Cum se poate renunța la iudaism?

O „parabolă” plină de învățăminte și pentru români:

Întrebare:
Deși am fost crescut într-o casă tradițională, am fost brissed și barmitzvad (scuze pentru ortografie) niciodată nu am avut vreo credință „religioasă”. Acum am 34 de ani și m-aș descrie ca ateu. Nu doresc să fiu îngropat într-un cimitir evreiesc (iar testamentul meu va face acest lucru foarte clar) și m-am căsătorit cu o non-evreică într-o ceremonie civilă. Întrebarea mea este: mă pot considera oficial non-evreu, prin renunțarea mea efectivă sau am nevoie de un fel de dispensă pentru a înceta să mai fiu oficial evreu?
Multe mulțumiri pentru ajutorul dumneavoastră față de ceea ce este probabil o întrebare neobișnuită pentru dumneavostră.
Răspuns:
Dragă Edward,
Aș vrea să te ajut, dar simt că nu pot face nimic.
Conform întrebării tale, ai făcut tot ce este posibil pentru a-ți nega evreicitatea: în practică, nu păstrezi tradiția evreiască; în credință, crezi că ești ateu; în viața de familie te-ai căsătorit cu o non-evreică și, deci, nu vei avea copii evrei; și chiar la moarte ești hotărât să nu fii îngropat într-un cimitir evreiesc.
S-ar crede că toate acestea ar fi suficiente pentru a confirma ne-evreicitatea ta.
Dar nu! Din anumite motive, încă nu ești mulțumit: încă te simți evreu! Atât de mult, încât simți nevoia de o dispensă oficială!
Și, astfel, fiind ateu, cui te adresezi pentru a rezolva această problemă? Unui doctor? Unui psihiatru? Celui care a celebrat căsătoria ta civilă? Nu… Te întorci la un rabin!
Îmi amintesc de copilul care a fugit de acasă, dar s-a învârtit doar în jurul blocului, pentru că părinții lui i-au spus să nu treacă niciodată singur strada.
Îmi pare rău, Edward. Nu mai poți face nimic mai mult. Ești la fel de evreu ca Moise, Ariel Sharon și Rabbi Șef al Țării Galilor!
De fapt, se pare că a fi evreu este cel mai dominant factor al personalității tale. El influențează chiar locul în care vrei să fii îngropat! (De ce s-ar preocupa un ateu de locul în care să fie îngropat?)
Edward, evreicitatea nu este o credință, un sentiment, o convingere sau un stil de viață. Este o stare de a fi. Putem să o sărbătorim sau să luptăm împotriva ei. Dar va fi întotdeauna acolo. Atunci, de ce să nu o sărbătorim?


How Does One Quit Judaism?

Question:
Although I was raised in a traditional home, was brissed and barmitzvad (sorry about these spellings) I have never had any faith or “religious” belief. I am now aged 34, and would describe myself as an atheist. I have no wish to be buried in a Jewish cemetery (and my Will will also make this clear) and have married a non-Jew in a civil ceremony.
My question is, can I consider myself officially non-Jewish, by my effective opting-out, or do I need some sort of form or dispensation to be officially no longer Jewish?
Many thanks for your help with what is perhaps an unusual question.
Best wishes,
Edward
Answer:
Dear Edward,
I would like to help you, but I feel there’s nothing I can do.
According to your question, you have done everything possible to negate your Jewishness: in practice you do not keep Jewish tradition; in belief you are an atheist; in family life you have married a non-Jew and thus won’t have Jewish children; and even in death you are determined not to be buried in a Jewish cemetery.
One would think that all this would be enough to confirm your un-Jewishness.
But no! For some reason, you are still unsatisfied: you still feel Jewish! So much so, you feel you need official dispensation!
And so, being an atheist, who do you turn to to solve this problem? A doctor? A psychiatrist? The civil celebrant that married you? No… You turn to a rabbi!
I’m reminded of the child who ran away from home, but ended up just going around and around the block because his parents told him never to cross the road by himself.
I’m sorry, Edward. There is nothing more you can do. You are as Jewish as Moses, ArielSharon and the Chief Rabbi of Wales!
In fact, it seems that being Jewish is the most dominant factor of your personality. It is even influencing the place you want to be buried! (Why would an atheist care about where they are buried?)
Edward, Jewishness is not a belief, a feeling, a conviction or a lifestyle. It is a state of being. We can either celebrate it or fight against it. But it will always be there. So why not celebrate it?

Source: chabad.org / Author: Aron Moss

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.