Apelul celor 100 de intelectuali francezi contra separatismului islamist

O sută de intelectuali din Franța au publicat o scrisoare deschisă alarmantă legată de pericolul islamismului, un aparthei de tip nou.
Printre semnatarii acestui demers cu impact social, cultural și politic puternic se numără Alain Besançon, Rémy Brague, Pascal Bruckner, Chantal Delsol, Alain Finkielkraut, Gilles-William Goldnadel, Bernard Kouchner, Alexandra Laignel-Lavastine, Michel Le Bris, Yann Queffelec, Boualem Sansal, Elisabeth Lévy, Yves-Charles Zarka etc.
Textul integral al Scrisorii:
„Suntem cetățeni de opinii diferite și foarte adesea opuse, care au căzut de acord să-și exprime, dincolo de orice evenimente prezente, îngrijorarea față de ascensiunea islamismului.
Nu afinitățile noastre sunt cele care ne aduc împreună, ci sentimentul că un pericol amenință libertatea în general, și nu doar libertatea de gândire.
Ceea ce ne aduce împreună astăzi este mai important decât ceea ce ne va separa mâine.
Noul totalitarism islamist caută să câștige teren prin orice mijloace și să se prezinte ca o victimă a intoleranței. Am putut observa această strategie atunci când Sindicatul Profesorilor SUD Education 93 a propus acum câteva săptămâni un stagiu de formare prin organizarea de ateliere de lucru cu tema „Rasismul de Stat”, care au fost interzise „Albilor”.
Unii dintre organizatori erau membri sau simpatizanți ai Colectivului contra Islamofobiei din Franța și ai Partidului Indigenilor din Republică (două organizații care promovează islamismul – n.).
Asemenea exemple s-au înmulțit în ultima vreme. Am descoperit astfel că cel mai bun mijloc de a combate rasismul este separarea „raselor”. Dacă această idee ne șochează, este din cauză că suntem republicani.
Mai înțelegem și că, de vreme ce religiile sunt disprețuite în Franța de o laicitate „instrumentalizată”, trebuie să i acorde celei care este minoritară, adică Islamului, un loc special, pentru a înceta să fie umilită. O asemenea idee are și o continuare firească: se pare că acoperindu-se cu un văl, femeile se protejează de bărbați și că, izolându-se, de fapt se emancipează.
Punctul comun al acestor afirmații este să ajungem să credem că singurul mod de a-i apăra pe cei „dominați” (nu este termenul nostru, ci al celor de la SUD Education 93) este de a-i izola de ceilalți și de a le acorda privilegii.
Nu a trecut mult timp de când aparteheidul domnea în Africa de Sud. Bazat pe segregarea negrilor, el voia să se disculpe creând bantustane unde le era acordată acestora o falsă autonomie. Din fericire, acest sistem a dispărut.
Și iată că astăzi un apartheid de un tip nou este propus francezilor, o segregație inversă, grație căreia „dominații” și-ar prezerva chipurile demnitatea, fiind puși la adăpost de „dominatori”.
Dar atunci asta înseamnă că o femeie care își scoate vălul și iese pe stradă devine o pradă normală? Asta înseamnă că o „rasă” care cultivă apropierea este umilită? Asta înseamnă că o religie care acceptă să fie la fel ca toate celelalte este umilită?
Iar pe francezii musulmani sau de cultură musulmană, fără a fi credincioși, care iubesc democrația și doresc să trăiască alături de toată lumea, islamismul și-a propus să-i izoleze?
Iar pentru femeile care refuză să se lase închise, cine va decide?
Iar cu ceilalți, cei care se pare că nu merită să fie protejați, ce facem? Îi punem sub cheie în lagărul „dominanților”?
Toate acestea merg împotriva a tot ce s-a s-a făcut în Franța pentru a garanta pacea civilă. De multă vreme, unitatea țării s-a întemeiat pe indiferența față de particularitățile ce pot deveni motive de conflict.
Ceea ce numim universalism republican nu constă în negarea sexelor, a raselor, a religiilor, ci în definirea spațiului civic independent de ele, pentru ca nimeni să nu fie exclus.
Și cum să nu vezi că laicitatea protejează și religiile minoritare? A o pune în pericol ne expune la riscul întoarcerii războaielor religioase.
Așadar, la ce poate folosi acest segregaționism de tip nou? Trebuie el să le permită celor așa-ziși „dominați” să-și păstreze puritatea trăind printre noi? Nu are mai degrabă ca scop să instaureze secesiunea față de comunitatea națională, de legile și obiceiurile sale? Nu este ea expresia urii celei mai agresive la adresa țării noastre și a democrației?
Fiecare să trăiască în legea comunității sale sau a castei sale și în disprețul față de ceilalți? Nimeni să nu fie judecat decât de ai lui? Dar așa ceva este total opus spiritului Republicii.
Republica a fost fondată pe refuzul drepturilor private aplicate categoriilor specifice și exclusive, pe abolirea privilegiilor.
Aceeași lege pentru fiecare dintre noi, iată ce, dimpotrivă, ne garantează Republica. Este ceea ce numim simplu Justiție.
Noul separatism progresează mascat. Vrea să pară benign, însă în realitate el este arma de cucerire politică și culturală a islamismului.
Islamismul vrea să fie separat, deoarece îi respinge pe ceilalți, inclusiv pe musulmanii care nu îi împărtășesc vederile.
Islamismul detestă suveranitatea democratică, deoarece aceasta îi refuză legitimitatea.
Islamismul se simte umilit atunci când nu domină.
Nu este posibil să acceptăm așa ceva.
Dorim să trăim într-o lume întreagă, în care cele două sexe se privesc fără să se simtă insultate de prezența celuilalt.
Dorim să trăim într-o lume întreagă, în care femeile nu sunt judecate ca fiind inferioare prin natura lor.
Dorim să trăim într-o lume întreagă, în care oamenii pot să se apropie unii de alții fără teamă.
Dorim să trăim într-o lume întreagă, în care nicio religie nu face legea”.


L’appel des 100 intellectuels contre le «séparatisme islamiste»

„Nous sommes des citoyens d’opinions différentes et très souvent opposées qui se sont trouvés d’accord pour exprimer, en dehors de toute actualité, leur inquiétude face à la montée de l’islamisme. Ce ne sont pas nos affinités qui nous réunissent, mais le sentiment qu’un danger menace la liberté en général et pas seulement la liberté de penser. Ce qui nous réunit aujourd’hui est plus fondamental que ce qui ne manquera pas de nous séparer demain.
«Nous avons ainsi appris que la meilleure façon de combattre le racisme serait de séparer les « races ». Si cette idée nous heurte, c’est que nous sommes républicains»
Le nouveau totalitarisme islamiste cherche à gagner du terrain par tous les moyens et à passer pour une victime de l’intolérance. On a pu observer cette stratégie lorsque le syndicat d’enseignants SUD Éducation 93 proposait il y a quelques semaines un stage de formation comportant des ateliers de réflexion sur le «racisme d’État» interdits aux «Blanc.he.s». Certains animateurs étaient membres ou sympathisants du Collectif contre l’islamophobie en France et du Parti des indigènes de la République. Les exemples de ce genre se sont multipliés dernièrement. Nous avons ainsi appris que la meilleure façon de combattre le racisme serait de séparer les «races». Si cette idée nous heurte, c’est que nous sommes républicains.
Nous entendons aussi dire que, puisque les religions sont bafouées en France par une laïcité «instrumentalisée», il faut donner à celle qui est minoritaire, c’est-à-dire à l’islam, une place spéciale pour qu’elle cesse d’être humiliée. La même idée se poursuit: il paraît qu’en se couvrant d’un voile les femmes se protégeraient des hommes et que se mettre à part leur permettrait de s’affranchir.
Le point commun de ces proclamations est de penser que la seule façon de défendre les «dominés» (ce n’est pas notre vocabulaire mais celui de SUD Éducation 93), serait de les mettre à l’écart des autres et de leur accorder des privilèges.
«C’est un apartheid d’un nouveau genre qui est proposé à la France, une ségrégation à l’envers grâce à laquelle les “dominés” préserveraient leur dignité en se mettant à l’abri des “dominants”»
Il n’y a pas longtemps, l’apartheid régnait en Afrique du Sud. Reposant sur la ségrégation des Noirs, il voulait se disculper en créant des bantoustans où une autonomie factice leur était concédée. Un tel système a heureusement disparu.
Et voici qu’aujourd’hui, c’est un apartheid d’un nouveau genre qui est proposé à la France, une ségrégation à l’envers grâce à laquelle les «dominés» préserveraient leur dignité en se mettant à l’abri des «dominants».
Mais alors, cela veut dire qu’une femme qui ôte le voile et sort dans la rue deviendrait une proie normale? Cela veut dire qu’une «race» qui côtoie les autres serait humiliée? Cela veut dire qu’une religion qui accepte de n’être qu’une parmi d’autres perdrait la face?
Et les Français musulmans, ou de culture musulmane sans être croyants, qui aiment la démocratie et veulent vivre avec tout le monde, l’islamisme a-t-il prévu de les mettre à part, eux aussi? Et les femmes qui refusent d’être enfermées, qui décidera pour elles? Et les autres, ceux qui ne méritent apparemment pas d’être protégés: sous clé dans le camp des «dominants»?
«Ce qu’on appelle l’universalisme républicain ne consiste pas à nier les sexes, les races ou les religions, mais à définir l’espace civique indépendamment d’eux pour que personne n’en soit exclu»
Tout cela va à l’encontre de ce qui a été fait en France pour garantir la paix civile. Depuis longtemps, l’unité du pays a été fondée sur l’indifférence à l’égard des particularismes pouvant être cause de conflit. Ce qu’on appelle l’universalisme républicain ne consiste pas à nier les sexes, les races ou les religions, mais à définir l’espace civique indépendamment d’eux pour que personne n’en soit exclu. Et comment ne pas voir que la laïcité protège aussi les religions minoritaires? La mettre en péril nous expose au retour des guerres de religion.
À quoi peut donc servir ce ségrégationnisme nouvelle manière? Doit-il seulement permettre aux soi-disant «dominés» de sauvegarder leur pureté en vivant entre eux? N’a-t-il pas surtout pour but d’affirmer la sécession avec la communauté nationale, ses lois et ses mœurs? N’est-il pas l’expression de la haine la plus caractérisée à l’égard de notre pays et de la démocratie?
Que chacun vive dans la loi de sa communauté ou de sa caste et dans le mépris de celle des autres, que chacun ne soit jugé que par les siens, cela est contraire à l’esprit de la République. Celle-ci a été fondée sur le refus de droits privés s’appliquant à des catégories spécifiques et exclusives, sur l’abolition des privilèges. Les mêmes lois pour chacun de nous, voilà ce que nous garantit au contraire la République. C’est ce qu’on appelle tout simplement la Justice.
Le nouveau séparatisme avance masqué. Il veut paraître bénin, mais il est en réalité l’arme de la conquête politique et culturelle de l’islamisme. L’islamisme veut être à part car il rejette les autres, y compris les musulmans qui ne partagent pas ses vues. L’islamisme déteste la souveraineté démocratique car elle lui refuse toute légitimité. L’islamisme se sent humilié lorsqu’il ne domine pas.
Il n’est pas question d’accepter cela. Nous voulons vivre dans un monde complet où les deux sexes se regardent sans se sentir insultés par la présence de l’autre. Nous voulons vivre dans un monde complet où les femmes ne sont pas jugées inférieures par nature. Nous voulons vivre dans un monde complet où les gens peuvent se côtoyer sans se craindre. Nous voulons vivre dans un monde complet où aucune religion ne fait la loi”.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.