – cu experiența de viață de acum – Revoluţia din decembrie 1989?

– Nu a fost o Revoluție, ci o lovitură de stat și știu asta pentru că, la sfârșitul verii ’88, Silviu Brucan a locuit în apartamentul meu de la New York. De acolo a vorbit cu Moscova, Londra și Washington. Am fost și eu absorbit, tangențial, de evenimentele preparatorii. „Scrisoarea celor șase” s-a scris în apartamentul meu. Ce s-a văzut la Televiziunea Română „Liberă” a fost o mișcare de figuranți, la propriu, regizată de Sergiu Nicolaescu avându-l ca asistent pe Ion Caramitru, cel care a ordonat „Foc!” asupra Bibliotecii Centrale Universitare.

– De ce politică şi de ce Ion Iliescu?

– Aveam încredere în el. Am crezut că este singurul care poate să facă tranziţia. Nu am crezut că se agaţă de putere, că vrea să rămână. Și mai credeam atunci – şi aici este greşeala mea – că nu era un comunist cu cap pătrat, cum erau toţi ceilalți.

– Mai exact, ce îi reproșați lui Ion Iliescu?

– Trebuia să facă numai tranziţia şi să nu se agaţe de putere.

– Era prea însetat de putere?

– Când cineva e dublură timp 25 de ani şi nu apucă să cânte «Rigoletto», în momentul când moare solistul şi cântă el… nu se mai opreşte din cântat. A stat prea mult nevorbit şi necântat.

– Cum l-aţi caracteriza pe Ion Iliescu?

– Un om care era extraordinar în epoca dinaintea căderii lui Ceauşescu şi care după aia s-a schimbat. Puterea, în loc să-l echilibreze, l-a dezechilibrat, l-a apucat o ameţeală. Era uşor influenţabil. Credea pe ultimul venit.

– Ați spus că la Cotroceni a fost un coşmar. De ce?

– Aveam parte de o atmosferă strict fanariotă. Veneam pornit să fac un lucru şi mă înglodam în hârtii. Agenda era diferită de ce credeam eu că o să fie. România se cufunda în sărăcie şi mizerie şi unii se îmbogăţeau. Iliescu nu dorea să acumuleze nu ştiu ce averi, dar le-a permis celor din jur s-o facă. Spunea că un sărac cu un sărac nu fac un bogat şi trebuie să creăm capitalul românesc. A închis ochii și i-a lăsat pe unii să fure, să adune averi… ca un mafiot care conduce clanul.

– I-a lăsat în pace, iar ei l-au lăsat la putere?

– Cam așa ceva. Iliescu a considerat că trebuie să permită să apară această clasă a bogaţilor şi a capitalului românesc, care nu a făcut apoi nimic pentru ţară. Cei care au prosperat sub Iliescu, şi ulterior sub Băsescu, nu s-au gândit decât la ei, decât cum să se perpetueze la putere, vânzându-se – la fel cum se vindeau boierii pe vremea fanarioţilor – celor care credeau ei că decid pentru România, adică UE, americanilor şi mai puţin ruşilor.

„Nu există libertate. În România atunci când aveam un proiect mi se spunea că nu am voie să fac aia şi ailaltă. Când am ajuns în America a fost simplu. Mi s-a spus: „Ai voie să faci numai asta!” Andrei  Koncealivski rezumă perfect diferenţa dintre sistemul comunist şi cel capitalist. Ai o libertate dacă eşti prieten cu gardianu-şef, de exemplu, dacă faci ce vor ei, fie că asta se întâmplă în comunism sau în ceea ce se  spunea fals lumea liberă” – Eugen Mihăescu

Loading...
loading...

4 COMENTARII

  1. Multumesc de articol. Era una din piesele care imi lipseau din puzzel. Nu stiam ca rolul lui Iliescu era unul intermediar.. Acum se leaga mai multe.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.