„Supercoloniala” bate filmul

0
123

Romania bani„Supercoloniala” este supercâștigătoarea după reușita deplină a cacealmalei fiscale tip Dragnea – Tudose, organizată pentru aservirea dizgrațioasă a țării stăpânului ei străin și care a inclus la loc de frunte diversiunea cu înlocuirea (propusă pentru a fi retrasă) a impozitului-mascaradă pe profit pentru multinaționale cu un impozit derizoriu, dar de neevazionat, pe cifra de afaceri, precum și transferul integral al contribuțiilor sociale în cârca angajatului (lucru inexistent pe undeva prin Europa). Să identificăm măcar sumar „supercoloniala”: extracție de substanță economică din colonia România, fără vreo activitate sau cu o activitate fictivă ori paravan în România! Și nu este doar vreo excepție sau vreun caz rătăcit!

Beneficiind de „reglementări” europene, probabil deliberat sau anume ticluite, se strâng în România, aparent fără sens, sume acoperite cu acte care să demonstreze că reprezintă profituri deja impozitate prin alte țări ale UE și deci exceptate de la orice altă impozitare. Firma strângătoare nu are salariați, ca atare, nu plătește niciun fel de impozite pe muncă sau contribuții sociale, adică acele dări care sunt procentual mari în România; în schimb, poate face orice manevre cu banii, plătind eventual dările pe capital, care sunt derizorii în România! Sau alt tip de cazuri: se vine cu un laptop, se câștigă legal o licitație dintr-o achiziție publică, avându-se la spate istoricul unei firme de reputație dintr-o țară occidentală, apoi se procedează la o subcontractare și, de pe laptop, se urmărește execuția lucrărilor, fără a se angaja vreun salariat. La fel, se evită plata impozitelor pe muncă și a contribuțiilor sociale și se achită eventual impozitul pe profit. Care este oricum derizoriu! Deși, mai degrabă, la unison cu fârtații întru colonialism, mai mult nu se achită acest impozit, externalizându-se cea mai mare parte din profit înainte de fiscalizare, dacă nu cumva se declară la Fisc pierdere! Nu există niciun fel de pericol, deoarece, pentru Fiscul din România, firma străină este bibelou de porțelan. Ziarul Financiar menționa cazul firmei austriece Swietelsky, cu o cifră de afaceri de peste 162 milioane lei, deși nu are niciun angajat, care a construit cea mai lungă linie de tramvai din Cluj-Napoca și tronsoane de cale ferată în zonele Vințu de Sus – Simeria și Curtici – Arad.
Să nu confundăm sau să punem cumva pe același plan firma străină fără salariați cu puzderia de microfirme românești fără salariați (vreo 300.000 la număr), care n-au angajați pentru că abia își trag sufletul să-l țină în viață pe bietul lor „antreprenor”.
Nu este greu de dibuit de ce există o anume înghesuială de prin țări vestice în căutarea formulei „supercoloniale” prin România, deși cheia exploatării coloniale este în România tocmai folosirea salariilor mici, și nu evitarea acestora! Fără îndoială, salariul colonial – deci utilizarea forței de muncă locale la costurile ei derizorii – este instrumentul fundamental al exploatării coloniale a României. De aceea, capitalul vestic – devenit noul proprietar al României – are ca preocupare prioritară menținerea pe rol a salariilor mici, blocarea oricărei inițiative de mărire a acestora, ținerea în priză a trădătorilor de neam și țară spre a-i determina să nu facă vreo manevră greșită, ba chiar să bată toba păstrării salariilor mici ca o condiție a stabilității financiare și atractivității pentru investițiile străine.
Explicația „supercolonialei” se află în sistemul fiscal din România, de asemenea vizat de capitalul străin să rămână în parametrii exploatării coloniale. Fiscalitatea din România nu numai că nu combate, dar şi contribuie la prelungirea şi promovarea actualei împărţiri odioase a PIB-ului între muncă şi capital (doar 30% munca și vreo 55% capitalul, adică exact invers decât în țările de prin Occidentul mântuitor)! Ca să-şi facă rost de minime fonduri, fiscalitatea din România suprataxează tocmai componenta minoritară, adică munca. Și o face, inclusiv după „revoluția fiscală” PSD (47%, față de 16%), într-o proporţie de trei ori mai mare decât în cazul capitalului, care este subtaxat. Cei care nu înţeleg cum stă de fapt treaba sau jalnicii menestreli ai capitalului străin o ţin cu participarea însemnată a acestuia din urmă la bugetul statului român, fără a preciza – din neînţelegere sau deliberat – că respectiva participare vine din impozitarea muncii (adică a părţii din valoarea adăugată ce revine forţei de muncă), şi nu din impozitarea profitului (adică a părţii din valoarea adăugată ce revine capitalului). Mai precis, din impozitarea a ceea ce ne revine „nouă“, românilor, şi nu din impozitarea a ceea ce le revine „lor”, străinilor! „Supercoloniala” evită plata chiar și a impozitelor pe partea „noastră” din PIB, căci impozitele pe partea „lor” oricum se evazionează!

Preluare: cotidianul.ro / Autor: Ilie Șerbănescu

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here