„Găsiți o mână de patrioți și se va întoarce țara”

1
1040

Ion Vianu, medic psihiatru și scriitor, a părăsit țara în 1977, după implicarea în mișcarea dizidentului Paul Goma. A fost unul dintre puținii intelectuali români care a criticat public regimul comunist, militând, în exil, și împotriva folosirii psihiatriei ca armă politică. Revenit acasă după Revoluția din 1989, fiul eseist și critic literar Tudor Vianu s-a dedicat scrisului.
În octombrie lansa a treia reeditare a volumului «Amor Intellectualis» prilej cu care vorbește pentru Evenimentul zilei despre România de astăzi și rănile sale.

Statul, sluga oligarhiei

„Vedeți, eu refuz să mai vorbesc de tranziție după 28 de ani. Și comuniștii s-ar fi jenat, prin 1976, să vorbească despre greaua moștenire lăsată de burghezie! Pur și simplu, constat că trăim într-o țară în care mulți indivizi o duc bine: dacă ești indiferent și ai bani poți avea o viață plăcută. Dar statul nu-și face datoria, a devenit sluga oligarhiei. Sănătatea publică, transporturile, educația sunt la pământ. Regresul educației naționale face parte din această indiferență generalizată pentru viața publică”.

Inteligența, principala bogăție națională

„Dacă aș mai avea energia de a duce o luptă politică, aș milita pentru înscrierea unui articol în Constituție care să proclame inteligența drept principala bogăție națională, demnă de atenție și protecție.Nu este admisibil să irosim inteligența și creativitatea copiilor noștri. Aveți dreptate, cu cât tratăm inteligența mai rău cu atât opinia publică devine mai manipulabilă. Iar statul rămâne mașina de muls a oligarhiei. Pentru mine, a fi patriot înseamnă un singur lucru: grija dezinteresată pentru cauza publică, res publica. Găsiți o mână de patrioți și se va întoarce țara”.

România este lucrată de egoism

„Ca român sunt decepționat cum arată România postcomunistă. În naivitatea mea, o anticipam ca pe o comunitate de oameni liberi și creatori; din nefericire, este lucrată de egoism, iar frica se manifestă pe căi mai subtile decât în comunism. Aș vrea să spun românilor: nu vă fie frică! În ciuda acestui fapt, continui să cred în viitorul unei țări care a avut o istorie de succes, propovăduind, totodată, primul vers al imnului nostru național”.

Trecutul și cultura ne mențin în condiția de om

„Specialiștii spun că omul nu va înceta niciodată să controleze inteligența artificială, dar eu mă tem că roboții inteligenți vor tinde din ce în ce mai mult să favorizeze soluțiile propuse de alți roboți inteligenți, iar omul-om va fi marginalizat. În aceste condiții, lupta se va da în jurul valorilor spiritual-umane. Nu avem dreptul să ignorăm trecutul și cultura, singure ele ne mențin în condiția de om, împiedică roboții inteligenți să ne domine. Lupta pentru cultură nu este o joacă. Educația înseamnă transmiterea culturii. Informatica, tehnica în general sunt învățământ. Între cele două trebuie să existe un echilibru”.

„Fii credincios ție însuți”

„Foarte repede, în conștiința mea s-a format ca un ideal sfatul pe care, în tragedia Hamlet a lui Shakespeare, un tată îl dă fiului său care urmează să plece printre străini: To thine own Self be True, căreia eu i-am dat sensul cel mai des acceptat de traducători și comentatori: „fii credincios ție însuți”. Dar ce însemnă „credincios” și ce înseamnă „ție”? Unii cred că este elogiul egoismului: urmează-ți propriul interes. Dacă ar fi așa, de ce, urmând acest precept, respectând condiția, You cannot to be false to any man „nu poți fi fals nimănui”? Prin urmare, am urmat interpretarea clasică: să asculți întotdeauna de convingerea ta intimă, să nu te falsifici și atunci vei apărea unul singur, adică tu însuți, în fața altora. Dar această convingere profundă s-a transformat în ceva extrem de greu și de laborios fiindcă trăiam într-o societate în care libertatea era mai mult decât suspectă: de nedorit. De aici nu era decât un pas către nesinceritate, către negarea principiului și desigur că am ‘păcătuit’. Dar actul decisiv, acela de-a pleca, nu înainte de a fi spus adevărul acolo unde era interzis să o faci: în țară, l-am făcut, plecând în exil. Exilul… după cum Sf. Francisc din Assisi vorbește de „Sora noastră moartea” aș spune eu: „Fratele nostru exilul”. Un dor necontenit și o deschidere a orizontului este exilul; simbolic, dacă nu material, un loc din care nu te întorci nicicând”.

Noile media lipsesc relația umană de profunzime și de durată

„Noile media conțin binele și răul. Pe de o parte, ele lipsesc relația umană de profunzime și de durată. Devine atât de ușor să comunici încât ceea ce comunici este cu necesitate superficial. Pe de altă parte, intri în relație cu mult mai mulți oameni șansele unor întâlniri reale, unei comunicări cu un conținut mai profund cresc. Este extraordinar și nemaiîntâlnit să fie tot așa de ușor să comunici cu o persoană din Noua Zeelandă și cu vecinul de apartament. Se va dezvolta o nouă conștiință universală, cu sfinții, cu geniile și cu monștrii ei. Internet 2.0, 3’0, etc. favorizează contactele cele mai folositoare, dar și terorismul. Mă tem foarte tare despre ceea ce se numește internetul negru, incontrolabil, prin care se scurge informația teroristă și mafiotă”.

Religiile conțin o parte de lumină și una de umbră

„Religiile, mă refer mai ales la religiile monoteiste, conțin o parte de lumină și una de umbră , o parte de fericire și de mângâiere, o parte de nenorocire și de pedeapsă. În creștinism componenta punitivă se răsfrânge mai ales în cartea Apocalipsei, în timp ce evangheliile conțin mai ales partea de mângâiere și de iubire. În Islam, dimpotrivă, domină partea punitivă și agresivă. Iar curentele radicale wahabbist și salafist propagă aproape exclusiv, ura, adică voința de a nimici pe Celălalt, pe cel diferit de tine. O altă problemă a Religiei este relația cu puterea lumească. Cristos a făcut o separație clară între cele două puteri, dar în fapt s-au înfruntat mereu cezaro-papismul și papocezarismul, adică scheme de fuziune a celor două puteri, lumească și cerească. În creștinismul modern tentația puterii este net ștearsă. Sectele agresive ale islamului pun în evidență doctrina clasică: comandantul credincioșilor, califul, este și reprezentantul lui Allah pe pământ. Deci el are dreptul să ia deciziile cele mai radicale și mai sălbatice în numele lui Dumnezeu. Trebuie să spun că omul are o componentă sadică atât de accentuată încât chiar și fără aportul doctrinelor religioase își poate exercita acțiunea destructivă (comunismul și nazismul au fost atee). Azi Daeș este distrus pe teren, dar va dirija terorismul din ciberspațiu. Totuși cred, spre deosebire de alții, că omul trăiește mai greu fără religie. Împotriva a ceea ce cred alții, eu cred că religiile, pentru a rămâne vii, trebuie să evolueze. Dumnezeu sălășluiește în intimitatea fiecărui ins, este profunzimea profunzimilor, iar existența lui se manifestă în trăirile simbolice care sunt izvoare de îmbogățire ale personalității. Iar rolul psihanalizei nu este să le neantizeze, ci să tălmăcească puterea creatoare a simbolurilor”.

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here